482 matches
-
terminat, fiindcă după aceea n-am mai strănutat până seara și nici de atunci în zilele care au urmat. Cum voi justifica amenda soției? Nu mi-am dat răspuns, deoarece, obsesiv, repetam mereu aceeași întrebare pentru mine însumi: - De ce am strănutat? Poate dumneavoastră, cititorule, îmi veți da răspuns. CUM S-A RELUAT HORA TRADIȚIONALĂ Era pe la jumătatea lunii iunie, înaintea postului de Sfântul Petru, zi de vară cu o căldură dogoritoare ce te îmbia să te răcorești cu bere rece la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita în interiorul lăzii. Ceea ce văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip, strănutând din nou. în parcul municipal, lângă chioșcul fanfarei. Treceam câteodată pe acolo în desele mele traversări ale orașului, ca mesager. Erai fotograf. Stăteai pe o bancă așteptând clienții, citind dintr-o carte sau uitându-te blajin cum se jucau copiii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
duci și un buchet de flori, că părea cam amărâtă. - Mâine, mormăi Popa. * Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate, strigă heruvimul cu ochelari de soare. Dar lumea de afară nu-i așa. Individul... omul ăla este ultima... mă rog, este foarte josnic. Și-a făcut nevoile în parc, în văzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi se întoarse și se tolăni aproape de șoldul cald al Contesei. Domnul Popa strănută: avea alergie la pisici. - Dar eu iubesc animalele, spuse domnul Popa. Am avut și o cățea, o chema... ezită. N-ar fi vrut s-o supere pe Contesă din prima zi. Dar la urma urmei, o iubise mult pe cățeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în fața trenului, să ia cianură, mătrăgună, acid sulfuric, pastile, benzină, șampon, să se dea cu capul de pereți, să se înfometeze, să se înseteze, să se crucifice, să se arunce de la balcon, să se spânzure, să-și muște venele, să strănute fără să închidă ochii, să-și țină răsuflarea, să se învârtă până amețeste și cade cu capul de marmura neagră, să bea pe nerăsuflate doi litri de vodcă, să meargă în Ferentari, să lase gazul aprins, să adoarmă în cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să-și treacă brațul pe după domnul Whittier. Mama Natură îl ajută. Doamna Clark îi urmează cu paharul în mână. Contele Calomniei cu reportofonul. Agentul Ciripel cu videocamera. — Credeți-mă, spune Sfântul Fără-Mațe. Din întâmplare, știu multe despre măruntaie. Domnișoara Hapciu strănută în pumn, de parcă am mai avea nevoie de moartea ei. Domnișoara Hapciu, viitoarea stafie a acestui loc. Ștergându-și brațul de picături, Tovarășa Lătrău spune: — Scârbos! Spune: Unde-ai crescut, într-o sferă de plastic? Și domnișoara Hapciu spune: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din punct de vedere emoțional, mi se păreau mai inutile și mai nesatisfăcătoare decât oricând, ba chiar le descopeream un loc de frunte între cauzele intime ale stării mele... * Trisha Reay, de doisprezece ani, s-a trezit într-o dimineață strănutând. Un strănut continuu, într-un ritm de trei pe minut și care a durat 204 zile. 8. Ca să nu scriu, vorbeam. Aveam o stranie senzație ascultându-mă : mi se părea că aud glasul unui străin destrămându-se în propriul său
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nouă. Vinul, și mierea, și grâul tot Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut... Tuse, și plânset visele scot, Du-te, oriunde, frunză de lut... Și-o păsărică în grădina brumată, În liniștea rece, a iarnă-a făcut, Am strănutat pe o stradă curată, Frunzele toate încă n-au căzut. A fost odată... va fi odată... Nu spune zarea, dar spune omul- Numai acuma e niciodată... Adânc, prezentul, închide tomul... Mă duc, tot acolo, în marea clădire. E ora, de la
