963 matches
-
o dată) arăta exact ca sala de la Klezmer Hois. Iar ea, deși mult mai tânără, avea aerul exotic și străin al femeilor de la masa cea lungă. De fapt, născută la noi din părinți născuți și ei la noi, părea totuși o străină care vorbește foarte bine limba noastră. Gesturile ei, atitudinile ei, felul ei mereu sur prinzător de-a reacționa, mai vechi decât limbajul, îi contrazi ceau cuvintele în fiecare moment. Era foarte frumoasă. Din profil părea o ființă subțire, delicată, adunată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nodurile șirei spinării, eliberând-o de energia statică. —Dozează-ți efortul, spuse el. O să aibă nevoie de tine multă vreme. Aș vrea să aibă într-adevăr nevoie de mine. Se uită la mine de parcă aș fi mai puțin decât o străină. Se uită fix prin mine. Dacă aș putea măcar să... dacă ar spune măcar ce-i trebuie. —E firesc să se ascundă, spuse Daniel. O pasăre ar face orice ca să nu arate că e rănită. Fratele ei își conducea corpul precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
niciodată pică pe chestia asta. Ar sărbători! Îi văzu sclipirea din ochi înainte să și-o poată înăbuși. Îl speria. O să-l doboare și pe el. Îi făcea lui Daniel ceea ce Mark îi făcea ei. În curând va fi o străină pentru el. Apoi pentru ea însăși. Și pentru Daniel ar fi mai bine să iasă ea din scenă. El clătină din cap, minunat de sigur. — Nu el ar fi victima. —Ce? Să stau pentru mine? Cel mai prost motiv posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
puțin adevărat că, în ciuda acestei fericiri, în fiecare moment simte un dor nespus pentru tine, puiul meu drag, și-n fiecare clipă de delicioasă singurătate încearcă să-și imagineze ce faci, oare ai mâncat tot la prânz, oare bona, acea străină care-ți ține pentru o vreme loc de mamă, știe care-i povestea ta preferată, oare, oare, oare, sunt atâtea necunoscute, încât brusc depărtarea devine o povară insuportabilă, la fel cum altădată devenise apropierea prea mare, și uite-așa trece
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
zis: „Du-te și ia în stăpânire Nebo de la Israel”. Am mers noaptea și am luptat împotriva sa de la răsăritul zilei până la amiază, am cucerit-o și am distrus-o toată: șapte mii de bărbați și străini și femei și străine și concubine, pentru că făcusem vot să-i nimicesc pentru Aștar-Chemoș; și am luat de acolo obiectele lui Yhwh și le-am dus în fața lui Chemoș. (Stela lui Meșa, KAI 181, liniile 3-5, 14-18) Multe texte biblice, chiar mai recente, îl
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și, ca atare, solicită rațiunea și mai puțin instinctul sau simțurile. Nu este exclus ca muzica să producă și plăcere în cine o ascultă, dar, pentru a deveni o știință, trebuie să se elibereze de toate acele elemente care sunt străine unei absolute raționalități. Satisfacția legată de audiția muzicii constituie o etapă sau o treaptă pentru a ajunge la contemplația frumuseții veșnice. Muzica poate să fie astfel un instrument de condamnare sau de elevație și asceză, în funcție de atitudinea sufletului față de ea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sora puternicului Enro. Și ea avea acest orgoliu în priviri, această convingere automată înăscută de superioritate - diferită de expresia venusienilor non-A antrenați a căror caracteristică dominantă de adaptare completă părea parte integrantă a feței și corpului. Ca și Patricia, străina era o "mare doamnă". Orgoliul ei ținea de poziție, de rang, de manierele ei și de altceva. Gosseyn o observa foarte atent. Fața dezvăluia reacții și gânduri talamice dar și cele ale lui Enro și Secoh, ca acelea ale fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sora puternicului Enro. Și ea avea acest orgoliu în priviri, această convingere automată înăscută de superioritate - diferită de expresia venusienilor non-A antrenați a căror caracteristică dominantă de adaptare completă părea parte integrantă a feței și corpului. Ca și Patricia, străina era o "mare doamnă". Orgoliul ei ținea de poziție, de rang, de manierele ei și de altceva. Gosseyn o observa foarte atent. Fața dezvăluia reacții și gânduri talamice dar și cele ale lui Enro și Secoh, ca acelea ale fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și să-i vorbească până când se trezea. N-avusese timp s-o iubească. Doar se minunase de ea, ca de o făptură lunatică. Își aduse aminte