1,939 matches
-
repet?” „Repetiția e mama Înțelepciunii”, replică stomatologul. „Am zis că am venit aici nu să leg, ci să dezleg...” „Ce anume?” Văzând că interlocutorul său nu se grăbește să-i răspundă, Noimann continuă: „Nu cumva vă referiți la cuvinte Încrucișate?”. Stomatologului Îi fu pe moment teamă că abstracțiunile o să-l bântuie din nou. Abia scăpase de aceste obsesii. Normal ar fi fost ca o perioadă să fie lăsat În pace. Și, după o pauză, stomatologul plusă din nou: „Sunteți cumva un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cumva vă referiți la cuvinte Încrucișate?”. Stomatologului Îi fu pe moment teamă că abstracțiunile o să-l bântuie din nou. Abia scăpase de aceste obsesii. Normal ar fi fost ca o perioadă să fie lăsat În pace. Și, după o pauză, stomatologul plusă din nou: „Sunteți cumva un Împătimit al rebusului?”. Ciungul nu-i răspunse nici de data aceasta. „V-aș putea oferi În acest caz o Întreagă colecție de reviste...” În sfârșit, celălalt catadicsi să-i răspundă: „Observ că vă arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann. „Am studiat și eu totuși Medicina, știu cine posedă uter și cine nu...” „Am afirmat Întotdeauna și afirm și acum că dumneavoastră sunteți un om cât se poate de doxat. Un adevărat enciclopedist...” „De ce mă luați peste picior?” Întrebă stomatologul. „Nu vă iau peste nici un picior”, replică ironic falsul Satanovski. „De altfel”, adăugă el, „piciorul dumneavoastră e pe mâini bune... Cât despre uter...” „Spuneți odată ce aveți de spus și nu mă mai chinuiți atât...” „Iată cum stă chestiunea”, se hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pacientul. „Așa pare la prima vedere, dacă Însă am sta să analizăm lucrurile În profunzime, am vedea că nu e chiar absurd... Gândiți-vă mai bine, faceți-vă un proces de conștiință...” „Ce proces de conștiință să-mi fac?” Întrebă stomatologul. „Sunteți curat?” Îl Întrebă cu perfidie ciungul. „Dar dumneavoastră sunteți curat?” Celălalt râse: „După cum vedeți și dumneavoastră, nu” - și ciungul Își scoase o parte din ciotul său infect din talpa bolnavă a lui Noimann, acoperit cu cheaguri de sânge amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de sânge amestecate cu urme de puroi galben. „Cum aș putea să fiu curat dacă răscolesc răul dumneavoastră?” făcu el. „Parcă spuneați că am un fetus, prin urmare sunt curat... N-aș putea naște”, se gândi să facă puțină sofistică stomatologul, „dacă aș avea conștiința pătată....” „Lăsați filozofia”, făcu ciungul, „și mai bine sondați-vă interiorul... Nu vă mustră nimic?” „Poate că de multe ori am Întrecut măsura...” „Asta puteți să mai spuneți Încă o dată... Eu nu m-am referit Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i ipoteza dumneavoastră?” „Sondați-vă un pic conștiința... Chiar n-ați făcut nici un avort? Nici dumneavoastră, nici soția?” Noimann se gândi: Într-adevăr, cu câteva luni În urmă, Lilith făcuse un avort. „Vedeți?” spuse falsul Satanovski. „Ce să văd?” Întrebă stomatologul. „Acum lucrurile s-au lămurit...” „În ce fel?” Întrebă Noimann. „Fetusul lepădat de ea” (ciungul se feri să pronunțe numele soției) „se află acum În dumneavoastră... De aici vi se trage tot răul existențial...” „Răul a existat dintotdeauna...” „A existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bău câteva Înghițituri. „Avem de Îndeplinit o misiune dificilă”, Îl informă el pe Noimann. „Și aceasta fiindcă, deși răul se află acum În pântecele dumneavoastră, sălașul lui se află În alt pântece...” „E vorba de Lilith?” Întrebă fără să vrea stomatologul. „Exact, e vorba de Lilith... Pântecele său a fost Întinat de atâtea alte pântece...” Ciungul era cât pe ce să folosească un cuvânt mai dur, spurcat, dar, citind deznădejdea În ochii omului aflat În fața lui pe scaun, se gândi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mă tem”, spuse el, „că fetusul din pântecele dumneavoastră s-a mumificat. Sau chiar mai rău”, adăugă el, „carnea lui s-a evaporat și a rămas Înfășurat În aceste feșe doar răul general...” Noimann tăcea. Cuvintele interlocutorului Îl tulburau profund. Stomatologul Paul se simțea vinovat pentru răul care se adunase În el și În Lilith. Feșele pe care le scotea din gaura aflată În talpa sa bolnavă nu se mai terminau. Privind podeaua pe care se Înșira acum acest șarpe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sunt Mâine”, rosti cu solemnitate omul din fața sa. Noimann se supuse, intonând cu glas metalic aceeași propoziție: „Eu sunt Mâine....”