1,487 matches
-
Iar cuvintele cădeau, ca niște umbre, În viitor. Făcuse doar câțiva pași când un murmur venit de pretutindeni Îl făcu să ridice privirile. Cerul greu și cenușiu care apăsase capitala imperiului se ridicase În doar câteva clipe, iar prin faldurile străvezii ale norilor străbătea, stingheră, singuratică, aproape imposibilă, o rază de soare. 13. Înfrângerea 21 martie 1476, Cetatea de Scaun a Sucevei De pe meterezele cetății, coloana Apărătorilor care se apropiau Învăluiți de mantiile lor albe cu semnul scutului și spadei părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de tinerețe ce a vrăjit întreaga viață din casa tuturor viețuitoarelor, curcubeul se aruncă scânteind peste râurile lucii ce se încovoaie după copaci. Toți admiră spectacolul plin de veselie. Broscuțele verzi precum zgribulita iarbă a primăverii se joacă în unda străvezie a apei. Fluturii așezați pe petalele catifelate ale florilor, precum un fir de borangic, șușotesc lin. În văzduhul pur se simte un aer de veselie. Totul în jur este minunat și fermecător.” (V.D.) De asemenea, am folosit și exerciții de
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
fiertură insipidă. Și Îți mai dădea seara un singur polonic de ăla de zeamă chioară sau niște arpacaș. Și ne mai dădea măruntaie din ăstea, dar nespălate... Dar arpacașul era cel mai bun... Asta era. Era o foame de... eram străvezii, te uitai prin noi. Aș mai vrea să-ți povestesc despre un moment emoționant care s-a petrecut la Uranus... Intrase o muscă acolo Într-o celulă, că greu era să intre ceva... Și am spus: „Las-o, mă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
neorînduielele 165 {EminescuOpIX 166} duielele în viața economică a poporului, care l-au făcut accesibil unei influențe economice străine. De aceea să ne întrebăm fără părtinire cum întîlnim pe poporul nostru în istorie din momentul în care ea devine mai străvezie, adică de pe la începutul secolului al 14[-lea]. Îl găsim totdeauna dezbinat înlăuntrul, dezbinat în politica sa față cu vecinii. O teorie filozofică a istoriei nu ne pare de prisos aicea. Popoarele nu sânt producte ale inteligenței, ci ale naturei, - aceasta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
d. ministru - prezident: Nu crede că a sosit vremea ca să ia o poziție hotărâtă față cu aceste împrejurări și să facă pe ministeriul nostru de esterne ca, în înțelegere cu celelalte puteri, să realizeze mănținerea tractatului de Paris? Răspunsul, destul de străveziu, al d-lui ministru - prezident Tisza e următorul: Rog să mi se deie voie de-a da un scurt răspuns la interpelație, căci s-au emis multe păreri pe cari eu le cred eronate și n-aș voi ca în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
două cutii de sardele King Oscar, cu capacul răsucit, lapte condensat și scoici la cutie. Era un om încet la minte și n-avea prea multe subiecte de discuție. Când veneam în vizită și îl vedeam îmbrăcat în maieul ăla străveziu ca un norișor cirrus, mă întreba de fiecare dată cât câștig. Să fac muncă de rând? îi spunea Clem maică-sii de câte ori aborda subiectul ăsta. Dacă nu găsesc ceva cât de cât decent, mai bine înghit cianură. Iar gândul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dispus, și mi-era în plus și foame, și priveam cum se perindă prin fața mea ogarele pregătite pentru semănat, pădurile de stejar cu frunzele lor de un bronz profund, de supraviețuitor, și la lumea uriașă de dincolo, sau la norii străvezii, la plăsmuirile lor abstracte, o Canadă colosală de lumină. N-a durat mult acea scurtă după amiază, căci a început curând să se întunece; printre copaci și buturugi a apărut o nuanță de albastru. Orașele s-au transformat în orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de vară“, în timp ce-și făcea unghiile, își aranja coafura, asta nu însemna că trăia pentru astfel de mici vanități. Care erau oricum imposibil de suprimat. Da, le acorda atenție destulă, ba chiar prea multă. Pantofi cu toc, dresuri străvezii, compleuri frumoase, pălării, cercei, pene și tot felul de cosmeticale de teatru, plus electrolize, costume de slăbit, și tot felul de copci și strânsori în care să își adăpostească adorația. Nu neglija nici cel mai mic aspect, avea multă demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pildă în Veneția sau în Roma, trecând pe lângă acele ziduri maiestuoase unde s-au sprijinit pe vremuri oameni celebri, eu am simțit ceva ca o împunsătură, o mică pată care ți se întipărește pe cornee, un