6,493 matches
-
reproșând pe bună dreptate faptul că nici un membru al înaltului for nu a propus acordarea unui premiu, dacă nu de consolare, măcar în semn de solidaritate, de compasiune față de soarta marelui suferind. Reproducem mai jos, fără alte comentarii 24, acest strigăt de revoltă, din păcate neauzit de cei ce trebuiau să acționeze. Scurt, telegrafic sau, probabil, în lipsa unor detalii suplimentare, cu sufletul la gură, urmărind cu atenție situația lui Eminescu, atentă la ceea ce se întâmplă cu sănătatea poetului, redacția ”Familiei” anunță
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
Transilvaniei de-a lungul celor patru decenii. Președintele Ligii Scriitorilor Români, filiala Tg.-Mureș, Mircea Dorin Istrate, a oferit diplome de participare oamenilor de condei care meritau a fi felicitați. Între ei, poetul Răzvan Ducan a prezentat noul său volum, Strigăt din curba lui Gauss, apărut la Editura Nico din Tg.-Mureș în 2015, stilul său îmbinând umorul cu sarcasmul liric, ilustrat și în Poporul de proști versus Eminescu din 2013. Viitoarea carte anunțată de poetul din Târnăveni este Vinul care
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93530_a_94822]
-
un om de cultură cu inspirate deschideri spre lumea filosofiei. Prin multitudinea genurilor cultivate, ea aspiră - aidoma lui Lucian Blaga și Marin Sorescu - la titlul simbolic de scriitor total. Alături de volumele de versuri ,,Mireasa din cer’’ (2001), ,,Treptele dragostei’’ (2002), ,,Strigăt de stea călătoare’’ (2004) și, acum, ,,Poemele ființei’’ -, Mariana Didu a publicat romanele ,,Marea ucigașă’’ (2002), ,, Femeia în spatele oglinzii’’ (2003), ,,Bernardina’’ (2013), volumul de teatru ,,Simfonia primăverii’’ (2002). Redactarea tezei de doctorat - imprimată în 2008: ,,Lucian Blaga și morfologia culturii
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
realității, puțini poeți în afara ratingului, reclamei, comerțului și târgurilor de carte, ca atare, citirea însoțește sfiala de a pătrunde sufletește mai intim, mai persuasiv, decât simpla lecturare poetică a unui text. Această carte depășește bariera expunerii, este o carte de strigăt tăcut a unei mari dureri. “Mă întreb: Cu-adevărat m-ai iubit, de vreme ce-ai plecat într-atât, c-ai murit? Mă întreb și-apoi tac. Am tăcut. Lunec în bezna deznădejdii, ca un orb, ca un mut.” (5
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
ai ridicat din drum Și-ai trimis acest creștin Să-mi dea sprijin și alin!" Iar al doilea-n rugăciune Domnului așa Îi spune: "Doamne sfânt Îți mulțumesc Că mă-nveți cum să iubesc Să nu fiu nepăsător La un strigăt de-ajutor! Mulțumesc că-mi ieși în cale Plin de binecuvântare Și-Ți promit o, Domnul meu Că o parte din ce-am eu O voi da la-cest sărman Să nu-i fie ruga-n van" Și mergând ei pe
UN SĂRMAN ŞI UN DRUMEŢ de MARIA LUCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377152_a_378481]
-
multe soții, și el deceda, femeile se luptau între ele, învingătoarea era omorâtă, iar rămășițele ei erau așezate deasupra osemintelor bărbatului. Era o mare onoare să mori în aceste condiții. Cele rămase în viață jeleau și își manifestau durerea prin strigăte.” Pare o barbarie, dar Istoria ne-a demonstrat ce se întâmpla cu cele rămase... singure.) Al. Florin Țene e mai blajin, însă. Nu se răzbună. De fapt, ar fi un non-sens. Acolo, în Caiet, brunetul chipeș disputat de femei nu
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
