955 matches
-
vară, Călușul răsuna prin sate cu lăutari în seară, Iar câte un vătaf purta în joc un băț împodobit , Cu busuioc, pelin, ciucuri, maramă cu fir de borangic. De Rusalii era festin,... o amplă sărbătoare, Cu vase de lut pictate, străchini și vechile ulcioare. Acum totul s-a schimbat în port, viață și obicei, Eu păstrez frânturi de poveste din sufletul anilor mei. De Rusalii, în fiecare an a doua zi de dimineață, Când soarele timid în rouă ne zâmbea pe
DE RUSALII de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375255_a_376584]
-
cinenutrebuie, lovite-ar moartea, mâncate-ar pământul, lovite-ar buba, lovite-ar jigodia... Marin Preda folosește în roman cuvinte autentice care denumesc îmbrăcămintea și încălțămintea: opincă, dulamă, flanelă, țoale, aba, nădragi, baruș, crepdeșin, americă, scurteică, murea etc, din domeniul bucătăriei: strachină, ștevie, pâsat, pilaf, dumicat, cuvinte care denumesc obiecte din casă și din curte: prag, podișcă, parmalâc, belciugării, târlici, cipici, cergă, boboroadă, caftane, fes, rășchitor, daravelă,leliță, vadră, a da dosul... Limba moromeților are ca trăsătură principală oralitatea, Marin Preda fiind
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
mai intrase într-un restaurant, nu mai ascultase o muzică, nu mai fusese servită de un ospătar, care să-i ofere galant cea mai apetisantă porție de friptură. Muma Ioana, mama soacră-sii, îi turna din oala de pământ în strachină ciulamaua de cartofi și-i zicea: „Ia de mănâncă! Un fir de ceapă vrei s-aduc din grădină?”... Și mânca, fiindcă îi era foame și n-avea ce să se facă. În sat, în afara serilor când primea vizitele lui Bebe
IDILE PARTEA ȘASEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372064_a_373393]
-
pene ca după cine știe ce înfăptuire măreață și renunțând la abordări costelive, sentențioase pe care le folosea mai mereu când venea vorba de băiatul surorii sale mai mici, Vergina. Se așeză apoi pe lavița de lângă blidarul cu linguri de lemn și străchini de pământ, trase peste genunchi petecul scămoșat de dimie care acoperea cele câteva scândurele încleiate, se proțăpi cu spinarea în scaunul cu răzmătoare simplă, cu o mână numărând firele împletite ale ciucurilor iar cu cealaltă scoțând tacticos din buzunarul de
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
și cinci de metri față de nivelul mării. Jumuleau ei grâu până ce li se făcea foame. Atunci aprindeau focul sub pirostrii și făceau în ceaun un pui de mămăligă, după care fierbeau tot în el laptele pe care îl turnau în străchini. După ce frații se ospătau bine, nu mai aveau chef de treabă, incomodați de burțile lor pline. Cu chiu și vai se apucau să lege în snopi mănuchiurile jumulite înainte de masă. Când arșița după amiezii le ardea pielea, ei legau șleaurile
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
Valea Mare, unde nu mai trecuse mai nimeni de multă vreme, avu marea surpriză s-o găsească pe mumă-sa cu masă întinsă sub dud, în partea cu umbră din bătătura casei. Pe masa rotundă cu trei picioare erau două străchini smălțuite, în care mai rămăsese câte ceva din ciorba de găină, pusă în ele. Prezența lui, venit pe neașteptate după atâta vreme, strică rostul tainei duse la masa plină cu bucate. - Vă stricai masa și taina, mumă! Cine-i țigăncușa asta
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
se punea pe vremea aceea, oamenii văzând în desenul laturilor sale întruchipată Sfânta Treime, însemnul vieții veșnice a lui Hristos. Pe măsuța rotundă din mijlocul odăii, aburea pe un cârpător nou o mămăligă aurie. Alături ademenea prin miroasele folosite o strachină de sarmale tocmai scoase de sub țest. Dintr-o cană smălțuită se ridica parfumul vinului taman adus din beci. O ulcică adăpostea cu fală mai multe linguri de lemn alb-strălucitoare de noi ce erau - să-și ia câte una oricare ar
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
prin aide-mémoire - Vineri ce-a așteptat atât de răbdătoare să observ c-a sosit - poate-mi aduce puțină relaxare - nu-s Vineri sunt Joi JOI aud cum explodează intrusa în cavalcada-i de acuze de-a fi călcat iar în străchini de-a fi trecut cu tăvălugul peste ea ignorând și numele-i și importanța touché nu am nimic de comentat miopia mea ca de-obicei uitând de toate iar s-a furișat ca să privească angelică în depărtare peste ghizdurile fântânii
JOI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379217_a_380546]
-
