1,508 matches
-
contra cronometru: alți pescăruși îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Dacă vroiai să-i aduni în jurul tău, era destul să strigi “Vasilică!” “Costică!, să ridici mâna deasupra capului și din senin, apăreau imediat, lângă barcă, stoluri de pescăruși și albatroși. Asta se întâmpla dimineața, când priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încă odată. În urechi îmi răsunau acordurile lui “O
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 by http://confluente.ro/Opinia_unui_membru_al_uniunii_scriitorilor_din_romania.html [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
trecut decenii de când cei doi, prințesa și Făt-Frumos, stăteau pe bancă în parc. Chiar întoarsă în satul natal, pustiu acum, unde nu mai găsește pe nimeni dintre cei dragi, „fata lui Costică“, contemplându-se la vârsta deplinei maturități, când „gândurile, stol, aleargă spre cei dragi“ și-ar vrea să mai retrăiască emoțiile copilăriei, sau când îndrăznește să ceară „Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi“ într-o răsunătoare Rugăciune, poeta găsește în sine forța de a vedea esența vieții: „natura, în juru-mi renaște
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Voichita_palacean_veres_imunitate_voichita_palacean_veres_1356739167.html [Corola-blog/BlogPost/341505_a_342834]
-
Își deschise la păr culoarea, Își mai drese puțin vorba Și-și primeni garderoba: Numai cămăsi dantelate, Costume la Paris lucrate Și batiste-mparfumate. Cu acest nou design Se-admiră-n oglindă:< > Dar coada îl dă de gol Că se cam repede-n stol. Ar mai umbla și-n cotețe, Dar are țeluri mai mărețe: Jubilează țopa-țopa, Șchiopătând spre Uniropa. Și-ar dori, dacă se poate, Să escaladeze ușa din spate, Nemirosit de ziariști, De curioși și alchimiști. Un Lup vecin, secundul său, Coleg
VULPOIUL ȘI LUPUL DIPLOMAȚI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_silvia_gangu_1473604037.html [Corola-blog/BlogPost/380453_a_381782]
-
se zvonise bine de iarnă, în grădina Sfintei Sofia doi mandarini pădureți își ofereau pe gratis fructele apetisente, așa, ca pe niște mahmudele de aur atârnate peste sânii unei țigănci ce-și hrănește, în chiar buricul pieței, copilul, cu lapte. Stoluri de pescăruși se roteau după ac de ceasornic peste Cornul de Aur; erau urmașii urmașilor pescărușilor care au țipat sigur, văzând caii, harnașementele cailor, armele ienicerilor spintecând, năvălind, cucerind Constantinopolul pe care Iisus trebuie că L-a iubit chiar mai
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intepretari_scrisul_ca_jertfa_de_sine_si_eliberare_de_umbre_melania_cuc_isus_din_podul_bisericii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
se zbat, Din crengi și din păsări îmi crește un pat, Pe care m-așez cuminte, în tihna, Cu ochii mei galbeni pentru odihnă. Apoi totul doarme. Oile rânduri Se-adună în turmă - moina de gânduri -, Cocorii se rup în stol de mărgele, Iar stolul de noapte mă poartă cu ele. Aici m-am născut, la prima rafala, Din vântul câinesc, în râul de smoala, Aici sunteți voi și cu voi am crescut, Aici mă sfârșesc spre un nou început. 7
GENE DE SMOALĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1479051728.html [Corola-blog/BlogPost/364764_a_366093]
-
și din păsări îmi crește un pat, Pe care m-așez cuminte, în tihna, Cu ochii mei galbeni pentru odihnă. Apoi totul doarme. Oile rânduri Se-adună în turmă - moina de gânduri -, Cocorii se rup în stol de mărgele, Iar stolul de noapte mă poartă cu ele. Aici m-am născut, la prima rafala, Din vântul câinesc, în râul de smoala, Aici sunteți voi și cu voi am crescut, Aici mă sfârșesc spre un nou început. 7 septembrie-16 octombrie 2016, Constantă
GENE DE SMOALĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1479051728.html [Corola-blog/BlogPost/364764_a_366093]
