784 matches
-
cel mai mult, prea ruginita clasă politică interbelică, s-a întâmplat. Putem spune, că în fond, pactul de neagresiune a folosit regelui și nu lui Iuliu Maniu, care în felul cum a procedat, a reușit să-și dea personal, un strașnic șut în fund, cu mijloacele proprii. Unii mai reușesc chiar și în zilele noastre asemenea performanță de contorsionism politic... De ziua Sfântului Mardeiaș Dacă ar fi să scriu pe îndelete despre Sfântul Nicolaie, marele premergător al făcătorilor de cucuie, vânătăi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cubaneză, dintre Bill Clinton și Monica Lewinsky, nu mai este decât un suav zefir la vreme de seară. Așa că, inimile diplomaților americani acum tresaltă, la vestea că acest individ e perfect reținut, și bine priponit, la Londra cea cu temniți strașnice. Acum nu le mai rămâne, decât să găsească rapid cea mai bună metodă, ca individul să simtă pe pielea lui la modul cel mai acut, valorile democrației, pe care credea ca un naiv că o slujește. O să ne spună el
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și ne vom trezi că ajungem, ca niște orfani părăsiți, scuipați și batjocoriți de popoarele lumii, așa zis civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte o pomană amărâtă, invariabil însoțită de un strașnic șut în fund... Marea migrațiune Ieri că cam zburlisem eu un pic pe presa aceasta care mă stresează, ori de câte ori intru în contact cu vreun produs din această categorie, care odată cu trecerea timpului și-a sporit, an de an toxicitatea. Într-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Auzi dumneata vorbă!: „de la care sfinte lavre călugării... toți așteaptă agiutori a avea de la această sfântă mănăstire”... Cu alte cuvinte, sfințiile lor - călugării de la Sfântul Munte - așteptau să le cadă para mălăiață în gură făra a ridica un deget pentru asta! Strașnică treabă!!! O vacă de muls pe gratis! Ba aveau și pretenții, din câte îmi amintesc, părinte. Cum o dai, cum o dregi, dar iar ai dreptate, fiule. Ca să shimbăm însă vorba, dă-mi voie să spun că Mănăstirea Trei Ierarhi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
întors, călugărul m-a întâmpinat cu un zâmbet ștrengăresc: Acum o să vedem noi dacă peștilor le place istoria... Dacă da, atunci s-or aduna să asculte sporovăiala noastră. Iar noi, profitând de neatenția lor, i-om lua ca din oală! Strașnică idee, părinte! Rămâne doar să vedem dacă se potrivește socoteala de acasă cu cea din târg. Călugărul a scos o bucată de mămăligă dintr-un ștergar și mi-a întins și mie din ea. Acum, la lucru și noroc! Până
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
încercă să-l descurajeze: e târziu, autobuzele nu circulă, hoții împânzesc orașul în asemenea ocazii. Bătrânul nu cedă, decis să vadă ce s-a întâmplatcu soră-sa, blocurile astea tip, construite socialist, din cartierele noi, s-or fi prăbușit toate. „Strașnic cutremur, să știi. Mai tare ca cel din ’40. A și durat mai mult, să știi. Teribil, domnule, teribil.“ Așa că Tolea îl însoți pe fostul pledant în procesul său din adolescență spre Drumul Taberei. Drum lung, cam o oră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înainte de trezirea deplină, să fiu cu pixul între degete, între dinți, în camera de lucru. Concediul prelungit îmi sincopase ritmul vital: porneam la scris dimineața la zece, în reprize scurte adunam cinci-șase pagini până seara - pentru ca noaptea, ideile cele mai strașnice să se piardă într-un somn nesimțitor, vegetal, vorba Anei B. Stau numai de jumătate de oră în sala de așteptare la medicul meu de familie, cu fața în pâlpâirea unei lumânări care probabil îmi dă o culoare nesănătoasă. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la cel mai bun lumânărar din Paris. O cheltuială enormă, draga mea! îi tot reamintea consulul soției sale în patul conjugal, după care, în semn de reproș suprem, îi întorcea spatele. Femeia privea pereții goi. Absența tapetului din mătase amplifica strașnicele sforăituri ale consortului. Nu-i mai rămânea decât să geamă: „Încă o cheltuială enormă! Dar trebuie să remediez și acest neajuns”. Ledoulx răspundea urărilor abia schițând un zâmbet, căci era zgârcit și la vorbă. Murmura din vârful buzelor aproape inexistente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în cioburi, după obiceiul chefuitorilor, amănunt care stârnise entuziasmul femeii, cadânei, zicea omul. Bea, spărgea