8,833 matches
-
cîtorva familii de italieni, aduc în spațiu grăuntele de sare. Ziduri albe, sticlă, țigle albicioase". Iată și un portret, din tușe mitologice, al lui Ion Barbu: "Neptun sever răsărit dintre talazuri de cifre, craniu masiv acoperit cu alge parcă, ochii strălucind ca la vipere în păienjenișul stelar al formulelor și ecuațiilor axiomatice din noaptea tablei". Radu Petrescu e un rafinat cunoscător de artă și punctele lui de vedere au acel aer tranșant care, conferindu-le originalitate, le face detașabile: "Ce mi
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
ce trece iar asta se vede deja pe scenă, din ce în ce mai evident. Există prea multe școli, de stat și particulare iar lista profesorilor conține prea multe nume de artiști - actori, regizori - de mîna a doua, a treia, artiști care n-au strălucit aproape niciodată pe scenă și care nu sînt înzestrați nici cu vocație pedagogică. Prea mulți profesori, fără operă și autoritate, prea mulți candidați primiți nu știu după ce criterii. Acest tip de studiu se face cu un număr restrîns de studenți
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
recunoaște identitatea, autoarea se întoarce asupra naturii cu o subtilă nostalgie care are ca subtext recunoașterea delimitării. Simțămîntului brut de contopire îi ia locul simțămîntul rafinat al unei alterități tînjitoare, în cheie extrem-orientală: "Printre roze/ o casă/ ca o stea strălucea/ ca o cană cu lapte/ lumina își revărsa// unde este?" (Printre roze). Ori această pictură a contrastelor, cu un grăunte de transcendență, comentată la modul umoral: "o casă foarte albă/ cu acoperiș foarte negru/ pe o pajiște foarte verde// imagine
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
gust mai degrabă sălciu și amar. De multe ori în cazuri similare am fost confruntată cu opțiunea: între un om (o personalitate) cu slăbiciunile și carențele sale dezgropate încet, încet, din cenușa timpului, și o operă care, luată în sine, strălucește ca un diamant solitar, ce trebuie considerat mai important, mai demn de reținut? Desigur că opera, care de foarte multe ori ajunge să dăinuie în conștiința publiculuii aproape independent de autorul ei. Exemple precum cele ale lui Wagner, Céline, Ezra
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
între aceleași coperți poet, critic și teoretician. O să le luăm pe rînd. Miza cărții pare să fie însă aceea a teoriei, după cum se vede și din titlu. în anii poststructuralismului importat cu frenezie în România ultimelor decenii comuniste, multe minți strălucite din intelectualitatea noastră au visat la o sistematică a poeziei, la clasificarea cea mai adevărată (și deseori cea mai sofisticată), la ordonarea o dată pentru totdeauna (deși schemele obținute se declară mereu a fi doar unele posibile) a celui mai nestatornic
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
francez, idealul ei în viața, steaua ei polară, mobilul ei major rămîne de a deveni o Madame Récamier sau o marchiză du Deffand a Askelonului. De fapt este o internaționalistă care se ignoră: dacă la ultima ei serată n-a strălucit măcar un diplomat român sau venezuelean, un profesor universitar din Africa de Sud și un poet (eventual prozator) originar din Hîrlău sau Podul Iloaiei se consideră nedreptățită de soartă, devine pe dată melancolică, ba chiar isterică și agresivă, împroșcînd în stînga și
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
deasă "pe oală", obrajii scofîlciți și un aer trufaș care m-a surprins din capul locului, căci nu se potrivea deloc cu condiția lui. Portarul va lipsi cîteva după-amieze, continuă el, luîndu-mi cheia cu o vioiciune care făcu să-i strălucească ochii de culoarea florilor de tei. Cheile! șopti el. Tăcu, apoi mă întrebă: Sprächen Sie Deutsch?2) - Da, am răspuns eu, și chiar foarte bine. Ca dovadă, citesc Zarathustra în original. Căci Zarathustra era atunci fixația mea! Portarul cu ochi
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
să aibă manifestări feminine, îi trimite un mesaj pe pager îmblînzitorului într-o noapte de pomină, după care moare într-o încercare de transformare fatală. Grigorie găsește dimineața în laborator cadavrul unei femei în toată puterea cuvîntului: "Sticla recipientului își strălucea țăndările în jurul meu. Capul iubitei mele se carbonizase. Sângele ei nu mai era alb-incolor, ca al unei insecte oarecare, ci arăta aceeași purpură închegată pe care l-ar avea și al meu, dacă m-aș fi tăiat la un deget
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
