777 matches
-
și a plecat, prin anii '70 (dacă am reținut bine), dar fără încrîncenare. Vorbește cu un dezgust calm, când evocă atmosfera de care a fugit, și cu o amărăciune reținută, când își mărturisește decepțiile, de după revoluție. Nu se arată nici stresat de amintiri, nici indiferent, în momentele când se ajunge (inevitabil, într-o mașină cu cinci români, pe o autostradă, între Los Angeles și San Francisco) la "ce mai e nou prin București". Poate fiindcă există în el o disponibilitate cosmopolită
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sală de conferințe a spitalului. O întrebară dacă știa ceva despre activitățile fratelui ei din seara accidentului. Fusese cu cineva? Îi vorbise cumva despre vreo problemă personală recentă, despre vreo schimbare de la serviciu sau vreo problemă care să-l fi stresat? Era nefericit sau deprimat? Întrebările alunecau înăuntrul ei. Fratele ei să încerce să-și facă felul - era o idee atât de nebunească încât o lăsase fără replică. Trăise la doi pași distanță de Mark mai bine de jumătate din viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aparat de măsură a reacției galvanice a pielii. —Ce-ai zice dacă te-aș cupla la niște aparate? Îi arătă lui Mark electrozii care se prindeau pe degete. Practic, îți măsoară conductivitatea electrică a pielii. Dacă te ambalezi sau te stresezi... Deci, cum ar veni, ca un detector de minciuni? — Da, cam așa ceva. Mark chicoti. Nu mă-nnebuni! Acu’ mai vii de-acasă. Dă-l încoa’! Întotdeauna am vrut să fraieresc o chestie din asta. Întinse mâinile. Cuplează-mă, domnule Spock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să iasă împreună în oraș în seara aceea, la o gală de binefacere din Huntington. Un fel de semiadăpost pe care Wayfinders, organizația lui Sylvie, îl sponsoriza. Ea era deja îmbrăcată când ajunsese acasă. —Ger! Ai venit. Începusem să mă stresez. Ar fi trebuit să mă suni, să mă anunți că ești pe drum. —Să te sun? Eram în mașină, Femeie. Ea râse cu râsul ei, incapabilă să se supere. Mai știi telefonul ăla mic, pe care-l cari după tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu. Dar îți promit vreo șase, ca să ai de unde alege, înainte să iau postul. —Ai completat toate formularele de promovare care se cer? Ea oftă. — Da, unitate parentală. Era o stea în plină ascensiune printre tinerii cosmologi, dar hârțogăria o stresa. Cum merge noua pompă pentru insulină? —Vai de mine. Sunt cel mai bine investite salarii pe două luni. Pur și simplu mi-a schimbat viața. Mă simt un alt om. —Serios? Asta-i extraordinar. Deci nu mai ai crize? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fost părăsită de evoluție. A fost lăsată în urmă. Asta-i cea mai tristă chestie pe care am văzut-o vreodată. Își ridică privirea și o văzu învârtindu-se prin cameră. Hei, nu vrei să stai jos un minut? Mă stresezi. Se așeză din nou lângă el pe canapea. El se aplecă spre ea, scoțând la bătaie ceea ce în mintea lui trecea drept farmec. Își lăsă mâna pe coapsa ei și se lansă în litania lui zilnică. — Ce zici, mă duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luni și eu nu mai eram nimic. Ce să fac eu, mămică și gospodină, printre poeți? Totuși am acceptat invitația și, după o călătorie lungă pe care Eva a suportat-o fără nicio problemă, dar în timpul căreia eu m-am stresat teribil, am ajuns la Bistrița. Înainte de a pleca răsfoisem zadarnic notițele mele vechi și nu am găsit nimic decent, care să poată fi citit acolo. E drept, aveam o carte din care nu citisem niciodată sau, oricum, foarte rar, dar
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
Ion N. Oprea, care mereu a vrut să-mi popularizeze scrisul - fiind un adevărat și mobilizator stimulent, pentru mine și încercările mele literare - atât de tardive. Vina întârzierii se datorează unor oameni și vremuri care m-au lovit, m au stresat, trebuindu-mi o lungă perioadă de timp pentru a mă dedica literaturii. Tot ceea ce am scris poartă pecetea autobiografică împletită și corelată cu evenimentele ce s-au succedat. Astăzi, stând liniștit în tihna casei mele, mă grăbesc să-mi onorez
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