corpuscul, aproape alb, aproape străveziu: atât reprezentam eu față de acești ottimati. Și această spectaculoasă și antică înfrumusețare cu vestigii ale artei și cu multe simboluri nobile, o puteam aprecia, chiar dacă nu voiam să fiu impresionat prea tare de grandoarea ei. Dar în această putere modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vulturi. Și într-unul dintre cele mai înalte locuri pe care le puteai zări cu ochiul liber, pe un țanc de piatră, era o cascadă. Uneori era învăluită într-un nor, însă de obicei se zărea doar bura stropilor, mai străvezie decât aerul, deasupra crestelor copacilor. Mult mai jos erau pini, formând colți triunghiulari pe solul povârnit; și apoi urmau copaci și flori tropicale, precum și centura de piatră fierbinte pe care sălășluiau șerpi și porci sălbatici, căprioare și acele iguane gigantice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fac pipi în pat? Mi-a spus că aveam un caracter agresiv. În orice caz, înainte să încep cursurile, ne-au trimis să facem o croazieră de instrucție în Golful Chesapeake. Am navigat în sus și în jos prin zăduful străveziu. Nava era o tărăboanță veche, cu mai multe punți, de pe vremea lui McKinley. Albă, o brutărie de fier, acoperită de făină, plutitoare, se bălăcea în dreapta și în stânga, aiurea, toată săptămâna. Feriboturile albe cu stâlpi Dixie treceau pe lângă noi, foarte elegante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pic - muncit atât de dor cât și de grijă în ceea ce privea Alaska. Corabia între două vârste spărgea valurile de parcă ar fi voit să te facă să simți ce adânc era oceanul și aerul era dulce, plin de lumină. Era străveziu și strălucitor. Până și MacManus cea mânjită de funingine părea că luminează, ca o insectă de bucătărie care a scăpat în grădină în zori. Puntea albăstruie zăngănea sub picioare cu acel zgomot de lanț ruginit al motorului cârmei. Câteva asemănări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
biserică cu părinții, cu bunicii? (voci controversate) Astăzi la ora de religie o să vorbim despre facerea lumii. Vreți? Copii, voi știați că „Toată făptura văzută și nevăzută” a fost creată de către Dumnezeu din iubire? (fond muizcal adecvat; într-un nor străveziu apare conturul lui Dumnezeu; Prelatul coboară în sală printre copiii spectatori). Copiii, voi știți cie se află în acel nor? Voci: Dumnezeu...! Prelatul: Cel care l-a făcut pe OM și tot ce există viu pe acest pământ. Așa se
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
blând : "Înțelege, sunt aici și acum. Sunt în prezentul meu. Vreau prezentul. Dacă poți, dăruiește-mi prezentul, în fiecare clipă". A tăcut, s-a uitat la mine și, pe măsură ce mă privea, lumina din ochi părea că trece prin corpul său străveziu, făcându-l să strălucească mai tare și mai tare... și, pe măsură ce îmbrăca strălucirea soarelui, copilul creștea, înălțându-se. S-a ridicat în picioare, și-a întins mâinile ca după un somn lung, mâinile i-au devenit aripi și, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aș putea eu arăta cuiva care are doar câteva zile la dispoziție pentru a "cunoaște" Bucureștiul? Cum să-i explic că Bucureștiul înseamnă și felul cum tremură, vara, lumina pe tabla încinsă de căldură a acoperișurilor? Sau o ploaie devenind străvezie în Piața Universității? Există orașele în care trăim și cele care ne găzduiesc temporar. Pe acestea le vom vedea aproape totdeauna din stradă. De partea cealaltă, nu există de obicei decât coridoarele impersonale ale hotelurilor. Mă uit la autobuzele care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
țigani erau făpturi legendare, dintr-o altă eră, și nu existase niciodată o viață de familie. Diane avea picioare foarte mici și mâini micuțe, cu degete pătate de nicotină. Uneori purta rochii de mătase neagră, foarte scurte, și ciorapi negri străvezii, imaginându-și că arată ca o femeie-vampă de prin anii ‘20. Așa era îmbrăcată și azi. Peste rochia neagră, purta un colier barbar din metal, pe care i-l dăruise George. Singurele lui daruri, în afară de bani, erau bijuteriile ieftine, exotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dunbury.) Dispunea de foarte mulți bani, de casa frumoasă din Crescent, de un valoros teren de construcții în spatele țesătoriei. William își dădea acum seama în ce măsură averea îi susținuse moralul, îl făcuse să se considere solid și real. Și cât de străveziu și de fantomatic se simțea acum! Puțin mai devreme, Tom McCaffrey își făcuse drum prin