Scânteia firavă crește dintr-o dată Moartea chiar dansează, sub triluri, în scrum! Sânge clocotește sub pielea sculptată... ........................................................................ Copleșită, strada începe să plângă, Broderii rămase, în piele, se chircesc, Doar norocul schimbă soarta lor nătângă? Mici lumânări oftează și se gârbovesc... Strigăte și zbucium plutesc lung în noapte. Durerea clocotește în straturi de lumini! Se îngenunchează, se spun rugi în șoapte, Unii-s morți, iar ceilalți vor mai fi senini?!? Referință Bibliografică: NOAPTE DE SODOMA / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MOARTEA TOAMNEI Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Am privit cum moare Toamna, Strivită-n picioare pe alei, De mii de trecători nostalgici, Nepăsători la strigătele ei. Cu ultima suflare A mai privit spre cer, Prin ramuri desfrunzite Și-a plecat în eter. Adie vântul rece Și cerul mărunt plânge, Iar frunza-ngălbenită, Într-un mormânt se strânge. Cântă fanfara-n parc Din alămuri ruginite, Ca la
MOARTEA TOAMNEI de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382249_a_383578]
-
bușteanului care pocnește în foc. - Cred că am visat! Privește ceasul de pe perete ridicând din sprâncene. Mai am încă vreo trei ore bune de somn! Se trântește la loc pe saltea și trage cu putere pătura. - Moooșuuuleeee! Eliberat de sub pătură, strigătul spiridușului răsună în ecouri de-a lungul pereților împodobiți. - Of, bată-te noroacele Petrică, aici îmi erai? - Moșule, avem un mare necaz! S-a aprins grajdul de la felinare și sania a ars cu totul! Trebuie să găsim imediat un mijloc
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
împotriva ei. Soarele a răsărit din nou la București! Și poate cea mai bună dovadă sînt aceste crizanteme galbene, dar proaspete, din mîinile ostașilor. Bobocii maturității noastre civice, ai începutului, ai reconstrucției morale și sociale. Armata e alături de noi. Acest strigăt, această convingere au umplut ieri în Piața Palatului, pe străzile orașului martirizat inimile a zeci și sute de mii de oameni. Echinocțiul primăverii noastre naționale, va începe mereu și mereu în România, în conștiința noastră, la 22 Decembrie. Soarele a
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
și securității, refăceau drumul deschis de miile de tineri, de muncitori și intelectuali, de toți oamenii de suflet și conștiință ai orașului doar cu o zi înainte. În sfîrșit! Scriu aceste rînduri și pe fereastra deschisă se aud din stradă strigătele de bucurie ale concetățenilor noștri: “Victorie!”, “Am învins!“, “Libertate!” Da, în sfîrșit, am învins! O victorie semnată cu sînge. În numele speranței, al iubirii de țară, de dreptate și libertate. Aștern la mașina de scris cuvintele așa cum îmi vin în suflet
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
aer. Blindatele atacă mulțimea. Manifestanții dau dovadă de mult curaj. La un moment dat focurile de armă și trasoarele încep nemilos să secere trupuri. Luminile sînt stinse. Fără faruri apare un tanc, ce intră în plin în mulțime. Se aud strigăte de durere. Piața universității devine timp de circa 40 de minute un veritabil poligon de tragere. Un adevărat masacru care a continuat în cursul nopții și în alte cartiere ale orașului. Sorin ROSCA-STĂNESCU Horia TABACU Marian CIOBA JURNAL IMEDIAT 22
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
VIENA” Reportaj ”Reproducem următoarele din foile vieneze asupra catastrofei din Viena: Focul a izbucnit pe scenă pe când un servitor aprindea lămpile. Artiștii au putut să scape. Flăcările se întinseră cu o iuțeală îngrozitoare; teatrul se umplu de fum și un strigăt de spaimă din partea spectatorilor umplu casa, pe când toată lumea se grămădea spre ieșire. În acest moment de groază se stinseră becurile cu gaz și, după puține minute, strălucitul teatru este un câmp de întristare, o casă de morți, unde pe coridoare
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