pe care erau chemați să-l mănânce toți copiii din vecini. Pe o masă de lemn joasă cu trei picioare, în jurul căreia erau așezate scăunele pe numărul de copii, se puneau linguri de lemn, noi, nemaifolosite până atunci, și două străchini smălțuite. Din tuciul cald se turna colastra umplând mereu stăchinele până se săturau copiii sau se termina conținutul din căldare. Laptele din care se făcea era adunat din primele trei zile după fătare, timp în care natura îl îmbogățește cum
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
pentru alte popoare, ci a vrut numai, prin măsuri reformiste superficiale, să salveze... Colosul U.R.S.S.! - Nu e clar? Am să-ți fac o exemplificare: Un câine e legat de cotețul său cu un lanț de 10 metri lungime, iar strachina cu mâncare se află la 11metri de coteț. Stăpânul câinelui lungește lanțul acestuia la 15 metri,dar strachina cu mâncare la 16 metri de coteț.Ce i-a folosit câinelui? - Acum e clar cum e cu... perestroica! ------------------------------------- Hedi S Simon
ÎNTÂMPLĂRI NECUNOSCUTE DIN VIAŢA UNOR SAVANŢI ROMÂNI (2) GEORGE C. MOISIL de HEIDI S SIMON în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369184_a_370513]
-
clar? Am să-ți fac o exemplificare: Un câine e legat de cotețul său cu un lanț de 10 metri lungime, iar strachina cu mâncare se află la 11metri de coteț. Stăpânul câinelui lungește lanțul acestuia la 15 metri,dar strachina cu mâncare la 16 metri de coteț.Ce i-a folosit câinelui? - Acum e clar cum e cu... perestroica! ------------------------------------- Hedi S Simon, inspirată din cartea „Pagini anecdotice din viața unor savanți români” de dr.ing. Andrei Ciontu (foto) Va urma -------------------- Heidi
ÎNTÂMPLĂRI NECUNOSCUTE DIN VIAŢA UNOR SAVANŢI ROMÂNI (2) GEORGE C. MOISIL de HEIDI S SIMON în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369184_a_370513]
-
observă relația direct proporțională dintre pregătirea rituală a ofrandei de către un „popă” păgân și oprirea ploii. Aceeași determinare magică se regăsește în unele atestări (destul de rare) privitoare la mai vechi practici ale adulților : ca să oprească ploile, vrăjitoarele pun într-o strachină tot soiul de grâne, un ou, cânepă și din toate acestea fac o turtă pe care „de o țin pe cuptor, e secetă” (7, p. 861). La rândul lor, solomonarii alungă furtuna cu grindină folosind „o turtă [făcută] din cel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în stare să tragă după el o scrumbie legată cu o sfoară pentru a-și merita statutul de discipol al lui Antistene, să ridice o bucată de brânză la demnitatea de obiect filosofic, să dea lecții de detașare cu ajutorul unei străchini scoase din sac și aruncate apoi la lada de gunoi a istoriei, să recurgă la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de box sau să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
zgârci, În timp ce recipientul făcea Înconjurul mesei. Un polonic comun a fost introdus În epoca medievală târzie pentru ca mesenii să nu mai atingă castronul cu gură. La Începutul erei moderne, castronul comun a dispărut. Au apărut lingurile și fiecare persoană avea strachina sa. La fel, fața de masa comună, care servea de obicei și ca un servet comun pentru a șterge grăsimea și sosul de pe mâini și de pe gură, a fost Înlocuită de șervete individuale 17. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fost odată o babă care avea doi feciori. Pe unul îl chema așa, și pe celălalt altfel. Și mai avea o fată...”) - văduvă cu siguranță, căci avea copii - să rămână grea (concepție miraculoasă: „[...] iaca întâmplare că baba mânca zamă din strachină, când dădu de un grăunte de piper”, pe care, până la urmă, l-a îngurgitat: „până când mătușa îl înghite nemestecat”) și să nască (o naștere la fel de neobișnuită, căci femeia - „o babă”, „mătușă” - era bătrână: „Azi așa, mâni tot așa, trece lună
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trei frați vitregi, Paraschiv, Nilă și Achim, stăteau spre partea dinafară a tindei, ca și când ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă și să plece afară. De cealaltă parte a mesei, lângă vatră, jumătate întoarsă spre străchinile și oalele cu mâncare de pe foc, stătea întotdeauna Catrina Moromete, mama vitregă a celor trei frați, iar lângă ea îi avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca și Tita, copii făcuți cu Moromete. Moromete stătea parcă deasupra tuturor. Locul
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
