1,031 matches
-
aproape nu se mai deosebea de mantia pe care o purta. - A furat din palatul meu! - Ce a furat? - Un inel magic, îl puteți vedea pe degetul ei! - E inelul meu, strigă Stela, încercând să-și smulgă brațul drapt din strânsoarea mustăților care acum îi cercetau mâna. Mi-a fost dăruit la naștere de nașa mea, Zâna Scoicilor! - Ce convenabil, clămpăni regele racilor din clești, Zâna Scoicilor e demult spumă de mare, nu are cine să susțină minciunile tale! - Eu nu
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > OCHII TĂI, UMBRĂ TA Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1672 din 30 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Urci pe iederi de gand însetat de arome, Săpi fântâni, culegi maci din strânsoare de fum, Cât mă dor ochii tăi, mănăstiri de fantome, Poticniți de cai albi și călugări de scrum. Mai aproape c-o zi te-aș aduce-un hotar, În ecouri de pian, la o ceașcă de-absint, Ne-mblânzit de culori
OCHII TĂI, UMBRA TA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379399_a_380728]
-
nasc într-o clipă de rai, În beție de timp trag de funii uitări Răstignind înc-o zi în destine de pai. În trupuri dogoare de ploi și-amintiri, Sprijiniți în bastoane șubrezite de ger Se roagă dispneic, cerând dezrobiri, Din strânsoare de dor, la icoane din cer. Tânjesc după veri ochii muți de tăceri, Scrisori netrimise așteaptă în zori, Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-un ieri, Prea des viscoliți de nevoi și vâltori. Porți se deschid mai deloc sau arar
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
multe se nasc într-o clipă de rai,În beție de timp trag de funii uităriRăstignind înc-o zi în destine de pai.În trupuri dogoare de ploi și-amintiri,Sprijiniți în bastoane șubrezite de gerSe roagă dispneic, cerând dezrobiri,Din strânsoare de dor, la icoane din cer.Tânjesc după veri ochii muți de tăceri,Scrisori netrimise așteaptă în zori,Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-un ieri,Prea des viscoliți de nevoi și vâltori.Porți se deschid mai deloc sau arar
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Să nu observ că rătăcești. Pe buze numele-ți sculptat L-ai înfrunzit, să știu că-mi ești, Să port pe umeri vinovat Un dor, pe care să-l nuntești. Închis ai stat în turn de frig Ca-ntr-o strânsoare fără chei, Să nu te chem, să nu te strig, Nevindecată să mă iei. Să-mi limpezești zăpezi și nori Și rugi ajunse nicăieri, Avar s-aprinzi stinse culori, Apoi la îngeri să mă ceri. Să n-am nici lacrimă
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
vise-n bernă și-n tumultSă nu observ că rătăcești.Pe buze numele-ți sculptatL-ai înfrunzit, să știu că-mi ești,Să port pe umeri vinovatUn dor, pe care să-l nuntești.Închis ai stat în turn de frigCa-ntr-o strânsoare fără chei,Să nu te chem, să nu te strig,Nevindecată să mă iei.Să-mi limpezești zăpezi și noriși rugi ajunse nicăieri,Avar s-aprinzi stinse culori,Apoi la îngeri să mă ceri.Să n-am nici lacrimă sub
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Doar tu să poți desferecaTăceri din stepe fără rost,... X. OCHII TĂI, UMBRA TA, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1672 din 30 iulie 2015. Urci pe iederi de gând însetat de arome, Sapi fântâni, culegi maci din strânsoare de fum, Cât mă dor ochii tăi, mănăstiri de fantome, Poticniți de cai albi și călugări de scrum. Mai aproape c-o zi te-aș aduce-un hotar, În ecouri de pian, la o ceașcă de-absint, Ne-mblânzit de culori
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Umbra ta de nisip îngeri vii îmi strecoară, Dezrobești vis uitat în estuare de ger, Fără leac, ochii tăi, încep iar să mă doară. Citește mai mult Urci pe iederi de gând însetat de arome,Sapi fântâni, culegi maci din strânsoare de fum,Cât mă dor ochii tăi, mănăstiri de fantome,Poticniți de cai albi și călugări de scrum.Mai aproape c-o zi te-aș aduce-un hotar, În ecouri de pian, la o ceașcă de-absint,Ne-mblânzit de culori
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului FRUNZA Alunec...Sunt frunză călcată-n picioare De caiii prea liberi ai zeilor noi, Ce urmele-și lasă-adâncite-n noroi Și-n mine... Dar caut să ies din strânsoare. Nu pot să mai urc, prea departe mi-e cerul Și nici să mă-ntorc la ai mei, sus pe ram, Nu-mi mai reușește... O șansă mai am De-a-nvinge- apăsarea mai tare ca fierul: Să las ca lumina de