-
sălbatic copacii se zbat,Din crengi și din păsări îmi crește un pat,Pe care m-așez cuminte, în tihna,Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.Apoi totul doarme. Oile rânduriSe-adună în turmă - moina de gânduri -,Cocorii se rup în stol de mărgele,Iar stolul de noapte mă poartă cu ele.Aici m-am născut, la prima rafala,Din vântul câinesc, în râul de smoala,Aici sunteți voi și cu voi am crescut,Aici mă sfârșesc spre un nou început.7
GENE DE SMOALĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1479051728.html [Corola-blog/BlogPost/364764_a_366093]
-
Din crengi și din păsări îmi crește un pat,Pe care m-așez cuminte, în tihna,Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.Apoi totul doarme. Oile rânduriSe-adună în turmă - moina de gânduri -,Cocorii se rup în stol de mărgele,Iar stolul de noapte mă poartă cu ele.Aici m-am născut, la prima rafala,Din vântul câinesc, în râul de smoala,Aici sunteți voi și cu voi am crescut,Aici mă sfârșesc spre un nou început.7 septembrie-16 octombrie 2016, ConstanțaSursa
GENE DE SMOALĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1479051728.html [Corola-blog/BlogPost/364764_a_366093]
-
Toate Articolele Autorului Fie toamna cât de lungă Numai dorul meu s-ajungă, Peste mări și țări și zări Și-ale morții depărtări ... Fie toamna cât de scurtă Numai dorul meu în hurtă Zboară lângă alte doruri Precum păsările-n stoluri Fie toamna cât de rece Numai dorul meu mai trece Ca o umbră grea, nomadă Între toamne să te vadă... Fie toamna cât de caldă Numai dorul meu se scaldă În a lacrimilor ploaie Când văzduhu-abia îl taie ... Fie toamna
FĂRĂ NUMĂR, CHIP ŞI NUME (ANTI-MANEA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Fara_numar_chip_si_nume_romeo_tarhon_1384506922.html [Corola-blog/BlogPost/363162_a_364491]
-
Traversează căscând printre clipele reci. Trei versuri se aleargă după ceașca de cafea... sublim. Le fur rima și o arunc în...poem Până ajung la Marin, Ifrim. Răresc pasul, la capătul sforii S-a prins în laț croncănitul ciorii. Trec stoluri, stoluri, privirea-mi năucă Urmărește cum, din taninul toamnei, Mai cade o nucă. Teo Cabel Referință Bibliografică: Taninul toamnei / Teo Cabel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 989, Anul III, 15 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Teo Cabel
TANINUL TOAMNEI de TEO CABEL în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Taninul_toamnei_teo_cabel_1379277643.html [Corola-blog/BlogPost/364976_a_366305]
-
căscând printre clipele reci. Trei versuri se aleargă după ceașca de cafea... sublim. Le fur rima și o arunc în...poem Până ajung la Marin, Ifrim. Răresc pasul, la capătul sforii S-a prins în laț croncănitul ciorii. Trec stoluri, stoluri, privirea-mi năucă Urmărește cum, din taninul toamnei, Mai cade o nucă. Teo Cabel Referință Bibliografică: Taninul toamnei / Teo Cabel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 989, Anul III, 15 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Teo Cabel : Toate
TANINUL TOAMNEI de TEO CABEL în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Taninul_toamnei_teo_cabel_1379277643.html [Corola-blog/BlogPost/364976_a_366305]
-
lor, pentru o binevenită odihnă: „Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele s-aud mugind Și flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând, în stoluri, fete De la grâu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși, copiii vin; Satul e de vuiet plin, Fumul alb alene iese Din cămin”. Iată viața la țară, iată viața pașnică și sănătoasă din Domneștii de Argeș. Mereu proaspătă, curată, diversificată, ea