pârâu este desemnat prin "doaie", de la latinul dolia, iar "căldare", pentru o vale lungă cu "dorne", lacuri cu apă adâncă, de la latinul caldaria. "Oală" este un vârtej de apă, o bulboană, de la latinul olae, iar o vale rotundă, puțin adâncă, "strachină", de la latinescul catinum, ce a dat cățîn - farfurie. Tot din latină vine și cuvântul "chei" din clavem și "vad" din vadum. Pentru "grind", popular "adausătură", avem latinul adauctus, iar în Țara Făgărașului, unde se irigă pășunile cu pomi prin derivare
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
țipând. Se înșela. Un om venea spre el, foarte încet, căci se temea să nu cadă. Omul acela, fără carne, fără mușchi, acoperit cu zdrențe vărgate, înainta ca un copil care învață să meargă și tot echilibrul lui stătea în strachina veche, umplută cu apă, pe care o strângea în mâini. Era apa pe care o aduna din minuscula picurare a unei țevi. Apa care deja salvase. Disciplinarul rănit l-a văzut pe prizonier, i-a văzut ochii duși în fundul capului
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
85) nu se sfiește să ignore această interdicție: Cel mai trist moment la Văcărești e acela în care bate clopotul pentru masă. De prin camere, de prin ateliere, pușcăriașii ies în curte și, așezându-se pe două rânduri, așteaptă cu strachina în mână să li se dea mâncarea. Nu pot să spun câtă amară ironie cuprinde cuvântul acesta față de ceea ce capătă pușcăriașii la Văcărești. N-am văzut niciodată ceva mai îngrozitor. Am știut că prin orice împrejurări voi trece, îmi vor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de rac. Femeile mergeau la babă să le-nvețe buruienile de leac și ca să le descânte. Dar baba făcea și alte bozgoane și drăcării căci în pod la ea sălășluia unu’ mititel. Ziceau o seamă că-l hrănește acolo cu strachina. Cum îi era obiceiul când era copilă, mama s-a dus într-o duminică la babă. Maraftoaia tocmai pleca de acasă și-i spune fetei să puie strachina cu lapte în gura podului. Cum închipuia mama din cârpe o matracucă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ea sălășluia unu’ mititel. Ziceau o seamă că-l hrănește acolo cu strachina. Cum îi era obiceiul când era copilă, mama s-a dus într-o duminică la babă. Maraftoaia tocmai pleca de acasă și-i spune fetei să puie strachina cu lapte în gura podului. Cum închipuia mama din cârpe o matracucă, odată aude ciocănind în pod. S-a suit pe scară ș-a ridicat oblonul. N-a văzut nimic. Mai stă ea ce stă pe prispă între cârpe și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Vârlan nun mare, țeapăn și holbat. Nefiind locuită, odaia nici nu avea sobă. Gospodarii ședeau în șandrama, unde e cuptorul, plita, lavițele de dormit pe pari bătuți în lut și, sub geam, masa. Babele iau sloii galbeni în formă de străchini, așa cum fusese topită ceara, și, cu cuțitul, îi rad, scoțând coji frumos mirositoare. Cojile le fac cocoloașe și, în fața jarului, le cârcâlesc ca să se moaie. în acest timp trăncănesc verzi și uscate, căci lumea trebuia despicată și judecată. La bătrânul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sticla aia cu țuică, să ciocnesc cu nora de bun venit! porunci bărbatul ca un adevărat sef al casei. Veta răsturnă mămăliga în mijlocul mesei, pe un tocător de lemn și o acoperi cu o cârpă. Puse pentru fiecare câte o strachină din lut smălțuit în care turnă câte două polonice de ciorbă, în care abia se întrezărea o bucățită mică din carnea de puicuță. Așeză apoi lângă mămăligă un castron cu restul puicuței, peste care turnă din plin mujdei de usturoi
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
până aici, apăi bine ați venit! Începu să mănânce, plescăind, cu înghițituri mari și repezi din ciorba în care băgase o felie de mămăligă tăiată cu o ață, ce era așezată lângă tocător. Când lingura anunță că ajunsese la fundul strachinei, luă castronul cu mujdei din mijlocul mesei, alese bucata de carne cea mai mare, lua doi raci și turnă mujdei din plin în castronul din care mâncase ciorba. Tăie încă o felie mare de mămăligă și începu să mănânce cu
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Nu-i vorbă că și tăticii au atâtea de făcut. Dar cine-a mai văzut fetiță care să se joace de-a tăticul?! Sau băiat care să fie... mămică?! Ce frumos e când Sorina se simte stăpână peste crăticioare, farfurii, străchini, cuțite, linguri!... Ca fiecare gospodină adevărată - chiar dacă are numai câțiva anișori - Sorina are toată trusa de bucătărie, începând să spunem, cu furculițele și sfârșind cu aragazul. Iar când, ceva anume, se mai strică, ori se pierde, înlocuiește totul, cumpărând ceea ce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]