FRUNZA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381141_a_382470]
-
și-l traseră cu putere spre ușă. Acesta se împotrivi vehement, iar gealaților nu le fu ușor să-l țină, căci aveau de-a face cu ditamai omul. Se luptară așa câteva secunde bune, până ce Niculaie reuși să scape din strânsoare și-l trânti pe unul dintre ei de perete. Omul, furios, scoase un pistol din buzunarul hainei și îl îndreptă spre el. Lui Niculaie atâta îi trebui, ca să se înfurie și mai tare: - Te pui cu mine, mă hoțule? Grijania
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
astăzi, să-i descriu Dezamăgirea-n versuri, dar subscriu... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Nu am cuvinte, astăzi, să descriuîn amănunt, ce simte un mort-viu,Câte zăpezi în suflet i s-au strânsOri avalanșe de tăceri și plâns,Câte arome de necunoscut,Pe geana sorții i s-au așternut,Ce reverii la Iad l-au condamnatși-n întuneric l-au abandonat,Cum s-a dezis de-un conținut abstract,Când cu destinul a semnat
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
dar, așa moartă, ea, acoperă cerul, apoi neantul spiritual dispare... împreună cu mine și nu mă întreb, de ce vreau să revin?.. Plutind ca un obiect cosmic, capul e în locul picioarelor, și în acest vid porunca mea lipsește. Dacă tac, lipsesc. Înțeleg strânsoarea visului meu, numai când îl laud pe Mântuitor, că a avut curajul să închid ochii. Apoi numai El îmi veghează curajul acesta mărginit, cu capul în jos, tantric sărut al suferințelor mele, un Y ce atârnă pe tavanul de dincolo de
ŞI DEGETELE MÂINILOR VOR VORBI ÎNTRE ELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381378_a_382707]
-
mult prea grea, făgăduință O amintire a sa nespus de dragă Bunul rămas al trecerii spre neființă Iar pe spinarea ei, cea mult prea gârbovită, În neputința ei ușor nepăsătoare, Corola cerului sta însăși prăbușită, Apa și aerul simțite ca strânsoare Și ochii uzi, într-o albastră- nțelepciune, Mai caut-alinare pierduți întru pământ, Căci au pierdut pe veci miracolul minune, Frumosul și iubirea ca veșnic legământ Te-ai prăpădit printre străini făgăduință Și duse la desagă mâna-i cea bătrâna, Eu
BĂTRÂNA MEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381482_a_382811]
-
dar, așa moartă, ea, acoperă cerul, apoi neantul spiritual dispare... împreună cu mine și nu mă întreb, de ce vreau să revin?.. Plutind că un obiect cosmic, capul e în locul picioarelor, și în acest vid porunca mea lipsește. Dacă tac, lipsesc. Înțeleg strânsoarea visului meu, numai când îl laud pe Mântuitor, că a avut curajul să închid ochii. Apoi ... Citește mai mult Niciodată visul nu mă trezește din somn-Trupul lui locuiește în afara sufletului.Îi simt încremenirea muta,nemișcătoare, singuratică.Paradoxul doare, ceva a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
muritori,dar, așa moartă, ea, acoperă cerul,apoi neantul spiritual dispare...împreună cu mineși nu mă întreb,de ce vreau să revin?.. Plutind că un obiect cosmic,capul e în locul picioarelor,și în acest vid porunca mea lipsește.Dacă tac, lipsesc.Înțeleg strânsoarea visului meu,numai când îl laud pe Mântuitor,ca a avut curajul să închid ochii.Apoi ... XVII. UNDE SE MOARE DIN LUMINA, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016. Se scurg în palme clipele că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
și e firesc, să mă-ntreb, cine ești, unde mergi, de unde vii? Sunt o mulțime de gânduri, spulberate deseori de tristețe, cea care, nu-mi dă pace, mă caută mereu, de parcă, a cuprins-o disperarea. Timidă, mă ține de mână, strânsoarea-i rece, mă-nfioară, e ca o vrajă, doar tu vei putea s-o dezlegi, îndrăgindu-mă... Dar eu, ... Citește mai mult Vând flori imaginar,așezate-n coș de nuiele,doar ca să te-ntâlnesc,necunoscându-teși e firesc, să mă-ntreb,cine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
-ntâlnesc,necunoscându-teși e firesc, să mă-ntreb,cine ești, unde mergi,de unde vii? Sunt o mulțimede gânduri, spulberate deseori de tristețe,cea care, nu-mi dă pace,mă caută mereu,de parcă,a cuprins-o disperarea.Timidă,mă ține de mână,strânsoarea-i rece,mă-nfioară,e ca o vrajă,doar tuvei putea s-o dezlegi,îndrăgindu-mă...Dar eu,... XIV. DÂND SENS VIEȚII, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016. Orice ai face, să știi, că te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