ploaia lividă, în direcția Papucului, ținând într-o mână o umbrelă deschisă deasupra capului și în cealaltă un buchet de lalele galbene. Se simțea neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oameni, care nu se apropiară însă de el. Porni prin iarba înaltă, drept spre Inel. Vibrația electrică a albastrului de la zenit, de dincolo de pietre, îi rănea ochii; își întoarse capul spre soarele care cobora încet, vag estompat de o ceață străvezie, pe cerul de un siniliu mai puțin dureros. Numai că soarele, strălucind prin diafana pânză de ceață, își schimba sau își schimbase forma. Nu mai era rotund, ci prinsese contur de stea, cu colțuri lungi, ascuțite, mobile, care se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atârna pupilele micșorate, de ochii bătrânului și hârșitului polițai, aducându-și aminte de o expresie dragă aceluia (Dom'le, cum mai lucram noi, pe vremuri, cot la cot, la meserie, milițian și procuror, nu polițist și parchetar, ca astăzi! aluzie străvezie la schimbarea denumirii instituțiilor represive dominante, Poliție-Miliție și Procuratură-Parchet, dar și la calitatea și la motivația personalului. Eh, alte vremuri, alte fețe, alte boacăne!). A terminat de completat datele... Acu-i acu'! E momentul să-l mint. Doamne, ajută-mă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ție pe sub capotă, pupăză marxistă ce ești! Vacă proastă și tâmpită..., mai mormăie el stins, după dispariția ei. În mijlocul mesei, zăceau: O sticlă golită de tequila, expunându-și propria inocuitate, printre coji de alune smălțuite cu sare grunjoasă și feliuțe străvezii de lămâie, mozolite și stâlcite; o jumătate de sandvici cu parizer, cu unt și cu brânză telemea; un creion plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stabilitate. Nu știu să mă joc cu foaia de hârtie. O mâzgălesc la serviciu cu pixuri albastre și roșii, o dau de la dreapta spre stânga când citesc vreo carte. Mai știu să fac însemnări pe post-it-uri galbene, să cumpăr șervețele străvezii și parfumate, să ambalez stângaci cadouri, să tapetez un raft din dulapul cu haine, să dau CTRL+P. Când mă enervez, mi se pare inutilă, o strâng în pumn și o arunc la coș. Dacă m-ar vedea, Carlo Giovani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
ne zăbovească mințile. Să nu ne gîndim la el. De ce să devenim așa de... tragici? Să luăm lucrurile așa cum sînt. Să le luăm și să ne vedem de treabă și o să ne uităm la poze, peste ani... pozele, niște chestii străvezii care ne tremură de frică În mînă... e clar că de-aia tremură toate pozele, de frică, cînd văd cîtă uluială poate să scoată uitarea din noi... peste ani... Dragă (fără dragă)... Ar fi trebuit să vezi ce fețe au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nimeni; era respectat de toți pentru imparțialitatea purtării lui politicoase (de data acesta era vorba de structura firii lui îndatoritoare, iar nu de convenționalitate), la care se adăuga un abia perceptibil aer de demnitate ce-i învăluia, ca o pelerină străvezie, ființa. Un asemenea funcționar nu putea supăra pe nimeni, fusese un funcționar model, fără istorie, fără timp, uitat sau conservat în stereotipii birocrate și mânecuțe negre până deasupra coatelor. Acum era pensionar, intrat deci în altă categorie de serie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în ochi. - Mergem să dejunăm împreună, îi spusei, sunteți invitatul meu. El rămase din nou stânjenit, și peste trei sferturi de oră închinarăm paharele pentru viitorul Anei și al întregii familii. Eram în restaurantul din centrul orașului, cu draperii galbene, străvezii, lungi, voaluri unduitoare peste lambriurile cafenii, executate în partea de jos a pereților, sub ferestrele înalte terminate în semicerc: „Restaurantul Francez”, veche denumire rămasă dinaintea războiului, firmă care peste doi-trei ani, odată cu falimentul patronului, va fi coborâtă în uitare. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu primii nici un răspuns. Era dincolo de înțelegere, o defecțiune de timp, de spațiu sau alta, necunoscută. „Keti!”, chemai a doua oară - „răspunde-mi!”. Dar în locul ei se ivi El, ca-n alte dați - de-atâtea ori uitat - cu pelerina - acum străvezie - atârnându-i pe umeri, surâzând binevoitor. Stătea lângă mine, drept, nemișcat. Era dimineață, soarele se vedea prin fereastră, departe, la dunga încă roșiatică a răsăritului. - La ce gândești? mă întrebă. - La tot. - Lumea e în fierbere, îmi spuse. Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]