1,253 matches
-
La fel pățim și pe stradă. Când întrebam de o direcție anume, toți se uitau la ceas. De parcă pericolul venea la oră fixă. Vă amintiți? „Este ora unu/ Omul negru n-a venit!”. Am hălăduit, însă, pe tot felul de străduțe și nu mi s-a părut chiar atât de periculos. Poate eram bine adaptat la mediu. Poate pentru că aveam bodyguard. Poate... Iulie. Un soare cu toate sulițele în dotare îi urmărea pe pământeni într-un oraș care arată, pe ici
NAPOLI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355003_a_356332]
-
utilizând mijloacele de transport în comun, inclusiv metroul. Cele mai multe cu air condition, dat la maximum, ceea ce mărește disconfortul la părăsirea lor. Mai puțin cele cu care poți face organizat turul orașului. Dar e păcat să ratezi mersul la pas pe străduțele ce fac de neuitat orașul! Asfalt nu prea găsești, materialul dăruit de Vezuviu, granit sau bazalt, fiind prelucrat și intens folosit la pavarea caldarâmului, trotuarelor... Autoturismele, adică mașinuțele, apar și dispar, după ce te lipești automat de pereții caselor. De era
NAPOLI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355003_a_356332]
-
arhitecturală distinctă acestor construcții ridicate până în secolul al XIX-lea. În schimb, după 1878, sub administrația Coroanei britanice Lefkara a cunoscut o perioadă de evoluție care a început să schimbe în bine destinele localnicilor. Casele aparținând acestei etape, dispuse pe străduțele înguste, pietruite, sunt case cu unul sau două etaje, cu magazine la parter, acoperișuri înclinate, balcoane lungi pe fațade, cu decorațiuni din ghips colorate, elemente ținând de epoca arhitecturală neoclasică. Începând cu secolul al XIX-lea localnicii nu numai că
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
lac: „Dhypotamos Dam” - o amenajare hidrotehnică datând de prin anii '80, unde pe parcursul anotimpurilor în care mai și plouă se adună apa, zăgăzuită de un baraj. Voiam să ajungem mai întâi la biserică, dar de cum am intrat pe una din străduțele ceva mai largi ale Lefkarei, zeci de magazinașe cu articole artizanale specifice, superbe dantelării lucrate manual, souvenir-uri purtând insemnele localității și nu în ultimul rând, fețele zâmbitoare ale localnicilor - care, trebuie să recunosc, pe lângă faptul că sunt niște meșteșugari desăvârșiți
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
și nu în ultimul rând, fețele zâmbitoare ale localnicilor - care, trebuie să recunosc, pe lângă faptul că sunt niște meșteșugari desăvârșiți, sunt și negustori de excepție - ne-au stricat planurile! „HARRYS & MARIA LOIZU” este prăvălioara care te întâmpină de cum intri pe străduța care arată ca un Lispcani veritabil al Micului Paris și nu poți să nu intri să vezi și să cumperi ceva, pentru că proprietarii sunt de-o cumințenie sufletească și de-o amabilitate nemaiîntâlnită. Maria, o doamnă simpatică și cu un
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
ei, o alta cu biserica și a treia, cu obiecte meșteșugite de locuitorii Lefkarei. Așa mi s-a confirmat pentru a nu știu câtea oară care sunt lucrurile cele mai importante din viața ciprioților de aici: tradiția, familia și biserica. Străduța șerpuia printre casele placate cu piatră de Lefkara ca o terasă săpată în creierul muntelui, iar pe de-o parte și cealaltă, ciorchine de prăvălioare, care mai de care mai cochetă și asezonată cu fețele zâmbitoare ale proprietarilor. La un
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
și după ce am negociat, bineînțeles prețul, am cumpărat câte ceva, pentru că merita s-o facem! Dar la Lefkara poți gusta și cele mai diversificate feluri de rahat, probabil o moștenire a ramurii turce din populația veche a satului... Există pe aceeași străduță cu prăvălioare și spații în care se produc și se vând aceste delicatesuri, cunoscute sub numele de „loukoumi”. Privești cum mâinile harnice își desăvârșesc misiunea și apoi te servesc cu un zâmbet larg, alături de un pahar cu apă rece ca
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
te servesc cu un zâmbet larg, alături de un pahar cu apă rece ca gheața, încât ți-este imposibil să-i refuzi. Pentru a ajunge la biserică trebuia să coborâm. După cum am mai amintit, tot satul este așezat în pantă, unele străduțe chiar coboară abrupt, altele sunt cu scări, construite din aceeași piatră emblematică pentru localitate și zonă și, aș putea spune că și pentru Cipru. În fața unei clădiri superb vopsite în galben și cu tâmplăria în albastru - care se vedea clar
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