de Zahra și tresări ca de usturimea unei înțepături. Maică-sa fusese luată de străinele de la cimitir. O vedea prin despărțitura de sticlă unde ar fi trebuit să se afle soră-sa, nevestele casei plus femeile de la templu. Câteva ar fi ajutat să o spele și cu toate ar fi bocit: „Samaneh, pentru ce ai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o revărsare a nopții peste lumină. Amândouă aveau părul la fel, iar Omar îi recunoscu nudul Veterinarei, pe când corpul soției lui, pe sub ascunzișurile unui chador, îl făcu să ezite: era sau nu chiar Ghazal, mama fiului său, ori era o străină? Le strigă pe fiecare în parte, dar niciuna nu se întoarse, deși erau vii, căci mâncau, mișcând furculița și lingura în porțiile care erau așezate în fața lor. Dar, când se dădu mai aproape, Omar desluși că sunt bani, mormane de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ochi cam negrioară. 177 Când maica că m-o-mbăiat 209 {EminescuOpVI 210} C-un picior m-o legănat Cu gura m-o blăstămat: - Alule puiuțule, Da nu mă mai supăra Că eu rău te-oi blăstăma, Să îmbli tu țările, Țările străinele. Când în țară am îmblat Nici un bine n-am aflat. Când doriam p-ai mei părinți Plângeam cu lacrimi fierbinți, Când doriam dup-a mea țară Plângeam cu inim - amară, Când din țară c-am venit Nici un bine n-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
apoi Mirciulică..." Revăzu scena... Motanul pe masă jucîndu-se cu aparatul, apăsând, fără ca ea să audă, ori să bage de seamă, pe declanșator... Se frânse dintr-o dată. În fața maiorului nu se mai afla femeia fără vârstă, sprintenă și grațioasă, ci o străină. O străină cu chipul sleit, obosită și tristă. Șopti, fluturîndu-și absentă degetele într-un ciudat rămas-bun. ― Mirciulică... Totdeauna mi-a fost teamă că nu-i tocmai sincer cu mine. Motanul privea fix luminările tortului. În ochii transparenți flăcările aprindeau vâlvătăi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Revăzu scena... Motanul pe masă jucîndu-se cu aparatul, apăsând, fără ca ea să audă, ori să bage de seamă, pe declanșator... Se frânse dintr-o dată. În fața maiorului nu se mai afla femeia fără vârstă, sprintenă și grațioasă, ci o străină. O străină cu chipul sleit, obosită și tristă. Șopti, fluturîndu-și absentă degetele într-un ciudat rămas-bun. ― Mirciulică... Totdeauna mi-a fost teamă că nu-i tocmai sincer cu mine. Motanul privea fix luminările tortului. În ochii transparenți flăcările aprindeau vâlvătăi lungi de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
proveneau din fericirea lui prezentă sau dintr-o durere prea multă vreme reprimată, liniștit cel puțin că-l vor împiedica să verifice dacă obrazul ascuns la umărul lui era cel pe care-l visase atâta, sau, dimpotrivă, cel al unei străine. O să-și dea seama mai târziu dacă bănuiala lui era adevărată. Pentru moment, voia să facă ceea ce făceau toți cei din jurul lui și care aveau aerul să creadă că ciuma poate veni și pleca fără ca asta să schimbe inima oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a asimila ceea ce tocmai citiseră. —Și care e nivelul următor, domnișoară Costello? întrebă palestinianul. Maggie răspunse că depindea de cei doi lideri de stat să comunice lumii decizia lui Avraam. Nu era corect ca anunțul să vină din partea ei, o străină. În schimb, ei ar trebui să convoace o conferință de presă comună pentru a doua zi, chiar după Sabat. Uri Guttman și Mustafa Nour vor fi acolo, reprezentându-și tații răposați, timp în care cei doi lideri de stat ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
A urcat cu greu scara În spirală și le-a găsit pe toate femeile din familia Kazanci la etajul de sus, strânse În jurul mesei și ocupate să cineze, fiindcă, evident, nu văzuseră nici un motiv pentru care s-o aștepte. — Bună, străino! Intră, așază-te și tu la masa noastră, a spus Banu, Întinzând gâtul pe deasupra unei aripioare crocante de pui la cuptor. Profetul Mahomed ne sfătuiește să Împărțim mâncarea cu străinii. Buzele Îi erau lucioase, obrajii la fel, de parcă se chinuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