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Trestiile îngălbenite de pe lac șoptesc, atingându-și ușor pămătufurile, apa tremură în vălurele încrețite. Pe dealurile din jurul mănăstirii, de pe locurile arate, din când în când, o pasăre zvâcnește prin lumina de aur a lunii, câte un iepure fuge speriat, un stol de grauri se pierde în zare în fâlfâit de aripi. La marginea crângului, plutesc prin aer fluturi de toamnă. Sus de tot, în direcția crucii din vârful cupolei bisericii de la schit, răsună tânguios chemarea cocorilor. Pe cărările de munte merg
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Acasă > Poeme > Meditație > STOLURI DE PUNCTE PE UN CER AL NIMĂNUI Autor: Anne Mărie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://totb.ro/foto-survoland-delta-dunarii/#prettyPhoto/6/ printre cuvinte nici un glas nu frământa pâinile din care
STOLURI DE PUNCTE PE UN CER AL NIMĂNUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1474654180.html [Corola-blog/BlogPost/374146_a_375475]
-
PE UN CER AL NIMĂNUI Autor: Anne Mărie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://totb.ro/foto-survoland-delta-dunarii/#prettyPhoto/6/ printre cuvinte nici un glas nu frământa pâinile din care păsările zboară stoluri de puncte pe un cer al nimănui lasă amprenta zilei pe tălpile nopții rodesc laurii gesturilor lăsate neterminate amânate iar tu îmi vorbești atât de încet încât alătur palmă scoică de miezul auzului să te cuprind pentru o clipă în
STOLURI DE PUNCTE PE UN CER AL NIMĂNUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1474654180.html [Corola-blog/BlogPost/374146_a_375475]
-
neîncetat în poeme printre cuvinte două glasuri frământa azimile unei viitoare liturghii a bucuriei de a fi născută renăscuta la răsăritul soarelui între două săbii de verbe neatinse de nenăscuții viselor omului Anne Mărie Bejliu, 20 septembrie 2016 Referință Bibliografica: stoluri de puncte pe un cer al nimănui / Anne Mărie Bejliu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Mărie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
STOLURI DE PUNCTE PE UN CER AL NIMĂNUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1474654180.html [Corola-blog/BlogPost/374146_a_375475]
-
străbate, Un drum sinuos spre dreptate! Ți-e sufletul rug și tăciune, Străbunii prin ani ți-a dat nume, Te-nalță popor spre lumină, Străveche ți-e ginta latină! Îți este trupul rănit și gol Spre graniți vin corbii în stol. Te-nalță popor, ai credință Că lupta-ți va fi biruință! Copiii la piept ți adună Chemându-i spre vatra străbună. Te înalță popor vitregit Păstrând al tău pământ îndrăgit! Ești oază de latinitate Creată din eternitate. Te înalță popor
TE ÎNALȚĂ POPOR SPRE LUMINĂ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1486737620.html [Corola-blog/BlogPost/375431_a_376760]
-
trecut decenii de când cei doi, prințesa și Făt-Frumos, stăteau pe bancă în parc. Chiar întoarsă în satul natal, pustiu acum, unde nu mai găsește pe nimeni dintre cei dragi, „fata lui Costică“, contemplându-se la vârsta deplinei maturități, când „gândurile, stol, aleargă spre cei dragi“ și-ar vrea să mai retrăiască emoțiile copilăriei, sau când îndrăznește să ceară „Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi“ într-o răsunătoare Rugăciune, poeta găsește în sine forța de a vedea esența vieții: „natura, în juru-mi renaște
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Imunitate_absoluta_sub_cupola_timpului_al_florin_tene_1356106609.html [Corola-blog/BlogPost/358062_a_359391]
-
Orizont > Selectii > REMEMBER Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe perne țuguiate n-am vrut să mă ridic Mizând pe moștenirea străbunilor plecați, Am măturat țărâna, fără să mă-mpiedic De stoluri arogante; ieftini și agramați, Mi-am șlefuit aleea curat și cu răbdare Furând numai cu ochii, din paginile dalbe, Acuratețea clipei n-am scăldat-o-n uitare Deși mi-am hrănit viața cu destule nopți albe. Șerpi veninoși și ageri