. „Așa”, spuse celălalt, „și acum de trei ori rostiți odată cu mine: «Eu sunt Ieri! Eu sunt Azi. Eu sunt Mâine....»”. Stomatologul Îngână și el de trei ori aceeași formulă, fiind curios ce-o să urmeze. „Repetați după mine, tot de trei ori, formula: «Pot acum pe spațiile lichide să pornesc...»” Noimann se supuse din nou și se simți pe jumătate eliberat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cărei menire este să elibereze răul din om...” „Ce rău se află În mine?” Întrebă din nou Noimann. „Aveți un pic răbdare și veți vedea...” Și ciungul Începu să-și răsucească brațul metalic În gaura apărută Într-una din tălpile stomatologului. Durerile reîncepură. Medicul scrâșni din dinți, Încercând să atenueze strigătele ce-i răbufneau din gâtlej. „Încă un pic”, Îl Încurajă celălalt. „Partea proastă”, adăugă el după un moment de tăcere, „este că răul e Împărțit În două. Jumătate se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Observ” - Noimann Îi aruncă omului din fața sa o privire ce se vroia ironică -, „că vorbiți ca un adevărat expert În materie de sinucideri.” „Păi, sunt chiar expert”, surâse cinic falsul Satanovski. „Am asistat la atâtea, Încât...” „Încât?” ridică din sprâncene stomatologul. „Încât am devenit as În materie...” „As În materie”, murmură Noimann. „As În materie de sinucideri, se Înțelege, nu În materie”, preciză celălalt. Adăugând, după o clipă de gândire: „S-ar putea să fiu chiar și as În materie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
materie?!” „Cam așa ceva, mi-am dat doctoratul la Sorbona. Vă pot arăta și diploma...” „Nu e nevoie...” Durerile din abdomen și din picior se mai atenuară. În fond, dialogul părea să fie benefic pentru starea În care era Noimann. Așa că stomatologul se gândi să-l provoace la o discuție mai incitantă: „Dacă sunteți ceea ce sunteți...” „Așa”, făcu celălalt. „... Spuneți-mi atunci, vă rog, ce este materia? Poate că Întrebarea mea s-ar putea să vi se pară naivă... Mă rog, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Însuși domeniul meseriei lui Îl Împingea să mediteze la astfel de chestiuni. „N-am ajuns la nici o concluzie”, răspunse celălalt. „De fapt, materia nu există”, adăugă el. „Totul nu-i decât o adiere...” „Profitați de starea mea ca să abuzați?” zise stomatologul, adoptând un limbaj vulgar. „Ce v-ați spus”, adăugă el, „Noimann e mahmur, Într-o stare confuză, ia să-i torn În cap niște baliverne, ca să-i Încețoșez și mai tare creierii, care și așa sunt Încețoșați de cât alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zdrăngăniră, iar sticlele și paharele de pe masă Începură să trepideze, alunecând spre margini, gata-gata să se spargă. „Tu, care ești Ieri”, rosti, privind spre Noimann, ciungul. „Ieși acum, În clipa de față, din ce este Azi și va fi Mâine...” Stomatologul Paul privea Înspăimântat, dar totodată și detașat, această scenă desprinsă parcă dintr-un film horror. La a doua invocare, gemetele Încetară. Iar la a treia rostire, dinlăuntrul cămășii se auzi un mieunat ca de pisică, după care un boț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
drum...” Acesta fusese comarul care o parte se derulase În somn, o alta În stare de veghe. Acum Noimann era treaz, dar iată că piciorul din vis Îi apăru În față. PAGINĂ NOUĂ V. Aria piciorului rătăcitor La drept vorbind, stomatologul Paul se aștepta la o astfel de surpriză. Piciorul, frumos retezat la distanță de o palmă de genunchi, Îl privea cu oareșicare superioritate. „Face, probabil, aluzie”, Își spuse el, „la faptul că am fost ținut atâta timp cu capul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la dreapta, ocolind făptura sa. Piciorul Îi aținu calea. Noimann făcu la stânga. Piciorul făcu și el o mișcare similară, blocându-i din nou calea. Atunci, medicul se Întoarse pe călcâie, Îndreptându-se spre ușă. Piciorul i-o luă Însă Înainte. Stomatologul se Îndreptă spre masă, unde Își mai turnă un păhărel. „În cinstea dumneavoastră”, făcu el, dând coniacul pe gât. Și atunci piciorul, Întinzându-și spre masă mâna sa schematică, desprinsă parcă dintr-un film de animație, apucă, la rândul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adiere?! Noimann abia apucă să atingă nasturele când se trezi cu el lipit de mână... Senzația nu era tocmai plăcută. La prima vedere, nasturele părea a fi unul obișnuit... Strălucirea lui metalică era Însă Înșelătoare. Ținându-l acuma Între degete, stomatologul Paul era cuprins de un sentiment de scârbă. Era ca și cum ar fi pus mâna pe un melc sau o scoică scursă din cochilie. Nasturele se alungi, alunecându-i ușor În palmă. Totuși, strălucirea lui metalică nu se atenuă, ci dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