băieți din cauza uneia din bolile copilăriei, Banu s-a mutat permanent În casa familiei ei, vizitându-și destul de rar bărbatul În anii care au urmat. Din când și când se ducea să vadă dacă era bine, mai degrabă ca o străină grijulie decât ca o soție iubitoare. Apoi, desigur, mai era Mustafa, singurul fiu din generația actuală, o piatră prețioasă cu care Îi binecuvântase Allah Între cele patru fiice. Rezultatul obsesiei lui Levent Kazanci de-a avea un fiu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca aceasta Începuseră să se producă În ultima vreme cu o frecvență alarmantă. Deși era de obicei liniștită și rezervată, existau momente În care uita cele mai simple lucruri, inclusiv unde se afla, În ce zi erau sau cine erau străinele alea cu care stătea la masă. Și totuși, existau de asemenea momente În care Îți era greu să crezi că era bolnavă, fiindcă mintea ei părea la fel de limpede ca o oglindă venețiană lustruită de curând. În dimineața asta era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Pe când o urmăreau apropiindu-se, cele patru mătuși care stăteau la masă au Început să se foiască Într-un fel straniu, stânjenite, Însă cu zâmbetele largi, de la o ureche la alta, Încă Întipărite pe chip. Curios să vadă cum mirosea străina, Sultan al Cincilea a sărit imediat În picioare și a Început să-i dea târcoale, descriind cercuri din ce În ce mai strâmte În jurul lui Armanoush, amușinându-i papucii, până când a hotărât că nu era nimic demn de interes acolo. — Îmi pare foarte rău, nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de faptul că trebuia să dea explicațiile astea unei adunături de ignoranți. Nu știu nimic despre ei, a răspuns Armanoush strângând din buze. Dintr-odată se simțea atât de mică aici, atât de firavă și vulnerabilă În singurătatea ei de străină aflată Într-o țară ciudată. — Familia mea era din Istanbul - adică bunica mea. A arătat cu degetul Înspre Petite-Ma, de parcă ar fi avut nevoie de o persoană mai În vârstă care să-i ilustreze mai bine povestea. — Întreab-o care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bărbați și nu se simțea câtuși de puțin vinovată? În plus, cum putea dezvălui adevărul fără a-i crea unei persoane din afară o impresie greșită despre „castitatea fetelor din Turcia“? O astfel de „responsabilitate națională“ Îi era cu totul străină Asyei Kazanci. Niciodată nu se simțise o parte a unei colectivități și nici nu avea intenția s-o facă, acum sau În viitor. Și totuși, iat-o interpretând destul de bine rolul altcuiva, cineva care devenise peste noapte patriot. Cum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Lângă camera mătușii Feride e o baie și alături de ea, camera mătușii Zeliha. E trează. Stă În capul oaselor În pat, cercetându-și camera de parcă ar fi aparținut altcuiva, de parcă ar fi memorat detaliile ca să se simtă mai apropiată de străina care locuiește acolo. Își privește hainele, zecile de fuste, toate scurte, toate viu colorate, felul ei personal de protest Împotriva codurilor morale În mijlocul cărora s-a născut. Pe pereți sunt poze și postere cu tatuaje. Mătușa Zeliha e o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu ea, nu i-a spus niciodată vreun cuvânt răutăcios, Însă după ce-și pierduse cei doi fii, mătușa Banu nu a mai suportat să trăiască cu el. Din când În când, se duce la vechea ei casă, ca o străină care știe fiecare detaliu al unui loc dintr-un déjà vu. Pe drum cumpără Întotdeauna caise uscate, preferatele lui. Odată ajunsă acolo, face puțină curățenie, coase câțiva nasturi, gătește câteva feluri de mâncare, Întotdeauna preferatele lui și face ordine prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să perceapă Istanbulul ca pe ceva comestibil. Se afla aici de opt zile și cu cât stătea mai mult, cu atât Istanbulul i se părea mai straniu și cu mai multe fețe. Poate se obișnuia cu faptul că era o străină În acest oraș, dacă nu se obișnuia cu orașul În sine. Bănuiesc că e din cauza experienței mătușii Zeliha cu tatăl meu, oricine-o fi el, a continuat Asya. Probabil de asta se Împotrivește atât de mult căsătoriei ăsteia. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vorbit deja despre asta, a răspuns mătușa Zeliha pe un ton indiferent. Însă vocea aceea parcă nu era a ei. Se strecurase În ea o nuanță aspră, Înspăimântăroare, de parcă altcineva vorbea prin gura ei. Tu rămâi acasă, domnișoară, a decretat străina. Ceea ce o supăra cel mai mult pe Asya era că nu reușea să descifreze expresia mătușii Zeliha. Probabil făcuse ceva rău și o supărase pe maică-sa, Însă nu avea nici cea mai vagă idee ce putea fi, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]