1,419 matches
-
un fel de pungă din folie de material plastic foarte subțire, trebuia umflat prin întoarcerea orificiului de alimentare cu aer în direcția brizei. Aerul captat era apoi încălzit de soare, făcând balonul să se ridice. Cucaras, în picioare, cu mâna streașină la ochi, scruta plaja de la un capăt la celălalt. Vântul dinspre uscat, din ce în ce mai viguros, încerca să abată balonul copiilor spre larg. Aceștia se opuneau cu toată energia, scoțând țipete ascuțite. Soarele intrase într-un fel de pâclă, încât dimensiunile discului
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
pictate alături de fiul soției sale Ligia, Mihai Bogdan Mociulschi, unul dintre cei mai valoroși pictori bisericești de la noi, din țara Grădinii Maicii Domnului. Pictura religioasă l-a înnobilat spiritual pe Radu Mărculescu, purtându-l pe o aripă de înger sub streașina cerului: „Am înțeles atunci că o icoană e ca o sfântă Liturghie, dar în linii și culori, la care cel ce o oficiează nu are dreptul să pună nimic de la el.” Piesa de teatru Meșterul fără nume i-a adus
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
pe scara de lumină în noaptea cea mai neagră și plină de rugină, cad stele pe Pământ, Pământul este foc și ielele pe câmpuri sunt umbra lunii în joc, e rece anotimpul și toamna-i sub pământ mai plouă pe sub streșini și-n casă bate vânt, focul e stins în vatră, e rece și e frig scot capul pe fereastră la lună vreau să strig, dar luna-i agățată în pomul de la geam în bradul de Crăciun e globul de pe ram
ANOTIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367573_a_368902]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CE-AR FI SĂ FIU UN EXORCIST?... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cu mâna streașină pe frunte, Scrutez, prin ochiul meu firav, Azurul tulburat, spre munte, De griul Marelui Zugrav. * Ades, și cerul cel din noi E-ntunecat de norul greu - Și-n ce furtuni și aspre ploi Ne poartă fiii lui Atreu! *** Ce-ar
CE-AR FI SĂ FIU UN EXORCIST?... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367741_a_369070]
-
foc și prospețimile dimineții din vremurile bune sau acum plăsmuite. Versul este de o emisiune lirică intensă, dar cu un bob epic în ea, și cu textură elegiacă bătută în rimă preferențial masculină. O poezie de după-amiază, rostită până sub streașina serii, rechemând „les neiges d'antan”. Tonul este predominant melancolic, dar, ca în cuplul yin-yang, tristețea conține întotdeauna un punct de optimism și optimismul un dram de dor. De altfel, melancolia nu e altceva decât mixtură de miere și fiere
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
alese de niște nuntași japonezi tineri, vreo două perechi de miri, ele ca păpușile de porțelan având în păr flori de cireș și merel, cu trupurile mlădioase și fremătătoare, ei cu mustăcioară subțire, îndoită câțiva milimetri la colțurile buzelor cum streșinile pagodei din apropiere, cu redingnote de epocă, costumațiile altor plaiuri decât cele ale arhipelagului nipon, turiștii momentului se opresc și aplaudă urându-le casă de piatră, sayonara și nu mai știu ce, ei zâmbesc radios și sunt probabil mulțumiți că
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
de gând priviri uitate-n tine un zeu însângerând... Doamne, am tâmplele arse de fluturi din'spre coarne de bour vine-nserarea plec din mine-n genunchi pe cărarea ce-aruncam cu caiși la-nceputuri ... iată-mă, rug, încopciat între streșini buzele-n tremur însetate-s de-o stea neastâmpăr e pânda-n frunzare și cetini armonii ce se-aprind în fulgii de nea sudălmile maicii în rouri se-aștern litanii uitate-n răspântii, etern mai merg și mai caut căușu-mi
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ELISABETA IOSIF ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII Sub streșini de ram, flori albe-n cireși Plouă-n lumini peste crini îngerești Gând dantelat pe ia-nflorată din cer Un cântec străbun transferă o clipă-n mister Iar Martie se-adună. Și-un fir de sulfină Se-adaugă-n bolu-i de aur
ELISABETA IOSIF ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363714_a_365043]
-
cămări, Sub grei nămeți de morți și rochii de mireasă Va îngheța pe veci de-atâta frig în casă... Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de friguri Să ne îngropi cu tot cu păsări, flori și linguri În bezna de la geam, sub streașina drept stradă În albele morminte din neguri de zăpadă...? Iar porții de colivă din arpacaș de cruci Ne fi-vor hrana morții când ai să ne usuci În gheața altor lumi mai bune și mai drepte... Dar, cât mai trebuie