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ceea ce o înconjoară, uneori ar fi vrut să întoarcă lumea pe dos cum faci cu o mănușă. Își pune zilnic în spinare mai mult decât poate duce și de aceea din când în când se trezește cu câte o viroză, strănută fără întrerupere, îi curg ochii, se lichefiază. În timpul crizei simte un fel de furie care îi dă putere să reziste, o face cumva eroic, gătește, spală, face toate treburile casei, furioasă pe starea ei mizerabilă. Din când în când are
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și a început să viseze. Schitul s-a topit ca o lumânare de ceară curată. Petru a pus focul în numele Tatălui, al Fiului, al Sfântului Duh, amin! Focul de sub icoană s-a ridicat până la cer. Dumnezeu, alergic la fum, a strănutat de câteva ori, apoi, pentru ultima dată, și-a luat munca de la capăt. 6 zile Bătrânul a curățat livada din rădăcini 6 zile Petru a regretat arderea nimicului. Jertfelnicul gol sfida iluziile sfinților, vițelul gras tropăia stingher deasupra cenușii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și în oglindă a coborât ceață, s-a stârnit furtună, s-au rupt catarge. De sub nuci, frunzele, ca niște veverițe zburătoare, urcau în cer; din cerul plopilor, nori de puf înecăcios acoperea seninul fântânilor; până în rădăcina izvoarelor și mai adânc strănutau pietrele. În oglindă a coborât ceața. Parcă dormea pe prispa de lut, parcă o ploaie până la grindă a acoperit satul; casa bunicilor s-a ridicat deasupra livezii ca o corabie și în casă nu mai era nimeni decât icoana bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ochii; tot corpul îi ardea ca un munte cu venele înfundate de lavă. Cătălina a luat tămâie și cărbune în podul palmei și s-a întâmplat minune fără foc, mireasma ca o lumină s-a înălțat la cer. Îngerii, alergici, strănutau la fereastră. Domnișoara director, trezită ca din hipnoză, și-a șters ochii, a îngânat o scuză, a mimat o amețeală, un echilibru cu punct de sprijin, o cădere în hău. Mâinile parcă îi erau blocate în rugăciune, picioarele desfăcute precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în cer; pe pământ, fără un scop definit, moartea sufla în foi. În mijlocul bisericii, două umbre arzînde se țineau de mână într-un șotron dantelat cu tăciune. Până mai sus de crestele Bârgăului, arderile de tot înmiresmau văzduhul; Dumnezeu, alergic, strănuta într-o batistă albă. Sănătate! Facă-se-n voia ta, Părintele meu îmbătrânit de bătrânețile lumii! La ora două dormeau lemn puterile cerești. Lemnul, ca să fie treaz, trebuie să înverzească continuu sau să ardă în pară. Focul este viu, verdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deal ori la vale. Numai că ai uitat un lucru: frate-meu cel procopsit stă și zace-n avutul lui, cu Anisia, nevasta-sa, alături. Vara-i bâzâie musca-n casă, iară iarna-i șuieră vântul prin hoarnă, și dacă strănută Anisia: bine de bine, dacă nu, le țiuie urechile a tăcere și-a pustiu. Iară la noi, slava Domnului, are cine ne umple viața, c-avem o droaie de copii frumoși și voioși de saltă casa-n slăvi. Are frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
călduț, cică dă randament. Lichide văd că bei, mai ia, mai ia, e suc berechet, poți să faci și băi de abur. Pui apă fierbinte În chiuvetă și ții căpățâna ta mare deasupra ei - te desfundă, uiți de toate. Sandu strănută, iar Gore și Gicu propun În cor să fie dat afară din incintă fiindcă virusează atmosfera. Nu-i ascultă nimeni, Sandu e client fidel. Și nu mai fuma, Sandule, că nu e bun tutunul la răceală - Gicu continuă să dea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu mă scoată partidele de-acolo și să vă treziți cu mine În cabina de votare! Sandule, sănătate Îți doresc, da’ vezi că ai prins culoarea aia de-i place popii, nu cumva Îți mâncăm ție pomana mai Întâi! Sandu Strănută și mai ia o Înghițitură din suc. Iar se strâmbă... Gore Îl ia pe Gicu după umeri și amândoi Îngână făcând pe pioșii: Un’ te duci tu de sub ochișorii noștri, Sănducule, cui lași tu Tămâioasa, unde găsești tu cârciumă pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