și cerea mereu alte și alte ulcele. Când vorbea despre cadână, omul se înfierbânta. ― Așa ceva n-am mai văzut. Pă crucea mea dacă vă minț! Strașnică bucățică! Să mă iertați! Hm, hm! Da’, zău, mă rușinez să spun tot ce-am văzut și-am auzit. ― Bine, bine! Ceva despre război, ceva secrete nu i-ai auzit vorbind? N-ai observat să fi schimbat ceva mesaje între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o clipă în lumina lumânărilor, apoi se strânse cuminte în mâna ei. Intermezzo informativ. O relatare a lui Ivan, care tocmai trecuse Dunărea cu Înălțimea Sa, Marele Komandir, și ar fi ajuns la Constantinopol dacă n-ar fi fost... „Frig strașnic, ca la noi, în Rusia. Ninsori, vânturi aprige. Smulgeau căciuli, fulare, care mai aveam și-așa ceva. Ba, unu’, sărmanu’, rămase și fără manta, că tocma’ să ușura la marginea drumului, când să porni vârtelnița. Noi mergeam tot înainte dimpreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la Sfânta Icoană - să faci loc și celor din urmă, dar să nu vii cu retragerea ta, oarbă, drept În calea celor care, din spate, Înaintează. Și balega de cal, ca o flamură. Focurile - două. În curte ard două focuri strașnice; sub ceaune grozave, pe crăcane. Femeile se agită primprejur, potrivesc flacăra, amestecă În ceaune, suflă, gustă, plescăie din limbă, apoi iar Încep roiala - spre casă, din casă; spre uliță, din uliță, Între focuri, printre focuri, vorbind, vorbind toate odată, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dau dulceață din borcanele noastre, mă iau pe genunchi, mă-ntreabă câți ani am și cum mă cheamă, că și ei au, la casele lor, un băiat care-mi seamănă - atât doar că, uneori, Îl cheamă oarecum altfel. Cei mai strașnici bieți-soldăței sunt cei din grădină: au căști pe urechi și umblă pe la butoanele unui dulap frumos, tot numai din fier, din care crește o prăjină lungă și subțire; toată din fier și ea. Și sunt ne-mai-po-me-niți, fiindcă ei pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Mama se așează pe alt scaun, la Îndemâna mea. Mă mângâie pe creștet, dar are lacrimi În ochi. - Mamă, de ce plângi tu?, zic. De ce plângi tu, mamă? Plângi pentr-o scroafă de rusoaică? Abia termin, că mama Îmi arde o palmă strașnică. - De ce mă baaaați?!, urlu. Nu vezi că-s bolnav? Nu vezi că-s orfănel? - Așa, orfan și bolnav, o să mai primești, dacă mai spui porcării! - Dar nu le-am spus eu, șeful de post le-a spus! - Și de ce repeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să capăt răspuns, față de ale tatei, cu bustul gol, În mijlocul curții, spălându-se cu omăt, fornăind și icnind de plăcere, minute În șir... Număram pe degetele unei singure mâini diminețile fără chemare-răspuns: o răceală zdravănă, cu temperatură mare, un viscol strașnic, de nici nu puteai deschide ușa - darmite gura, să strigi, că ți-o umplea Crivățul (ce Crivăț, la noi, la Mana...). La urma urmei, era și salut, strigătul meu de dimineață, dar mai degrabă provocare de răspuns la Întrebarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și, cum mergeam eu, așa, pe malul drept, mi s-a făcut cald; era o căldurăăă - de cuptor! Așa că m-am dezbrăcat pe dată și m-am azvârlit În apă. Am sărit de pe o salcie - Înăltișoară, salcia - Într-o vâlboană strașnică. Am zburat prin văzduh cât am zburat, pân-la urmă n-am mai zburat chiar așa, m-am lăsat pe-o aripă - pe apă; am intrat cu capul În jos - cu mâinile-ntinse, negreșit. Am umblat ce-am umblat prin apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gândi bine-bine..., răspunde acel Gheorghe, scărpi-nându-se cu nădejde pe sub cușmă și nu mi se pare, acesta fiind adevărul: omul chicotește, chihnește Îndelung, cu ochii micșorați, de parcă tocmai i-ar fi jucat o festă celuilalt, prostul care-l Întrebase prostește o strașnică prostie. Tata nu insistă, nu așteaptă răspuns, dealtfel, de pe la jumătatea Întrebării se și afla cu spatele spre Întrebat, văzându-și de drumul lui și de grijile lui. - Nu te-ai răzgândit, Moș Iacob?, aruncă tata, indiferent, peste gard. Așa Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ne aflăm, se întâmplă câteodată minuni, iar alteori nu, și dacă totuși se întâmplă, adulții au un nume pentru tot ce urmează după ele - îi zic libertate. Nu mă dumiresc eu pe de-a-ntregul, însă trebuie să fie o chestie strașnică oricum. Așa ca mândria. Libertatea începe la doi pași de noi, îndată ce treci bariera, de la tăblia galbenă cu un scris pe