zâmbeau de peste tot de parcă le mângâiase penelul unui pictor; locuri de popas încântătoare, cu bănci din lemn în combinație cu fier forjat, umbrare din flori și plante exotice, mușcate uriașe - ciorchini de floare - se aflau din loc în loc la intersecțiile străduțelor sau în apropierea principalelor obiective de vizitat. În inima satului se găsește biserica, o bijuterie arhitectonică a secolului XIII, pe care este vizibilă patina timpului. Biserica Sfintei Cruci are altarul din lemn sculptat, realizat în 1760. După cum spune tradiția, în
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
Georgia, Helen fascinează de la prima vizită. Muntele Blue Ridge, râul Chattahoochee și cascadă Ana Ruby, doar câteva dintre minunățiile ce le puteți admira în Helen, sunt cadrul natural pentru acest sătuc transportat parcă în timp și spațiu tocmai din Bavaria. Străduțele micuțe, numeroasele buticuri înțesate cu obiecte de artizanat, restaurantele cu meniu specific bavarez, moară de vânt ce stă de pază în inima așezării, toate te îmbină să le străbați, să le descoperi și să te bucuri de farmecul lor inedit
HELEN, PERLA ALPINA A GEORGIEI de MARA CIRCIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355298_a_356627]
-
analizez, din când în când. Dar nu aici și nu acum. Treptat, scârțâitul obloanelor de la ferestrele din jur mă readuce cu picioarele pe apă, că de pământ avea să mi se facă dor. Am timp berechet să cunosc canalele, podurile, străduțele, stațiile maritime, bisericile, muzeele, clădirile, prețiozitatea arhitectonică, diversitatea artistică și culturală, hotelurile, insulele, fauna, vegetația. Să mă plimb cu gondola. Să fac o excursie cu una din navele de croazieră. Să savurez din bucatele atât de apreciate ale bucătăriei italiane
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
pierdut, chiar dacă stăpânești puțin limba. Senzația este că se ceartă între ei tot timpul. Or fi tari de urechi! Cu ochii după ferestrele de unde se auzeau vocile, eram cât pe ce să mă lovesc cu capul la trecerea printr-o străduță îngustă și, pare-se deloc potrivită celor udați prea mult la rădăcină. Attenzione alla testa!, mesaj pentru cei neatenți. Deși drumul călcat o dată este cel mai sigur, am ales pentru prima zi venețiană, un alt traseu. Am lăsat Giardini Biennale
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
acum, VOLUM DE POEZII...Ana-Maria Moraru... XV. DORUL MEU DE CASĂ, de Ana Maria Moraru , publicat în Ediția nr. 2070 din 31 august 2016. Dorul meu de casă nu cuprinde țară, Nu e iarbă verde ce în vânt dansează. Nici străduța-ngustă străbătuta vară când copii veseli, o înseninează. Dorul meu de casă nu este sistemul și nici sărăcia ce m-a alungat. Nici bătrânii jalnici ce-și șoptesc blestemul de-a trăi-ntr-o țară care i-a uitat. Dorul
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
de-a fost prea scurtă și împovărata. Serile când tata își uită mânia și citea poeme cum o face-un tata. Citește mai mult Dorul meu de casă nu cuprinde țară,Nu e iarbă verde ce în vânt dansează.Nici străduța-ngustă străbătuta varacând copii veseli, o înseninează.Dorul meu de casă nu este sistemulsi nici sărăcia ce m-a alungat.Nici bătrânii jalnici ce-și șoptesc blestemulde-a trăi-ntr-o țară care i-a uitat.Dorul meu de casă nu
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
veritabilă reprezentantă a stilului gotic, găzduind o frumusețe de fresce pitorești. Interesantă vecinătate, nu? Nu este altceva decât rezultatul ocupațiilor anterioare în Cipru, lucru lesne de observat în toată insula. Tot din Piața Phaneromeni se ajunge ușor pe o altă străduță înțesată de magazine și magazinașe, strada Onasagorou. Cum sunt o norocoasă în a întâlni omul potrivit în locul potrivit, nici la Nicosia norocul n-a stat degeaba și mi-a scos în cale o altă “rătăcită” ca mine, o englezoaică plină
NICOSIA DE DINCOACE DE „LINIA VERDE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355036_a_356365]
-
mic, Rio Tera - stradă care rezultă atunci când un canal este umplut cu pământ, Riva - stradă care este în linie cu laguna sau Canal Grande, Calle - stradă cu lungimea mai mare decât lățimea, Fondamenta - stradă care dă în Grand Canal, Campiello - străduță sau piață mică în formă de pătrat, Campo - stradă sau piață în formă de pătrat (în trecut era acoperită cu pășune), Corte - pătrat mic înconjurat de clădiri, în mod normal cu o singură intrare, Lista - stradă învecinată cu o ambasadă
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