un șervet. Apoi, imediat ce mă asigur că nu mă vede nimeni, fug la toaleta femeilor. OK. Asta e partea cea mai dificilă. Mă încui într-o cabină și aștept un sfert de oră în liniște absolută. Nu zdrăngănesc nimic, nu strănut și nu chicotesc când o aud pe o fată care-și repetă discursul de dat papucii unui tip pe nume Mike. Sunt cele mai lungi cincisprezece minute din viața mea. În cele din urmă, deschid cu grijă ușa, ies și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aceeași lopată cu care săpase groapa, începu să scoată cenușa, amestecată cu bucățele de cărbune nears. Aproape imponderabile, particulele albe i se lipeau de degete, unele, ușoare ca fulgul, aspirate de răsuflare, îi suiră în nas și-l obligară să strănute, așa cum face uneori Găsit. Pe măsură ce sapa se apropia de fundul gropii, cenușa devenea tot mai caldă, dar nu atât cât să-l ardă, era călduță, ca pielea umană, și moale și suavă ca ea. Cipriano Algor puse deoparte sapa și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tocmai treceam prin dreptul abatorului, prin norul acela de putoare, fiecare se strângea în gulerul hainei, nici că le păsa de câinii și pisicile și ceilalți disidenți care mureau în acea clipă în crematorii. Își vârau capul în batistă, tușeau, strănutau, dar nici că le păsa. Ei bine, domnul acela remarcabil, cu ținuta perfect verticală, trăsăturile îndelung rafinate, ochii puțin depărtați, fanatici, nasul ușor lățit, ca larațe, ce credeți că făcea acest exemplar de lux? Ei bine, se scobea în nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răspuns, te‐ am strigat și vocalele ‐ pescăruși disperați ‐ piereau înghițite‐n furtună ... Cum să plec de aici cu povara liniștii blestemate? 323 BUNICA șI NEPOTUL Din nou îi povestește de Babacul, Dar genele de somn i se lipesc, Deși ...când strănuta trăsnea capacul în turn la Sfântul Neculai Domnesc ! și iată‐ n vis s‐a zguduit cerdacul Din bârne, ca de‐ un chiot haiducesc, Bunicăi i‐ a scăpat din mână acul și‐a stat acolo‐ n basmul bătrânesc ... Tic‐ tac, măsoară
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Insul din fața lui îl privea cu ochii holbați, foindu-se neliniștit pe canapeaua înțăncușată. Când popa dădu să-și facă și cele trei cruci de rigoare, insul dădu ochii peste cap, începu să hârâie cavernos și apoi se porni pe strănutat. Popa îl privi triumfător. Nu mai avea nici un dubiu: era unul dintre ăia care de dimineață se tot ținuseră după el. Avusese gură aurită presbitera Anghilina, când îi spusese să fie atent că au prins ăia din Baltă să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
susține el fără prea multă convingere, întinzând mâna după sticlă. E evident că a mai băut direct din sticlă de multe ori; în fond, își permite acest lux. Trage o dușcă bună și reușește să nu se înece sau să strănute din cauza bulelor, apoi mi-o înmânează. Încerc să-l imit, dar nu reușesc s-o fac cu atâta nonșalanță. E în regulă, exersez, pur și simplu. Nu ai știut că se vor căsători? îl întreb după o vreme. Abia ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e asta? îmi spune un trombon răgușit. mi-e cam frică, spun drept, nu e bine să porți conversații de genul acesta nici cu oamenii, necum cu un obraznic de instrument și dau foaia mai departe. nimic nu aparține cuiva, strănută trombonul, totul atârnă ca o greutate de ceas, ca firul cu plumb și totul e bine până stă totul la locul lui. bine, dar totul se mișcă, îmi spun, esențial e ca și în mișcare să-ți afli locul, spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
faci cum trebuie, a insistat colegul meu. Mama mea fumează, și numai când nu tragi iese așa de mult fum. Pun pariu că nu-l poți sufla pe nas. Am încercat să suflu fumul pe nas, n-am reușit, am strănutat, dar tot nu s-a întâmplat nimic. ―Vezi, ți-am zis eu că nu poți să tragi în piept. ― Ba să vezi că pot, am zis eu și cu un gest pe care l-am văzut de sute de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]