1,771 matches
-
ele să îi aducă lui cinste și bun renume, atunci poate să se împrietenească și să intre în relație cu ele. Dar dacă, dimpotrivă, reputația acestora nu este bună ori sunt socotite de o moralitate îndoielnică, sau de un cuget stricat, sau de o petrecere și viețuire rău famate, atunci prietenia față de acestea și relația cu ele cu cât este mai apropiată, cu atât este mai vătămătoare și mai insultătoare. Aceasta ne învață pe noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIM. IOANICHIE BĂLAN. FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE LA ÎMPLINIREA A NOUĂ ANI DE LA MOMENTUL MARII SALE TRECERI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384303_a_385632]
-
de khulturalizare(3) nativă. Tipul de bărbat manelist este dorit de femei. Doar că el nu va fi niciodată credincios doar uneia, după cum vedem din videoclipurile manelelor. Ce tata manelist ar accepta că fiul lui să se căsătorească cu o stricată care nu știe decât să danseze în club pe manele. Io dzîc că nici un țigan normal la cap nu ar accepta o astfel de nora la casa lui. Dar MANEAUA este FABRICĂ ce produce CURVE și VIOLENȚĂ. MANEAUA ESTE PSALMUL
FLORIN SALAM ȘI MANEAUA CARE UCIDE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384356_a_385685]
-
bolnavi de multă boală fizică ,dar și mai mult, de egoism. „ Nu poți pleca acum , pe noi cui ne lași ? Am mâncat pâine cu magiun ca tu să termini facultatea și acum ne părăsești ? Ne arunci ca pe o măsea stricată ? ” A plâns mocnit în sinea lui ,știa că distanța ucide dragostea și clipele frumoase ,dar credea că iubirea lor e intangibilă și că nimic nu o poate distruge. Din două în două săptămâni, alerga în colțul celălalt de Românie,termina
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
e mai greu ! A vrut să-l sune de mai multe ori,a format chiar și numărul ,dar n-a apelat nici măcar o dată. Știa ce însemna asta ,să plece de lângă ai lui și să-i arunce ca pe o măsea stricată . Ce complicată e și viața asta ! * - Du-te și cumpără o pâine ! Adică stai ! Du-l întâi pe taică-tu la baie că o să facă iar pe el . Dacă nu vrei să-l schimbi ,du-te acum ! Se duce fără
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
cît mai e vreme, Cît mai viețuim ca oameni blînzi, Că și-așa avem multe probleme, Și de bine sîntem toți flămînzi. Vom fi prea bătrîni și slabi odată, Ori poate nu vom mai fi deloc, Pentru-a repara viața stricată De-un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul balanței Numai între bine și-ntre rău, Hai să nu lăsăm șansa speranței Prăbușită-n suflet ca-ntr-un hău. O să se cutremure pămîntul Cînd nu ne vom mai putea ierta
VREMEA ÎMPĂCĂRII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383085_a_384414]
-
că ne grăbim! --Hopaa! Ai auzit, Bârneață? Ia miroase și pe individul din spate! Când deschise portiera și se apropie de Buhăianu, Bârneață țipă: auu, șefu’, ăsta duhnește ca o budană împuțită. Așa am avut noi o budană cu boască stricată și tata... --Lasă poveștile, Bârneață! Avem trei infracțiuni: două, șoferul, (depășirea vitezei legale și conducerea în stare de ebrietate), iar individul din spate, ultraj la adresa organului în misiune. Buhăianu se enervă și începu să țipe ca turbatul: --Ce infracțiuni, incompetenților
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
ele să îi aducă lui cinste și bun renume, atunci poate să se împrietenească și să intre în relație cu ele. Dar dacă, dimpotrivă, reputația acestora nu este bună ori sunt socotite de o moralitate îndoielnică, sau de un cuget stricat, sau de o petrecere și viețuire rău famate, atunci prietenia față de acestea și relația cu ele cu cât este mai apropiată, cu atât este mai vătămătoare și mai insultătoare. Aceasta ne învață pe noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
ele să îi aducă lui cinste și bun renume, atunci poate să se împrietenească și să intre în relație cu ele. Dar dacă, dimpotrivă, reputația acestora nu este bună ori sunt socotite de o moralitate îndoielnică, sau de un cuget stricat, sau de o petrecere și viețuire rău famate, atunci prietenia față de acestea și relația cu ele cu cât este mai apropiată, cu atât este mai vătămătoare și mai insultătoare. Aceasta ne învață pe noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