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
timpuri ale țării întregi până azi și n-au să piară...! Putem arăta cu dovadă aceasta pe Viorica Macovei, ea e o principesă frumoasă la chip și încă și mai înfrumusețată și de haruri! Cântă de se-opresc rândunicile sub streșini și se miră că o fată frumoasă le-a mistuit voioșia și o dăruie publicului, iar privighetorile tac să se reasculte în voce umană, pe când pe oglinda cerului ochii stelelor zăresc pe sub brazi, pe câmpii, de-a lungul vadurilor albastrelor
VIORICA MACOVEI. TRANDAFIRUL ŢĂRII DE SUS ŞI MOLDOVEI DE LA RĂSĂRIT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364756_a_366085]
-
unele zone, instinctul de văzător al lui Adrian Botez nu-i dă pace, este instinctul poemului încarnat... Sunt legături de cuvinte care dau forță poemelor: catedrala nerostitului cântec, nu e pace: e prea multă depărtare, miros de zei la masă, streașină de suflet, miros de stea, buzele arzând de tăcere, furtuni de păsări, cutremure de verde, e atâta beznă în gândul zilnic, matematica ordine a cântecului... Vine vremea: MANE, TEKEL, FARES! Poetul nu pune pe nimeni să i se închine, este
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349657_a_350986]
-
rămas decât o romanță”(Lumină lină) Iubirea este punctul de plecare al meditației poetice care duce, inevitabil, la introspecție și autoananliză, febrila căutare de sine: “Verde-i în tine și glasu-ți cărunt M-a adunat dintre sunt și nu sunt Streașina ta m-a dosit în cuvânt Unde mă-ntreb dacă sunt sau nu sunt”(Sunt și nu sunt) Meditația poetică gravă, cu accente imprimate de seriozitatea temei abordate, o întâlnim în poeziile de inspirație patriotica: De țară, Doina, Tepețe, Maria
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
Răbdarea lui brodată din echinoxul veșniciei, din clarul Chemării dintâi a lui Andrei, înseninează izbânda eroului prevestită în nesfârșitul șir de Balade, leagăn al pruncilor zămisliți spre Poteca de sus. Demnitatea lui este împletită-n rășină de sihaștrii, pironită-n streașină de cer, lângă plămada multpreadoritului Mire, Purces din Aminul Iubirii, viu sâmbur înmugurit în patima dreptății. Nădejdea lui este potirul îmbărbătat cu sângele de Neam, când ni s-a scris zidirea în marele Poem al Frumuseții dumnezeiești. Crucea lui de-viață-purtătoare
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
în tăcere, cu hainele pe care le purtăm când eram copil și pe care le-am păstrat cu sfințenie în adâncul dulapului, o să fac ordine pe birou, o sa spăl vasele din bucătărie, o sa tund iarbă din curte și o să repar streașina stricată de prea multele ciorovăieli ale vrăbiilor. Pe masa la care-ți place să te așezi când obosită te-ntorci de la lucru, n-o să găsești, în ziua aceea, nici macar urma vreunui fir de praf, iar geamurile vor fi atât de
SHIFT DEL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349178_a_350507]
-
Acasa > Cultural > Artistic > MIREASA MEA, UITAREA Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 308 din 04 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului E multă vreme de când te-aștept în prag și număr picuri ce-n streșini curg șirag cu gând adânc spre toamnele trecute, când ne jucam prin frunzele căzute. E multă vreme de când m-ai părăsit, Lăsând în urmă un suflet pustiit De dor, de dragoste neîmplinită, Rămas plângând pe-o cale rătăcită. E multă
MIREASA MEA, UITAREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348649_a_349978]
-
Chiar ai vrea? - De ce nu? Drăguță ești, inteligentă ești și...mai ales tânără, încheie el vesel luând-o de după umăr, s-o conducă spre masă. Valentin Prisăcaru, plin de transpirație, având cămașa udă de ziceai că a trecut pe sub o streașină pe timp de ploaie, se răcorea cu un pahar cu vin alb abia umplut, vânturându-și prin fața ochilor batista, cât un ștergar de popă. - Măi Ștefan, unde ai găsit muzicanții ăștia că erau să mă omoare. - Tu îți pui mintea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
de pe ape, și din locuri cunoscute pe uscat. Unul din locurile acestea este chiar hotelul în care dormim de vreo patru nopți, hotel situat pe un vârf de deal și înconjurat pe trei părți de ape. Ne uitam cu mâna streașină în depărtare, în ce parte să te uiti mai întâi? Încolo? Încoace? Nici vorbă de munte. Auzisem noi că cel mai bine s-ar vedea dimineața la 6, dar și atunci numai în anumite condiții atmosferice. Într-o dimineață, Marin