care nu-l pot citi: Iugoslavia. E timpul să se petreacă minunea a cincea. Tată, de ce întârzii? ROȘU Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se stârnesc tot felul de alte prafuri. Înțelegi? Nu-i nimic dacă nu înțelegi. Mă sprijineam cu brațele întinse, iar mâinile mi le încleștasem de marginile căruței. Legănam picioarele, urmărind cu privirea dungile pantalonilor. Vezi de câte îmi amintesc acum? Strașnică memorie, nu? «După o dungă ca asta se cunoaște un domn elegant», spusese croitorul. Într-un târziu, drumul cu gropi s-a sfârșit. Începea o șosea națională. Știi, pe aceea o folosiseră nemții cu zece ani înainte, în al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sandvici. O altă dâră de gălbenuș se alătură celorlalte deja uscate. Trebuie să stau cu mâinile sub mine pentru a mă putea abține să nu-i întind un șervețel. Nu sunt maică-sa. Chiar dacă barba lui arată ca după o strașnică bătălie într-o fabrică de ouă, nu e de datoria mea să fac curățenie. —Veej, zice Davey, spre ușurarea mea, ai un pic de ou... aici... Îi arată unde. A, da? Mulțumesc, amice! Vijay ia un șervețel și-și șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
altă echipă de suplinitori venea în alergare și se arunca pe spinările celor înciotați urlând „lapte-gros!”. Dacă aluneca un zăbăuc, se schimbau echipele. În general ne organizam pe limbi. Fetele preferau șotronul sau săritura la elastic. Acolo am format prietenii strașnice, dintre care unele s-au sfârșit cu căsătorii, botezuri, divorțuri. Ai zice că rasa profesorilor procrea numai în interiorul ei. Coada până la ușa spre paradis era un preludiu nupțial. Cu fiecare zi unii dintre noi primeau repartiții și scăpau de calvar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ar trebui înțepați - așa de stricați sunt. Noi, cei dinăuntru, îi acuzăm pe cei fugiți că n-au mâncat salam cu soia. Se știe, soia este un aliment bogat în proteine. Îți dă putere și pe timpul postului. Odată că devii strașnic, a doua oară că ești un bun creștin. Diaspora, bineînțeles, este vlăguită, constipată de atâta carne, și păgână. Românul care s-a adaptat la comunism, dacă a supraviețuit, a ieșit mai verde, mai îmbărbătat. Atenție, soia comunistă e net superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amintindu-și cum bolșevicii ăia cretini îl înfometaseră atâta amar de vreme - și dumneavoastră găsiți că asta e de râs?! Coposu care, vorba lui Jerry Springer, avea ciorapi în dulap mai în vârstă decât intervievatoarea lui, răspunse cu un hohot strașnic: păi bine, domnișoară, dumneavoastră nu ați râde dacă ați mânca șapteșpe ani numai „arpacaș sincer”? Venind înspre Piață pe o străduță din spatele Ateneului, nu mică mi-a fost mirarea să dau peste un ocean de lume. Nu puteai arunca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
naiba o fi pătruns arătarea asta?! În secunda doi, o pălitură zdravănă, ca de trovant sau ca de bolovan de râu, zgîlțâie din balamale ușa groasă, ranforsată cu șipci transversale, din platbandă de oțel! Poooc...! O altă izbitură viguroasă, berbecească, strașnică, zăngăne în fereastra dublă, de termopan. De asemenea, bine asigurată și închisă! Cine, dracului, se ține de trăznăi, acilea?! răcnește din toți bașii săi, Mânecuță. Aveți tupeul ca să vă puneți cu Poliția statului?! Care ești acolo, nenorocitule?! Care ești, băă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te invidiez, Victore? Mai ales când pe urmă mă uit la mine... Cum Grigore devenea prea sumbru, Predeleanu îl întrerupse, glumeț: ― De, Grigoriță, dacă te-ai pripit? Cine-i de vină? Iacă, ți-aș fi dat acuma o nevastă mai strașnică decât Tecla. Uite, pe dumneaei! Olga se roși până-n vârful urechilor, dar izbucni totuși în râs, ca să-și ascundă încurcătura. Grigore o privi lung și răspunse: ― Evident, evident... Cine ar fi bănuit că din ștrengărită de acum cinci ani are să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nouă și să nu mai amestecați în treburi d-astea pe boierul Miron, că doar îl știți cum se supără de tare și ce pătimim pe urmă cu toții... Arendașul încercă să ia lucrurile în glumă, dar când află ce poruncă strașnică i-a dat boierul cel bătrân primarului, se întristă rău. Uite, domnule, ce încurcătură iese dintr-o vorbă aruncată. Îi venea să-și muște limba că s-a apucat de-a trăncănit, încît acuma o să prindă țăranii ură pe dânsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]