1,359 matches
-
Sub copite scrâșnindu-mi, apucate pe-un hau, Mă opream prosternat peste aprinsu-ți bujor, Nechezând după nopți și-amintirile lor, Ca să pasc roua sfântă peste pântecul tău. Azi îmi mestec nutrețul ferit de regrete, Aminitindu-mi de față cu caftan străveziu Peste solduri și umeri, călărind pe-ndelete, Ce-i eram roib discret prin poieni indiscrete Și-mi aștept fără lacrimi galopul târziu. THE GOLDEN STALLION I was grazing my oats on your rounded young slopes, when you hâd me, young stallion
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
abia te-am zărit... abia am avut timp să beau un vin fiert la gura sobei, să cânt la fluier o doină, în amintirea frunzei ruginii. În somnul tău voi aprinde lampa, o să deschid o carte și voi asculta ploaia străvezie, gonind spre lumina soarelui. În ramuri se vor dezlănțui apoi mii de muguri și flori... rod bogat... Multicolore păsări ciripi-vor spre cuiburi... Dinspre miazăzi va bate cântecul lor, destrămându-se încet în seara picăturilor de ploaie. Umbra se va
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
mile de hanul Stăniloaiei. Și în vreme ce Parnasie, Stejeran și ceilalți povestitori adorm, cu spatele spre jăratic și totodată, fără s-o știe, adormind astfel, mor ca personaje, iată-i pe nemuritorii Metodiu și Iovănuț suind pieptiș o coastă în boarea străvezie a dimineții. — ... și era tot alb la păr și fața-i era curată - gâfâi Metodiu continuând o vorbă - și se uita blând la mine. Mie mi-au dat lacrimile și nu-mi puteam lua ochii de la el. — Altceva nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
O sobă mică, de tuci, duduind plăcut, ocupa un colț al încăperii. Un discret miros de levănțică și năut se înfiripa dinspre dulapul sculptat din stânga patului în fața căruia o măsuță zveltă, cu picioare subțiri acoperite pudic de-o față de masă străvezie dădea un aer șic fotoliilor somnoroase ce-o înconjurau. Lângă sobă, pe perete, era un păretar de pânză înfățișând cu măiestrie o gospodină surprinsă cu lingura în oală. Pe păretar scria: „Curat și bine aranjat faci din colibă un palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cosmina Bojoga, clasa a VI-a Școala „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, județul Botoșani profesor coordonator Culiceanu Georgeta Mă trezesc din somn cuprinsă de o mireasmă de tinerețe. Priveam cum soarele se oglindește în picurii străvezii de rouă. Razele-i de aur mângâiau teluricul amorțit, dar pictat cu mii de culorii vii. Discul de foc îmbrățișa necuprinsul. Nopțile încărcate de farmec făceau să îmi doresc să ating licăririle de diamant, ce niciodată nu erau stinse. Pufos
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
pe care cineva nu le-a putut trimite În timpul său și acum au ajuns la mine și nu am nici măcar memoria locului lor. Ar trebui s-o iau de la Început, de la acele asociații incoerente, afective: șerbetul de trandafir și apa străvezie În lumina după-amiezii un obiect moleșit de căldură o pastă care-și schimbă forma, și senzația aceea de greață și de plăcere cînd palma descoperă În buzunar ceva umed și alunecos - miros de citron și mosc - ca un embrion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mi se ordonă, Omoară-l, taie-i capul, taie-l, căci de asta atârnă viața ta, viața celor apropiați ție, fericirea și bunăstarea patriei tale. Dacă nu-l tai, vei fi pedepsit crunt. Iar eu, privind creștetul blond și ochii străvezii și rugători ai nemțișorului, arunc cât colo toporul și le spun: - Faceți cum credeți, refuz să-l omor. Auzindu-mi refuzul, mulțimea bate din palme, entuziasmată la culme. Acesta a fost visul pe care, treaz, l-am avut peste câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-i dădea urciorul cu apă, acum călîie, deși un altul stătea adînc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, tîrguit, probabil, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre ea ca despre Întruchiparea Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspîndiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era o curtezană, o tîrfă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vîna stîncii, precum sîngele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, rîurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu-se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sau era mîntuirea lor? Îi privea cu inima strînsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său cîte o icoană pe care scînteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce-i intrase deodată În sînge, invadîndu-i trupul și inima care acum tresăltau, oare sîngele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era ca și cum ar avea acum un Ferarri!) și, după câteva pedale, s-a răsturnat în șanț, în niște urzici și buruieni. Vortolomei Pușcuță, mai stabil pe picioare, a râsă de activist: - Cine Și-a dat Șie bicicletă, mă ciurarule?!, aluzie străvezie la originea etnică a biciclistului. Cotele s-au dat până în 1956, până la revolta din Ungaria, fiind înlocuite cu contractele pe produse. Pe 28 decembrie 1950 a fost promulgată Legea de organizare a Sfaturilor Populare și Legea administrativă. Presa de opoziție
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zi și noapte, Doamne, nu ne lăsa!, văzuse la televizor ce era în țară și se speriase cumplit, dar locul verde și înflorit scăpase și de data aceasta, era acolo, pârâul rămăsese în matcă, cineva o ajutase. Firul acesta de străveziu se scurgea în Lacul Snagov, care comunica subteran, prin pânze freatice, cu Ialomița, asigurând aerisirea, drenarea și circularea apei, căci apa, ca povestea. Apele care știu. Apele care comunică unele cu altele, în niște moduri vizibile sau mai puțin vizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la ora șase, pentru cină. — Vino și tu să Îmbuci ceva cu noi. — În regulă. La restaurantul Kenilworth, Amory a făcut cunoștință cu Burne Holiday - pe băiatul cu ochii gri Îl chema Kerry - și, În timpul unei cine fade, cu supă străvezie și niște legume anemice, s-au delectat privind alți boboci, care fie congregau În grupuri mici, cu un aer stânjenit, fie stăteau În grupuri mari, dând impresia că se simt ca acasă. Aud că la cantină e destul de rău, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