cît mai e vreme, Cît mai viețuim ca oameni blînzi, Că și-așa avem multe probleme, Și de bine sîntem toți flămînzi. Vom fi prea bătrîni și slabi odată, Ori poate nu vom mai fi deloc, Pentru-a repara viața stricată De-un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul balanței Numai între bine și-ntre rău, Hai să nu lăsăm șansa speranței Prăbușită-n suflet ca-ntr-un hău. O să se cutremure pămîntul Cînd nu ne vom mai putea ierta
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Metodiu, făcând semne de rămas bun cu iataganul. — Negreșit - răspunse Metodiu. După ce vasul ajunse în mijlocul Dunării, bunul părinte se-ndreptă spre grec. — Chiar v-a luat tot? — Ei, scârț! - răspunse zâmbind grecul. Un butoi cu halva mucegăită, altul cu sardele stricate și încă unul cu icre negre da’ care acum sunt verzi. De schepsis le-am lăsat așa, să aibă și ei ce confisca; restul mărfii l-am dat pe bani buni la Beci. Ce știu ăștia? Oameni de trei lulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aproape de tabără, toți membrii familiei stăteau în așteptare. Se opri aproape în același loc în care se oprise Marcel Charrière și bărbatul de la volan deschise portiera, întrebând pe un ton grăbit: — Cât e de când au plecat? bălmăji într-o franceză stricată. Gacel Sayah îl privi oarecum derutat, se întoarse spre frații săi, ca și cum vreunul din ei ar fi putut să-l lămurească de ce nou-venitul nici măcar nu se deranjase să salute, și, în cele din urmă, răspunse fără chef: — Au plecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
halatul de mătase și pijamaua ei cu luciu întunecat. Nimic nu se schimbase. Știam că mințise. 19tc "19" Apoi, într-un final a venit dimineața, iar visele cu Walter care tot cădea de la geam, care se repetau ca o placă stricată, au dispărut în întuneric. Mi-am deschis ochii în lumina clară a dimineții. Nat era ghemuit în spatele meu, dar dormea atât de adânc încât m-am desprins din brațele lui și m-am îmbrăcat fără să-l fac măcar să tresară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
unde își aminti că stătea cu chirie de zece ani, pe Abdulah aproape îl apucă plânsul. Era o mizerie de nedescris, cumplită, iar cei doi copii ai lui urlau de foame. Deschise frigiderul, încercând să încropească două sandvișuri cu brânză stricată. Apoi, supărat, dibui sticla de palincă de sub pat, răsturnându-se deprimat. Mult mai târziu în noapte, în timp ce omul care părea a fi nevasta lui urla și spărgea casa din pricina beției, a sărăciei și a frustrării, fostului Moș Abdulah îi curseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
voi pregătiți cea mai severă și organizată exorcizare a lumii pentru ca demența din mine să se potolească ! Dar nu, nu poate fi așa, animale spumegânde ale lumii, nu aceasta este moartea voastră, n-ați înțeles, și nici a mea, suflet stricat și încă pierdut. Ci moartea a ceea ce e întunecat în noi este pedeapsa pe care o vom primi, iar auzind și văzând acestea, ochii noștri probabil că vor plânge pentru totdeauna de-acum încolo de neînțelegerea unei asemenea bunătăți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Virgiei Lambrino (Rosetti) era administrator Ciulei Costache. Pe lângă lipsa de pământ (cauza cauzelor), răscoala țăranilor din primăvara anului 1907 s-a datorat lipsei de școli, de asistență sanitară, bolile sociale și boala numit „pelagră”, promovată de consumul porumbului mucegăit și stricat. Multe dintre mărturiile celor care au fost chestionați în legătură cu aspecte privind viața socialeconomico-culturală din satul Lunca, chiar dacă nu-și amintescă de răscoala din 1907, și nu știm să fi fost răscoală și în Lunca și în satele comunei, converg în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în memoriile sale și învățătorul Gheorghe Postoi. Ici și acolo, pelagra mai făcea victime la jumătatea secolului XX, mai mult din nepăsarea, neștiința și sărăcia unora. Din satul Slobozia - Filipeni, a fost prinsă de această boală, ieșită din consumul porumbului stricat, unul numit după poreclă Ghimici, care avea mâinile cu crăpături vinete și cu umflături și se trata cu miere de albine amestecată cu hrean. Îmi amintescă bine cazul consăteanului meu, deoarece mi-a povestit ceva ce nu era de povestit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