GOLD MEDAL BUXELLES 2003-2006... Awarded Quality... Proaspătă și rece? Dacă ar fi fost rece, atunci de ce nasturele din palma sa era atât de cald? Căci, dacă ar fi fost rece, capacul de bere nu s-ar fi transformat În mucus... Stomatologul se clătină spre stânga. Podeaua camerei spre dreapta. În sus și-n jos. Fața „amiralului” se ondula și ea, plutind În aerul devenit din ce În ce mai tulbure. Acvariul și cei doi pești se roteau și ei În jurul becului. Dulapul se Întorsese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
casa lui... În fond, Noimann ce ar avea să-i reproșeze domnitorului? Bikinski Îl felicita, Înclinându-se În fața lui Cuza, pentru faptul că după Unire acesta mutase capitala la București. Oare nu trăia acum Noimann Într-un oraș mai liniștit? Stomatologul Întinse mâna, Împungând cu degetul arătător fiecare literă a etichetei: „Există nenumărate motive pentru care și noi, bărbații, merităm o zi a noastră...”. Prin urmare, arătarea din fața lui era de natură masculină. Păi, dacă era picior, de ce natură putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu o banderolă aurie, pe care scria: „Regrete eterne. Corso nu te va uita!”? Mai erau apoi și niște secvențe legate de Mathilda, pe care Noimann o fugărise prin casă, amenințând-o cu satârul... Toate se petrecuseră oare În realitate? Stomatologului Îi veneau În minte fragmentar aceste Întâmplări. Știa că, alergând după Mathilda, Îi ieșeau În cale tot felul de halate și pijamale, care i se părea că aveau o existență independentă. Fugărindu-le prin casă, Paul era sigur că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scop precis. Nu era de mirare c-o asediau, aducându-i flori și tot felul de cadouri dragei lui Mathilda. Noimann Își vârâse capul sub pat. Sub pat se ascundeau mai multe pijamale, tremurând una lângă alta. Tot sub pat, stomatologul găsise pachete goale de țigări, ciorapi, pipe, trabuce, papioane, parfumuri, rujuri, prezervative și pantofi... Când a Început s-o Întrebe de unde apar aceste obiecte, Mathilda Îl luă peste picior. Atunci Noimann se Întorsese de la bucătărie cu satârul și o fugărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din anturajul lui ca un om sfârșit. „NEW. Lemon. AUTOMAT FAX. ACTIVE AGENTS. 450 G”, „Surf DERO. Automat. Euro compact. 600 g - Scoate cele mai frecvente 99 de pete și se ține de cuvânt...” Poate spăla și petele de pe creier. Stomatologul trase direct din sticlă. Oare se dopase și cu detergenți? Sau tot ce vedea acum În fața ochilor era o halucinație menită să-l sperie În așa măsură, Încât să-l Îndepărteze, măcar pentru o vreme, de alcool? „150 ml GRATUIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
băuse cot la cot, trecând de la o masă la alta. Piața Unirii era un loc străin. Acolo exista riscul să fi fost săltat de poliție și băgat În dubă pentru tulburarea ordinii publice sau chiar pentru atentat la bunele moravuri. Stomatologul era prudent. Nu se expunea decât Într-un loc pe care-l cunoștea, ca pe chipul ospătarului ce-i turna șampania În cupa de cristal. Din pricina stropilor de apă, dar poate și a spumei de șampanie ce se Împrăștiase-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i turna șampania În cupa de cristal. Din pricina stropilor de apă, dar poate și a spumei de șampanie ce se Împrăștiase-n jur, deasupra artezienei apăruse un curcubeu În miniatură. Același chelner sau poate altul ieșit de bucătărie (pe care stomatologul, În marșurile lui, o frecventa destul de des, ciupind bucătăresele de fund sau Înghesuindu-le În corset bacșișuri În valută) venise și Îi Întinsese un prosop de culoare purpurie. Atunci Noimann se urcase pe marginea de marmură a artezienei și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
operă sau cabaret... Mânuind cărțile și zarurile, inginerul se comporta ca un adevărat magician. Sub bagheta nevăzută, În fața comesenilor apăreau personaje cunoscute care, după ce-și intonau o parte din arie, se topeau, dispărând În neant. Nu cumva, se Întrebă stomatologul Paul, Satanovski Își băgase un pic nasul și În alcovul său?! Între patul lui, pe care ședea Lilith, și Împărăția asfaltului lui Satanovski exista un fir nevăzut. Cărțile de joc și cele de tarot aveau rolul de-a ține vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]