La naiba. Ultima geană de lumină pălește și plutește peste pământ - peste pământul plat și lung, tărâmul Însorit al turlelor. Fantomele serii Își acordează din nou lirele și hoinăresc cântând - o orchestră plângăreață, pe lungile coridoare formate de copaci. Focuri străvezii se fac ecourile nopții de pe un vârf de turn pe altul. O, somnule care visezi, o, vis neobosit, presează din petalele florii de lotus o amintire a acestei clipe, o esență a acestui ceas! Nu vom mai aștepta coborârea lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-o recunoști. Tânăra a lăsat frâul din mână, ca să amenințe bolta cu pumnul. - Dacă există Dumnezeu, să mă trăsnească acum. Să mă trăsnească! - Iarăși vorbești despre Dumnezeu În stilul ateilor, a observat Amory. Materialismul lui, o mantie mereu prea străvezie, fusese sfâșiat În bucăți de blasfemia lui Eleanor. Ea o știa și pe el Îl enerva că ea știa. - Și, ca majoritatea intelectualilor cărora nu le convine credința, a continuat el rece, ca Napoleon sau Oscar Wilde sau alții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Înmoaie În apă călduță. Încă nu-i crescuseră penele și pipota nu-i era acoperită decât cu o membrană semitransparentă, astfel Încât se puteau zări grăunțele pe care le Înghițea fără a le mesteca și care i se acumulau În pipota străvezie, brăzdată de vinișoare subțiri. Avea o pipotă cât vârful degetului mic și toate boabele Îngurgitate erau imediat eliminate fără a fi digerate, pentru a putea Înghiți altele la loc. Era suficient să repeți acest procedeu pentru ca puiul de canar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură altoi. Melc, melc, Cotobelc. Iarna leapădă cojoace, Și tu singur în găoace! Hai, ieși, Din cornoasele cămeși! Scoate patru firișoare Străvezii, tremurătoare. Scoate umede și mici Patru fire de arnici; Și agață la feștile Ciufulite de zambile Sau la fir de mărgărint Înzăuatul tău argint... Peste gardurile vii Dinspre vii, Ori de vrei și mai la vale, În tarlale, Tipărește brâu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Melcul, prost, încetinel? Tremură-n ghioacă, vargă, Nu cumva un vânt să-l spargă; Roagă vântul să nu-l fure Și să nu mai biciuiască Bărbi de mușchi, obraji de iască, Prin pădure. Roagă vântul să se-ndure." De la jarul străveziu, Mai târziu, Somnoros venii la geam. Era-nalt, nu ajungeam, Dar prin sticla petecită Dar prin gheața încîlcită Fulgera sul lung, de har, Prăpădenia de afar'; Podul lumii se surpase Iar pe case, Până sus, peste colnic Albicioase, Ori foioase
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi Iar străvezia noapte va crește și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poarte... Dar dincolo de luntrea îngustă nu privi, Căci apa-ți va trimite și va întipări, Întunecată, fața iubirii voastre moarte! SOLIE
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Firida unde arde cu foc nestins Divinul. Și flăcării voi spune: Fior al caldei firi, Joc viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri, Ușoară și fierbinte văpaie, te destramă; Redă nemărginirii fugarul tău mister... Mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă, Prin sure și înalte pustiuri de eter Desfășură pe hăuri o horbotă aprinsă. Deasupra ta, deasupra haoticului drum, Cupolele nocturne te-or strejui hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie. Răsunând ca din legendă, ca din pânzele dintâi, Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie, Drept la racla ta de ape cu atolii căpătâi. * "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Cupă limpede! ești numai arta marelui Matei. Inima
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Dar două se dovediră căile Consistenței. Locuire, pornind din pământurile tale, pe orbitele rigide ale mărilor se imprimă în asimptotic declin. Să descuiem acele încăperi oceanice... Dincolo de tronul occidental, căzut pe mările Javei; având oroarea Polului Sud, prin alaiul strident, străveziu, dens desă-vîrșit al zidurilor universului - în rituala, totuși, indigență a faptului celui mai stingher, înscris în vidul unei butelii - buretoasa, venerabila navă a Științei, forțează acest cer soli-dar. Și pânzele ei deprimate aliază aedica stirpă a Usherilor, înnodatelor, geloaselor rase
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
albastrul cernut printre zări, cu inima strânsă în pumn, buzele mele strigă oferta... Într-un târziu, sfios, șoptit, zâmbetul alungă temerile, spre abisul uitării, zdrobindu-le puterea. Cu ochii deschiși, senină, calc pe urma pașilor Tăi Doamne, însoțită de zorile străvezii. Căci pentru mine chiar timpul se oprește uneori, să-și tragă sufletul.
?i timpul se opre?te uneori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83376_a_84701]
-
nemai întâlnite,într-un mediu aqvatic deosebit cât și specii deosebite de animale marine acăror calități le determină să trăiască în acest mediu aqvatic . În cadrul golfului Eilat vom face o incursiune -unii ca scafandri, alții învaporașe cu fund de sticlă străveziu. Panorama aproape unică ne va ajutasă trăim într-un mediu aparte, deosebit și să gustăm din acel mediu pecare-l numim de la bun început,,O feerie unică-Coralieră''.Conservarea coraliilor din golful Eilat, pe care o descoperim atât princoloristica excepțională, diversă și
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364293_a_365622]