unei clase de elevi indisciplinați. Mătușa Banu s-a alăturat soră-sii, deși reacția ei era mai curând Înclinată spre neîncredere decât spre mânie. Cu ochii larg deschiși, a tras de capetele eșarfei de pe cap, așa cum făcea Întotdeauna când era stresată, și apoi a Înălțat o rugăciune, așa cum făcea Întotdeauna când vedea că trasul de capetele eșarfei nu ajuta la nimic. — Mătușa mea Întreabă cine a făcut asta? a spus Asya. — Turcii, a răspuns Armanoush fără să dea atenție implicațiilor. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Mi-a zis că o interesează profesia. Și altceva? am întrebat. Altceva, nimic. Cum, chiar nimic? Chiar nimic altceva?... Ea a ridicat din umeri. Nu e destul? De ce să ceri de la viață ceva ce nu poți obține sau să te stresezi luptînd pentru cine știe ce? a fost replica ei. “E asta înțelepciune, sau resemnare, sau rezervă?” m-am întrebat, fără să găsesc cu certitudine răspunsul. Dar poate nu are importanță... Dacă ne simțim bine împreună, mai contează altceva? mi-am zis. Apoi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
termine, dar telefoanele sunară din nou. Mai stătu un minut, apoi se Îndepărtă. Roger se grăbi să termine convorbirea și porni În căutarea ei. — Îmi pare rău, dar Încerc să-mi vând cea de-a treia companie și sunt Îngrozitor de stresat. Unde rămăseserăm? Aaa... da, cu toate eforturile mele... ghinion. — Dragă, Îmi pare rău, dar nu a convins pe nimeni. Pot să pun pariu că nu va fi ales, cu sau fără ajutorul tău. — E prieten bun cu ambii senatori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-te cu Diane În seara asta, poți să dormi la ea, dacă vrei, nu-ți face griji pentru mine. O să mă distrez cu Charlie! zise ea. E ultima sâmbătă pe care o petrecem Împreună la Los Angeles, nu mai e stresat cu târgul de artă și vreau să fiu cu el. — Bine, zise Kitty, dar Desert Rose Închisese deja. Îi Întinse telefonul lui Diane și oftă. — Nu vine. I-a invitat pe Charlie și pe cei din grup la un restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
i-l asigura soția lui. Trebuia să recunoască, de fapt îi plăcea să fie el cel care aducea bani acasă și să fie centrul în jurul căruia gravita acest univers feminin. Uneori, când avea prea mult de lucru sau era prea stresat, se simțea chiar ca un trântor de prisos. Cum spusese cineva la un moment dat? Bărbații nu sunt altceva decât bănci de spermă cu carnete de cecuri. Ăsta era el. Henrietta, care putea să aprecieze starea de spirit a soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prea mult de aspectul practic al problemei. Realmente îi plăcea să se închidă în cameră, să-și pună un film specific și apoi să se așeze pe spate în patul lui confortabil și să și-o frece fără să-l streseze cineva. Avea prezervative de toate soiurile și de toate culorile, dar cel mai mult îi plăceau cele lubrefiate, iar în ultima vreme, cele cu pișcături. Cu femeile ieșea adeseori prin oraș, se lega mereu de câte una, iar de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
recunoștință pentru Nigella Lawson, pe care nu am întâlnit-o niciodată - dar ale cărei cărți ar trebui să fie lectură obligatorie pentru toate neavenitele într-ale gospodăriei. UNU Vă considerați stresată ? Nu, nu sunt stresată. Sunt... ocupată. Mulți oameni sunt stresați. Așa e lumea de azi. Am o slujbă foarte solicitantă, cariera e foarte importantă pentru mine și îmi place ce fac. OK. Da, e adevărat, uneori mă simt ușor tensionată. Oarecum presată. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, sunt avocat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Să rezolv chestia cu lăptarul 17. Să-mi invit prietenii ? 18. Să mă apuc de un hobby ? Ideea e că da, chiar intenționez să-mi invit niște prieteni. Și să mă apuc de un hobby. Când n-o să mă mai stresez chiar așa de tare cu munca. Mă uit la enumerările și mai recente de pe listă - poate în jur de un an -, a căror cerneală e încă albastră. 41. Să plec în concediu ? 42. Să dau o petrecere ? 43. LĂPTAR ?? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Știu. Îmi pare foarte rău. M-am panicat. — E de înțeles. Oricum, ai lăsat cam debandadă în urma ta. Dincolo de tonul vesel al lui Arnold sesizez o anume gravitate, pe care o simt prima dată venind dinspre el. Arnold nu se stresează niciodată. Probabil că situația e mai serioasă decât am crezut. Îmi vine să mă arunc la picioarele lui și să-i spun plângând „Îmi pare atât de rău !” Însă asta n-ar ajuta la nimic. Am dat deja dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o fi cu mine ? Parcă zisesem c-o să-mi iau micul dejun fără pic de grabă. Trebuia să-mi ia toată dimineața. Și nu să termin totul în fix douăzeci de minute. OK... nu contează. N-are rost să mă stresez din atâta lucru. O să găsesc eu altă metodă de a mă relaxa. Îmi pun farfuria și tacâmurile în mașina de spălat vase și șterg firimiturile de pe masă. După care mă așez iar și mă uit în jur. Mă întreb ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o cămăruță de lângă bucătărie, scoate o scândură veche de călcat acoperită cu un material cu flori și o deschide, după care îmi face semn să vin la ea. Ce trebuie să calci ? — În principiu, cămășile domnului Geiger, spun, apropiindu-mă stresată de scândura de călcat. — Foarte bine. Bagă fierul în priză și dă de rotiță. Încins, pentru bumbac. Aștepți până se încălzește fierul. N-are rost să începi până nu e la temperatura potrivită. Așa, hai să-ți arăt cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fie foarte cald azi. Cerul e deja albastru transparent, iar soarele o sferă orbitoare. — La ce oră vă întoarceți ? întreb când se urcă în mașină. — Târziu diseară, spune Trish. Eddie, unde e cadoul ? A, Nathaniel, ai venit. Mă uit ușor stresată peste capota mașinii. Iată-l că se apropie pe alee, în jeanși și espadrile și un tricou vechi gri, cu rucsacul pe umăr. Și iată-mă și pe mine, în capot și cu părul ca toate alea. Și încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aș vrea o gustare. Ca să am energie. — Ai fi putut să aduci chiar tu carafa. Sau să-ți faci singură gustarea. — Uite ce e, n-am timp să-mi pregătesc gustarea singură, OK ? se rățoiește la mine. Sunt foarte foarte stresată în momentul ăsta. Am o tonă de treabă, am examene care se apropie... habar n-ai cum e viața mea. Mă uit la ea în tăcere, respirând precipitat, încercând să-mi stăpânesc resentimentele. — O să-ți aduc un sandviș, zic într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fac față acestei situații. — Bună, mamă, zic, luând mobilul de la Guy. N-am mai vorbit de mult. — Samantha. Vocea ei e la fel de rece ca și ultima oară când am vorbit. Însă nu știu de ce, de data asta nu mă mai stresează și nici nu mă mai neliniștește. Nu poate să-mi comande ce să fac. Habar n-are de noua mea viață. — Cred că nu am înțeles bine. Lucrezi ca nu știu ce ... femeie de serviciu? — Așa e. Sunt menajeră. Și bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pot să-mi fac planuri de vacanță, pot să mă duc și să stau în grădină o jumătate de oră cu picioarele în sus... și nu se întâmplă nimic. Nu mai am presiunea aia permanentă asupra mea. Nu mai sunt stresată la culme. Și îmi convine foarte tare. Iau un pahar, îl umplu cu apă de la robinet și iau o gură mare, după care mă șterg la gură. Îmi pare rău, dar m-am schimbat. Mi-am făcut prieteni. Am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îi urmează exemplul. Privesc toată această frenezie din jur uluită. Cu toții par incredibil de stresați. Asta e, trenul o să aibă întârziere treizeci de minute. O jumătate de oră. E vorba doar de treizeci de minute. Cum poate cineva să se streseze atât de tare pentru treizeci de minute ? Așa o să fiu și eu ? Fiindcă am uitat cum e. Poate că am uitat complet cum e să fii avocat. Trenul încetinește, apoi oprește în stația Hitherton. Mă uit afară pe fereastră - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-aș fi În stare să mă urc Într-un avion. Doar că... dacă aș avea de ales, aș prefera să rămîn la sol. Nu mi-a fost frică niciodată. Însă, În ultimii ani, treaba asta a Început să mă streseze din ce În ce mai tare. Știu că e o chestie complet irațională. Știu că mii de oameni zboară În fiecare zi și, practic, e mai sigur decît să te culci În pat. Ai mai puține șanse să mori Într-un accident de avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]