români - poate chiar sute de mii - colonizează, și în clipa de față, șantierele de construcții, serviciile de salubritate și livezile Europei. Multe dintre mărețele blocuri de sticlă și oțel ale marilor metropole se construiesc și cu sudoarea românilor. Străzile europene strălucesc de curățenie și pentru că, printre magrebini, kurzi sau "latinos", la capătul cozilor de mătură se află și destui români. Producția de fructe mediteraneene din Spania, Portugalia sau Grecia e recoltată și de mâinile agile ale maramureșenilor. Toate acestea sunt realități
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
Nu posedăm date exacte, vorbim după impresii. Dar impresiile nu ne înșală, probabil, de vreme ce și alții au spus (în revista Tîrgului, de exemplu) cam același lucru. A doua impresie (și ea comună mai multora) a fost că organizarea n-a strălucit. Vechi defecte, mereu reluate, niciodată corectate. Sala cu standuri a arătat mai bine decît în anii trecuți. Ceva s-a schimbat, și nu în rău, în atmosfera Tîrgului de Carte. Cărțile, în al treilea rînd, au arătat, ele, mai bine
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
Writers' Guild Best Fiction Award și Le Prix Médicis. Faptul că două dintre aceste distincții i-au fost oferite de francezi spune multe despre calibrul epic al lui Coe. Cu puține excepții (Julian Barnes, Peter Mayle), amabilitățile schimbate peste Canal strălucesc prin absență. Ca să fii englez și să te premieze francezii, trebuie să ai și har, nu doar talent. Capitol la care Jonathan Coe stă grozav. în prima fază a carierei lui literare încap trei cărți: The Accidental Woman (Femeia întîmplătoare
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
peste tot și prezența ei era o onoare pentru amfitrion. Cele două războaie mondiale le-a petrecut la București, împărțindu-și timpul între cele două castele și vizite suspuse din mediul diplomatic. Dar izbutea, chiar atunci, să călătorească și să strălucească prin saloane. Ultimul război a fost mai greu. Parisul era ocupat de nemți, Anglia mereu bombardată, încît a fost nevoită să stea, cam desțărată, în România, și ea bine angrenată, de Antonescu, în conflagrație alături de Germania hitleristă. Ar trebui depuse
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
Spațiul gol, Brook spune undeva cam așa: "un public mal adapté ou un lieu mal adapté produisent un jeu moins subtile". Sînt mari actori în distribuție, pe care îi iubesc și, de aceea, într-un fel mă doare că nu strălucesc și aici. Că apelează la tehnică, la mijloacele cunoscute fără să caute ceva nou, să-și resusciteze și alte resurse și modalități de a-și pune în lumină personalitatea. În fond, pentru ei s-a făcut spectacolul. Dimpotrivă, pare o
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
cea masculină asupra existenței (o preocupare mai veche a lui McEwan, vizibilă și în Cîinii negri) iese alterată din această experiență. Subtilitatea autorului în inserarea datelor alienării este remarcabilă. Capitolele lui Joe� (la persoana I) și scrisorile lui Parry sînt strălucite, mai puțin �partea Clarissei�, care e ingenioasă, dar ușor schematică și neconvingătoare. Cartea se încheie cu articolul dintr-o revistă de psihiatrie care descrie sindromul de Clérambault și forma particulară identificată la Parry (plus bibliografia!), și cu scrisoarea numărul 1000
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
Pavel Șușară La Academia Julian, de pildă, adolescentul Stoenescu dă un examen strălucit cu un bătrîn pictor academist, William-Adolphe Bouguereau, în vărstă de 75 de ani, iar profesorul său cel mai apropiat, J.-P. Laurens, cu toată reputația lui pedagogică, trăia în incontinente reverii medievale pe care le și oferea publicului sub forma
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
ca om politic, e cel mai bine cotat reprezentant al executivului, iar dacă ar avea loc alegeri la această oră, dl Năstase ar fi a treia opțiune, după Ion Iliescu și CV Tudor. Chiar dacă sondajele de opinie de la noi nu strălucesc prin acuratețe, e mai mult decît probabil ca premierul să fie favoritul opiniei publice reprezentate prin aceste sondaje. Cam toți cei care s-au perindat la Palatul Victoria în funcția azi îndeplinită de dl Năstase au avut aceeași soartă în
Popularitatea lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16167_a_17492]
-
pe care o simt e groaza tribului african care a văzut într-o zi un avion pe cer și de atunci nu mai trăiește decît așteptînd să-l mai vadă o dată. Aștept telefonul lui. E ultima noastră întîlnire. Ochii îmi strălucesc de bucurie și în mine e un cîine care trage să moară." Rămîne orașul de hîrtie, orașul care trăiește într-o singură carte, orașul cu un singur locuitor care vă așteaptă să-i treceți pragul! Și cred că au mai