REMEMBER de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Remember_0.html [Corola-blog/BlogPost/357234_a_358563]
-
era mare lucru de făcut. Doar că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care aveau puii la umbra și adăpostul viței. Sâmbăta când era cerul senin, scoteam albia mare din lemn de tei
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bunica_floarea_stan_virgil_1387434910.html [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
cu toții de drum. În față pășea Cățelul Pământului alături de bătrâna cârtiță, îl urmau cei doi tineri, apoi împărăteasa, iar la urmă, bursucul înarmat până în dinți. Abia ieșiră din labirintul de galerii al Peșterii Râului Adâncului, când fură atacați de un stol de lilieci. Bătrâna cârtiță le strigă să treacă mai departe și, ea singură, scurmând grăbită pe sub galeria prin care trecuseră prințul și însoțitorii săi, reuși să prăvălească la intrare un morman de pietroaie care îi opri pe atacatori. Când credeau
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1477299951.html [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
am ales să fiu singur / mereu adâncit în peștera visului” (am ales să fiu singur). Ori, în același poem: „și să nu uit să-mi număr înfierările / din ceașa piezișă a iubirilor mele / să nu mă simt străin ca un stol de păsări plecând”, ș.a. Scris, când sub formă de dialog cu iubita pierdută, când de monolog în propriul babilon, acest jurnal liric dorește să clarifice poziția omului în lume, a omului față de sine și față de Dumnezeu. Dragostea are un rol
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Porti_deschise_catre_edenul_launtric_cezarina_adamescu_1355300880.html [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
teilor, stejarilor, sau gorunilor, pornesc într-un zbor lin, să coboare spre îmbrățișarea tandră a pământului, ca o pereche de balerini angajați într-un vals interpretat de orchestra Operei din Viena în concertul susținut în prima zi a fiecărui an. Stolurile de porumbei se îngrămădesc la picioarele vizitatorilor ce-și deschid pungile cu grăunțe cumpărate de la chioșcurile specializate și foșnetul aripilor lor mereu în mișcare simbolizează viața plină de neprevăzut, de situații instantanee, când trebuie să te ridici mereu de la pământ
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1415860191.html [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
Vezi ce faci? Se întoarse Ea repezită spre Taty făcând pe furioasa. Îi bagi copilului în cap tot felul de bazaconii. Mai bine te-ai ocupa de el ca un tată adevărat, responsabil, nu să-i dai și lui din stolul tău de fluturi. Taty intrase la mijloc, total nevinovat, de data aceasta. Ca să-l salvez, am intervenit prompt. Nu Taty mi-a spus. Am văzut eu la desenele mele, garantez. Bagi o monedă suficientă într-un automat și ai acces
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1430400848.html [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
ar data dinaintea apariției creștinismului. În mitologia dacilor, Dragobetele ar fi fost pețitorul și nașul animalelor, cel ce oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. Exista credința că în această zi și păsările ne-migratoare se strângeau în stoluri, ciripeau, se împerecheau și începeau să-și construiască cuiburile. Cu timpul, de la păsări obiceiul ar fi fost preluat și de către oameni, Dragobetele ajungând să fie considerat zeitate ce ocrotește iubirea și care poartă noroc îndrăgostiților. Motivațiile preluării ar fi fost
DRAGOBETELE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 by http://confluente.ro/Dragobetele_vavila_popovici_1329929284.html [Corola-blog/BlogPost/346610_a_347939]