care fac trecerea peste canalele venețiene. Oboseala îmi înfrâna vădit mersul. Am ajuns într-un fel de piață, numită Campo Ruga, înconjurată de case vechi. Peste tot atârnau haine la uscat pe sistemul cunoscut de scripeți. In toate direcțiile alte străduțe. Pe care să o iau? Mi-ar fi trebuit o jumătate de zi să le iau la verificat. Un mic bar cu o terasă afară, Trattoria alla Nuova Speranza. Nu am avut curiozitatea să văd ce are de vânzare și
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
nici atunci n-avea chef să se întoarcă. Casa a devenit străină pentru ea de când nu mai era mama, nici fratele, fiind condamnată ea singură să trăiască cu părintele, singurul vinovat pentru tragedie. Pe neobservate a ajuns și pe niște străduțe secundare. Cineva i-a vorbit, iar Ana a răspuns pe loc. Nu obișnuia să facă cunoștință pe străzi, dar atunci totul părea altfel, simțea nevoia comunicării. Părea un tip cumsecade, prietenos și înțelegător după ce i-a relatat în mare, suferința
FUGA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355205_a_356534]
-
se leagănă și zice: „Lăutar de trei parale! ... Altu-n locul dumitale În genunchi putea să pice, Nu-l iertam! O știi prea bine, Dar de tine-mi este milă: Te-am iubit, eram copilă Când cântai doar pentru mine.” Pe străduța noastră, veche, Greierele-a adormit, Eu cu draga-nlănțuit - Ne șoptim doar la ureche. Noaptea, repede-a trecut ... Câtă grabă-mi are pe ea! Dintr-un colț de cer, o stea In genune-a coborât Și de pe bolta înroșită ... Ne-a
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
veche este Tot mai tristă și pustie; Poate-vreunul ca să-mi știe, Cum sfârși a mea poveste? Numai strada, ulmii, teii ... Mai țin minte cum a fost; Astăzi o știau pe de rost, Bătrânii și prichindeii, Când se plimbă câteodată Pe străduța învechită; Numai casa-i părăsită Iar fereastra-i încuiată. Of! în vechia noastră stradă, Ea nu vine, nu apare, E plecată-n depărtare ... N-are cum să mă mai vadă Notă: După citirea poemelor lui George Roca, mi-a rămas
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
Casa bătrânului era mai mult o... cocioabă; în curte era doar un câine ce însoțea bătrânul la orice pas, iar, grădina, era atât de mică, numai doi copăcei și un mic strat pe care creșteau cîteva floricele albastre.... Pe aceeași străduță, la câteva case mai departe, se înălța semeață, o casă cu două etaje... O scară interioară se întindea sub o boltă plină de trandafiri; în această vilă trăia o mică familie, fără copii... Amândoi, soțul și soția, aveau serviciu: diminețile
LA INTERSECȚIA TRECUTULUI CU... VIITORUL de DOINA THEISS în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369505_a_370834]
-
căuta printre gunoaie și vechituri bombănind ”las’ că dau eu de tine, oglindă blestemată” (pg 39). În schimb, în ”Bătrâna doamnă” autorul ne transpune într-o altă perioadă de timp, într-o călătorie atemporală, un contact interdimensional. Fantasticul începe de pe străduțele cu case vechi: La un moment dat, fereastra uneia din casele ce mărgineau strada.....se deschise și în cadrul ei apăru o doamnă în vârstă, care...mi se adresă: ...Domnule dragă, vă cer iertare pentru îndrăzneală. Mi s-a înțepenit sertarul
ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370656_a_371985]
-
Bonte a organizat o plimbare până la Baisy Thy, un sat situat undeva între Tongrinne și Waterloo, cu o abatere de câțiva kilometri spre dreapta, traversând mai multe localități rurale. Ajungând la Baisy Thy, am făcut la dreapta intrând pe o străduță îngustă, care mai târziu am aflat că se numea strada Bois saint Jean (Pădurea Sfântul Ioan). La un moment dat am ajuns la o proprietate unde își impunea măreția o clădire simplă, dar gigantă ca mărime, cu un acoperiș în
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370759_a_372088]
-
băieților iar de pe prispa casei pe Filip spunând: ,,Nando oameni din ăștea îmi aduci tu mie.” Nando ieși din casă și înaintă puțin după George strigându-l să se întoarcă însă George nu îi mai răspunse porni singur pe aceași străduță pe care puțin mai înainte venise cu Nando. Da nu pot decade în așa hal, oare cei de râs în asta,” gândi George. Ziua se pleca spre seară, la orizont cerul era cenușiu închis aveai impresia că undeva departe atingea
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
avea ceva sumbru întunecos ce parcă ar fi înveșmântat oamenii și casele într-o noapte adâncă, nesfârșită. Privind acel orizont George avea senzația că ceva rece și dureros i se strecura în suflet împovărându-i inima. Mergea abătut pe acea străduță îngustă printre acele căsuțe prăpădite, apoi o luă la stânga și începu să coboare pe un fel de gang foarte îngust, de undeva dintr-o casă se auzea tot mai clar melodia ,,Wind of Change” George încetini puțin pasul pentru a
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]