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
popular și la farsă. Asta nu ar fi rău. Nepriceperea actorilor - voci stridente, nelucrate, execuții exterioare fie prea patetice (Roxana Ivanciu), fie prea pasive (Karl Baker) - necoordonați de regizor conduce multe momente spre facil și chiar comercial. Nimeni nu prea strălucește pe scenă. Nici chiar Constantin Cojocaru - invitat de la Odeon - actor profesionist cu reale calități nu reușește să-l definească pe don Perimplin al său, bătrînul îndrăgostit de tînăra soție, iubitor cu sufletul și neputincios cu trupul. Tînăra Ana Bart în
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
bunul sentiment printr-un elogiu franciscan, care include, în cutele sale caligrafice, factorul compasional. E un elogiu în care iubirea e răscumpărată prin mila față de aspectele "dezmoștenite", încifrate în barochismul răscumpărător, la rîndul său, în plan formal. O iubire aprofundată strălucește prin jerbele exaltatelor enumerări: "Laudă ție, obsesie blondă a morții. Laudă florilor înalte/ ale fînețelor, dar și celor mici: lipsite doar în aparență/ de prestigiu și care se numără, în felul lor,/ printre lucrurile mai greu de împlinit ale acestei
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
avem funcții. Însă dacă ne lipim de vreo instituție internațională, uităm urgent și de naționalitate și de tot, pentru a proba cît de mare e valoarea noastră individuală. * Ridicol față de acest tip de gîndire e că românii care au izbîndit strălucit în străinătate în mediu politic sau în imediata sa apropiere nu și-au minimalizat cetățenia și nici nu au încercat să se anuleze unii pe alții, atunci cînd a fost cazul. * Se pare că Cronicarul a avut dreptate atunci cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
destinul. Masca sceptică ori de-a dreptul sardonică are un iz superstițios, ține de magia exorcizării "ghinionului" care uneori poate avea extinderea unei întregi vieți: "Nu trece timpul. Sau trece? Mai contează? Oricum, deasupra Maternității/ Cînd ne-am născut nu strălucea nici o rază./ Ai diavolului, nu. Nici ai divinității.// Doar ai clipei: încăpătoare/ Ca o valiză, ca o cisternă, ca un muzeu./ Dar nu-ți fie teamă, nimeni nu moare!/ Nici măcar eu,// Mai fragil și ghinionist ca un cristal/ Lovit cu
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
lor subțiri de o necunoscută sămînță./ Era ca și cum o omidă s-ar fi tîrît/ Peste organele lor cristaline, acoperindu-le/ Cu o peliculă de argint, împiedicîndu-le/ Să mai respire.// Aveam ani puțini pe atunci, eram ca un magazin/ Abia inaugurat, strălucind de curățenie și belșug,/ Și nu puteam auzi cum celulele/ Vibrează întocmai arbuștilor ornamentali./ Aveam ani puțini, șoselele circulare/ Ale ochilor mei nu se umpluseră încă de plombe,/ Încă nu-mi pîlpîiau ca niște neoane uzate/ Nervii actinici.// În noaptea
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
în superbă gratuitate "tămăduitoare": "De pe poziția aceasta a deplinei detașări ne dăm nereticenți pradă cîntecului său vrăjitor. Precum și peste măsură de saturați de șiretenie, pehlivănie, delațiune, minciună și tertipuri, nu șovăim a prețui și proslăvi desuetele entități nibelungice: din depărtări strălucesc intens, ne dau sfatul de a nu le desconsidera". Dar nu avem a face cu o schemă simplificatoare a antinomiei bine-rău. Relativizarea, jocul abscons al contrariilor nu scapă autorului care se interoghează și își răspunde cu o conștiință a diversității
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
recomandă pe Ștefan Cîrstoiu ca pe un rar poet"; "Poeziile care alcătuiesc Locul unde se așteaptă de Lidia Stăniloae (C.R., 1983) sînt de fapt poeme filosofice; mai precis: sînt ode, nu cu intensități dar cu proporții reduse. Zodia în preajma căreia strălucesc e a lui Claudel și a lui Patrice de La Tour du Pin". Compensația unor asemenea gratificații ultramărinimoase ce pot decepționa vine sub forma unor rezerve ivite acolo unde te-ai aștepta mai puțin, în planul unor valori în genere însoțite
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
național promovat de Pingelică. Numirea - fie și "interimar" - a lui Dinu Săraru în fruntea Teatrului Național din București e șocantă prin simbolistica implicită. Lăsând de-o parte convingerile sale comuniste, apăsat exprimate într-o publicistică rudimentară și ridicolă, în care strălucește ca o bijuterie "reportajul" în care-i prezenta pe Virgil Ierunca și Monica Lovinescu drept locuitori ai unui infern moral și material, ziarele au scris chiar săptămâna trecută că în timpul revoluției din '89 adulatorul ceaușist ar fi închis ușile teatrului
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]