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
la cules de merișoare! Pe mine m-a prins somnul. Dar aveam somn chinuit, fiind rebegit de ploaie și de vânt din timpul zilei. Începusem să visez niște chestii groaznice. Când m-am trezit, eram căzut jos de tot sub streașină, mai aveam puțin și cădeam din pod. În plus, eram înghețat bocnă. Dârdâind, am urcat înapoi mai sus în pod, unde era mai mult fân, m-am îngropat bine de tot în fân. Așa m-am trezit că soarele răsări
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
c-am albit Și vezi că spinarea-mi mai tare se-apleacă, Sunt tot mai subțire, curând fir de apă Am să fiu în pământul de trupuri sfințit. Nu plânge copile când vezi că apusul Întârzie seara la mine la streșini Când bradu-mi trimite mirosu-i de cetini Și-n brațe-mi adorm furca și fusul. E-un drum început ce se vrea terminat O altă viață-i pe cale să-nceapă, Cum dreaptă-i cărarea pe care-am călcat Eu știu că
NU PLÂNGE COPILE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348082_a_349411]
-
Cu aceste puteri își însuflețise slujitorii, transformând stafiile de fum și abur care pluteau peste ghețurile din Țara Vânturilor Veșnice. Cu forțele ei de vrăjitoare amețise și pe locuitorii acestei țări când le-a adus prima ninsoare, împodobind copacii și streșinile caselor cu cristale și diamante. Și acum?... Să nu mai reușească să-l transforme într-un gândac pe nemernicul ăla? Să mă verific încă o dată! Chemă un soldat din gardă și-i spuse, întinzând mâna spre el: - Prefă-te în
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
sufla într-o sită prin care cernea peste tot o pulbere argintie. Se uitau mirați oamenii și credeau că aceasta cerne pulbere fină de diamante, pentru că în scurt timp copacii se îmbrăcară în straie sclipitoare, iar acoperișurile caselor scânteiau. Pe la streșini, enigmatica prințesă agăța țurțuri de cristal, iar la ferestre filigran cu flori și frunze din argint. Oamenii o priveau mirați și speriați, dar erau încântați de minunățiile ei strălucitoare și alergau veseli să prindă diamantele spulberate de ea. În curând
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Sunt roată, Pielea-mi mustește de viață, Ademenesc fluturi de noapte Cu mirosul tandru, amețitor Sunt roată, sunt roată, Doar pe dinafară mă văd Rostogolindu-mi aerul Dinăuntru Sunt roată și măruntaiele mele-s de aer Sunt roată-n repaus streașină pentru vrăbii Roată de piatră de râu, roată de lemn, Roată de fier supusă ruginii-n Prier. Sunt roată agățată de cruce. Sunt roată și drumul e spart Și nu prea știu unde să mă împart Nici unde mă duce
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
cine este vorba. - Stai liniștit că astăzi eu sunt de serviciu. Am înțeles că tot de acolo era și el și mi-am văzut mai departe de treabă. Altădată veneam dinspre Tâncăbești, un ferbuarie însorit, gheața începuse să se topească, streșinile să curgă, înaintea mea doi pe o Mobră și când ajung în dreptul lor, derapează lăsându-se ușor pe stânga. Și mai departe n-am mai știut ce se întâmplă, atât de repede s-au precipitat lucrurile: zăpada a început să
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
de care știai doar tu și partenerul tău, ce gânduri te răscoleau? - Greu de spus! Să fii conștient că era cât pe ce să te alături Escadrilei din Ceruri, nu este tocmai relaxant. Să știi că ai fost agățat de streașina fricii chiar și pentru câteva momente este ca și cum bucăți din trup nu-ți mai aparțin, fiind anesteziate de otrava pericolului cu care te-ai intersectat. Urmele rămân scrijelite pe trupul tău mult timp... și carnea este plină de cuiele fricii
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
cerbicie, ca și până acum, în lupta cu fața imaculată a colii de scris. La revedere! Iancu Vale P:S: Tot vă mai țin o țâră, iertați-mă, căci iată: „inima mea pasăre se făcu atunci / durându-și cuib sub streașina iubitei / venea primăvara.” 2 martie 1989, Somova *** Demersul poetic al lui Ion Iancu-Vale a pornit, cu aproape două decenii în urmă, dintr-un filon care i-ar avea drept model pe Aron Cotruș, Octavian Goga, Nichita Stănescu, parțial pe Marin
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]