pompier, care este deplasat lent spre cel spânzurat. Omul prinde mortul în brațe, se chinuie cu o mână să-l salte în sus, iar cu cealaltă să-i scoată ștreangul, lucru extrem de complicat, fiindcă după ce reușește să-l elibereze din strânsoare, se dezechilibrează și-l scapă din mâini, smulgând asistenței un strigăt de stupoare. Cadavrul se izbește de punte cu un zgomot înfundat în timp ce personalul medical, în halatele Crucii Roșii, aleargă dezorientat într-acolo, împingând o targă mobilă. Doi dintre ei
DRUMUL APELOR, 8 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374317_a_375646]
-
al ființei mele, Și le răsfira în toate direcțiile, Fără să știu unde duc Și cum să le scot la lumină, Mă îngroapă și pe mine odată cu ele, Mă coboară în beznă pustie și rece. Încerc să mă smulg din strânsoarea lor crâncena, Să mă eliberez din urzeala lor blestemata și crudă, Aș vrea să le retez, să le golesc de seva amară și neagră, Ce gâlgâie în venele lor lemnoase, Dar sunt neputincioasa și slăbită, Ma-nghit tot mai adânc
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
arid al ființei mele,Si le răsfira în toate direcțiile,Fără să știu unde ducSi cum să le scot la lumină,Mă îngroapă și pe mine odată cu ele,Mă coboară în beznă pustie și rece.Incerc să mă smulg din strânsoarea lor crâncena,Să mă eliberez din urzeala lor blestemata și crudă,Aș vrea să le retez, să le golesc de seva amară și neagră,Ce gâlgâie în venele lor lemnoase, Dar sunt neputincioasa și slăbită,Ma-nghit tot mai adânc
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
comoară-nchisă cu peceți,/ Te port în trup, în sânii albi și grei,/ Cum poartă rodia sămânța ei./ Te port în mine, ca pe-un imn sfințit,/ Un cântec vechi, cu crai din Răsărit./ Și port la gât, neprețuit șirag,/ Strânsoarea cald-a brațului tău drag./ Te port în mine tainic, ca pe-un vis,/ În cer înalt de noapte te-am închis./ Te port lumină rumenă de zori,/ Cum poartă florile mireasma lor./ Te port pe buze, ca pe-un
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Crește? Sera: Crește. Malu crede că m-am îngrășat. Nu mai pot să ascund mult timp sarcina. Nici nu doresc să-l mint că e copilul lui. Ar avea drepturi mai târziu asupra lui. Soare: Ai dreptate. (Se dezlipește din strânsoarea femeii, o ia de mână și pornește cu ea spre canapea.) Vino! (Se așează unul lângă celălalt ținându-se de mână.) Soare: Am o veste bună. O să putem pleca. Mi-am găsit un loc de muncă în Austria. O să avem
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
-Seneca! sublinie el surâzând când apăru în ușă.Vă-mbrățisez, doamnele mele! exclamă intratul dând să pună în aplicare vorbele emise. Eu mă ferii și trebui să se mulțumească doar cu mirandolina fericită nevoie mare de-așa salut. Scăpată din plăcuta strânsoare îmi adresă încântată: -Să fie dumnealui al doilea Seneca?! Dar este și-l cunosc, desigur! își confirmă diplomatic, deși prin mimică se contrazicea cumva. Eu o asigur c-așa stau lucrurile. Îi rog să se așeze în zona bucătăriei din
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
doamna Alexandrescu realiza ce se întâmplase. Puse repede să se încălzească apă într-o oală, după care turnă apa caldă între limbă și fierul toporului. Când se topi gheața care făcea legătură între ele, limba lui Vasile se elibera din strânsoare. Bucuros, Vasile ieși afară să aducă lemnele, nu înainte de a-și ruga bunica să nu povestească trăsnaia, tatălui sau. Referință Bibliografică: MOȘ MACHE cap. VI. EVADAREA / Dan Petrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1616, Anul V, 04 iunie 2015
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
o sărute pe ceafă și să-i muște umerii, în timp ce mâinile-i frământa sânii cu putere. După câteva secunde, s-a năpustit cu o ploaie de pumni și înjurături asupra fetei, care a încercat să se opună, să scape din strânsoarea bestiei dezlănțuite. A rupt bluza de pe ea, i-a tras pantalonii și a mușcat-o dureros de șolduri și fese. Apoi, a îndoit-o din mijloc cu o lovitură, trântind-o și țintuind-o cu pieptul pe masă. Pe masa
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]