roșiile, ardeii, lipsea familia de un aport substanțial în vitamine. Consumul exagerat și exclusiv de mămăligă cu ceapă, castraveți murați, usturoi, oțet, cu aport calorică scăzut, favoriza bolile de nutriție și boala periculoasă numită pelagră, provocată de consumul de porumb stricat, aprins. Am arătat un caz [vezi: supra] de pelagră în satul Slobozia, după anii 1950 și vă puteți imagina ce-a fost cu 50-60 de ani înainte. Avem mărturiile unor oameni bătrâni din Lunca despre hrana zilnică primit de la curtea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toate. El o bătea, știți? Mereu se auzeau țipete pe scară, și nu o dată a trebuit să vină poliția. Eu Înțeleg că uneori bărbatul trebuie să-și bată femeia ca să-l respecte, nu zic ba, că sînt o sumedenie de stricate și fetele nu se mai pricopsesc ca pe vremuri, numai că ăstuia Îi plăcea s-o chelfănească fiindcă așa avea el chef, mă-nțelegeți? Singura prietenă pe care-o avea biata femeie era o tinerică, Viçenteta, care stă la patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
intrat pe scară. Viçenteta avea să jure, cîțiva ani mai tîrziu, că Sophie Îi spusese că pălărierul nu se atinsese de ea nici cu un deget și că, atunci cînd ea Încercase să-l seducă, o tratase ca pe-o stricată și se simțise Îngrețoșat de obscenitatea propunerilor ei. Șase luni mai tîrziu, Sophie și-a anunțat soțul că purta un copil În pîntece. Copilul altui bărbat. Antoni Fortuny Îl văzuse pe tatăl său lovindu-și soția de nenumărate ori, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și eu am început să vorbesc cu ea. Dar era limpede că n-o interesa decât Strickland. I-am explicat că nu știe două vorbe franțuzești. A încercat să se înțeleagă cu el, parțial prin semne, parțial într-o franceză stricată pe care, dintr-un motiv sau altul, credea că el o s-o înțeleagă mai ușor, și a adăugat chiar și cinci-șase propoziții în engleză. Mă punea să-i traduc ceea ce nu putea exprima singură pe limba noastră și mă întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu ea am trimis după Strickland și i-am zis: — Strickland, e timpul să te așezi și tu la casa ta. Un om de vârsta ta n-ar mai trebui să se joace cu fetișcanele din port. Alea sunt niște stricate și cu ele nu ajungi la nimic bun. Tu n-ai bani și nu ești în stare să păstrezi nici o slujbă mai mult de o lună sau două. Acum nimeni n-o să te mai angajeze. Tu spui că poți trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mașinărie. Mecanicul Îl Întâmpină cu o expresie dezamăgită, care spunea mai multe decât o mie de cuvinte. - Tot nimic, meștere Alberto? Omul scutură din cap. - Nu tocmai. Cred că am Înțeles unele dintre conexiuni. Și am reconstituit unul din angrenajele stricate. Privește. Îi Întinse un cerc lucitor din metal aurit, pe ai cărui dinți tăioși Încă se mai simțea mușcătura pilei. Dante examină rapid perfecțiunea conturului În lumina ferestrei. - Se pare că opera dumitale nu are de ce s-o Învidieze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putu spune nimic. Era ca o a doua sentință. După fiecare proces, Destinat mergea să mănânce la RĂbillon, în fața catedralei. Patronul e un bărbat gras, cu un cap ca o andivă, galben și alb, și o gură plină de dinți stricați. Se numește Bourrache. Nu e un om prea deștept, dar are simțul banului. E în natura lui. Nu trebuie judecat pentru asta. Poartă mereu un șorț mare, de postav albastru, care-l face să arate ca un butoi închingat. Odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Până atunci, aici fuseseră depozitate lucrurile de care nu mai era nevoie, câte puțin din toate și din nimic, dulapuri șubrezite și curse de șoareci, coase ruginite și subțiri precum cornul lunii, pietre, ardezie, o caleașcă de tip tilbury, jucării stricate, sculuri de sfoară, unelte de grădină, haine zdrențuite și o mulțime de trofee de cerbi și de mistreți morți și împăiați - bătrânul era un vânător înrăit - pe care fiul, care făcea să cadă capete, dar detesta să le vadă, pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
avut un an foarte bun, plin de împliniri, că urmează să facă Regele Lear. Insomniac, lipsa de somn marcându-l, îmbătrânindu-l mai tare, pungile-i atârnau sub ochi, ridurile se adânceau, sprâncenele albe, părul rărit și, evident, vopsit, dinții stricați, îi lipseau deja măsele. Iubitor de bani. Doar că strălucea pe scândura teatrului, ea îl aducea la tinerețea de începuturi. Fermecând lumea. Subjugând femeile. Regulând studentele... * — Am rămas în casă cu regizorul ăla tânăr, cu Alexandru, și i-am plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]