pe nimeni ieșind, credeam că toți au scăpat. Știam că gazul ardea pretutindeni și că, 5 minute după țipătul de groază, casa era toată iluminată încă. Mă întorsei și intrai iar în partea din dos a casei, de unde se auzea strigăte de ajutor. Se vedeau flacări colosale plecând din garderobe. Câteva dame cari, jumătate îmbrăcate, strigau după ajutor, fură iute înlăturate. Dar în etajul din urmă locuiește inspectorul iluminatului, Nitsche, cu familia sa. Nevasta cu copiii erau în galerie, de unde și
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
întrebuința. Oamenii luau cadavrul pe brațe și astfel [î]l duceau. Morții al căror obraz era desfigurat prin arsături se acopereau cu hainele lor, spre a cruța lumea de un aspect înspăimântător. Pe rând se scoteau cadavrele din teatru, un strigăt de durere trecea prin șirurile asistenților de cîte ori trecea o nouă victimă. Aci era un june sănătos în haine elegante, cu un inel de briliant pe degetul jumătate ars, aici o damă îmbrăcată simplu. O compătimire profundă se manifestă
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
curte. Unde zărește o rochie, el se pleacă, ridică capul moartei spre lampa ce aruncă o lumină lugubră asupra fețelor desfigurate ale morților și, jumătate cu speranță, jumătate cu frică, [î]l depune iarăși pe pământul rece. Deodată dete un strigăt îngrozitor și cade în brațele însoțitorului său. El [î]și găsise fiica. Era tânăra copilă cu fața cea frumoasă și după moarte. Un june cere să intre. Cumnatul și cumnata sa au asistat la reprezentațiune în galeria a treia. Până
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
cu poezia de tematică socială - a căpătat statutul de zeu pierdut și regăsit. Să nu mai vorbim despre ceea ce a reprezentat și ce reprezintă poetul pentru populația românească din afara granițelor - unde numele Eminescu a ajuns să fie simbol identitar și strigăt de îmbărbătare și de luptă." (pp. 72-73). În viziunea lui Eugen Negrici, nici un scriitor și nici o operă literară nu pot scăpa, în timp, devitalizării artistice. Într-un subcapitol (Credința în perenitate și stabilitate. Mistica definitivului) pasionant ca argumentație și oferind
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
aceea accelerez relectura volumului meu de debut! Sfârșitul unei poezii aduce comparația sugestivă a unui copac cu "o statuie / ce-și poartă umbletul tăcut / în inflexibilul genunchi". Un vers citeț încheie piesa "Din tren" prin: "Un viaduct subțire ca un strigăt". Urmează vreo șase poeme "libere", dar neîmplinite artistic. Vin la rând diverse celebrări ascultând de "comanda socială": "Zidar", deja amintitul "Miner", "Șarja de oțel", "La furnale", "Schela roșie - cu foarte comunistul distih: "Mi-e generația etaj / În schela roșie-a
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
sublimare estetică, ale unei asemenea trăiri? Magistru al intelectului suveran, Paul Valéry nu se sfia a recunoaște: "Poezia este încercarea de a reprezenta, prin intermediul limbajului articulat, acele lucruri sau acel lucru pe care încearcă, în mod obscur, să le exprime strigătele, lacrimile, liniștea, mîngîierile, sărutările, suspinele etc. și care par a voi să exprime obiectele în ceea ce au ele ca aparență de viață sau ca scop presupus. Acest lucru nu poate fi definit altfel". După cum Merleau-Ponty constata încărcătura inconturnabil existențială, ideatică
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
volum* care, deși inegal, este, poate, cel mai bun din întreaga sa creație. Ceea ce frapează este schimbarea de tonalitate, odată cu renunțarea la orice pariu (mai mult sau mai puțin teribilist - a se vedea nevoia de inovație cu orice preț). Nu strigătul victorios al învingătorului ludic răsună (deși scenariile imaginare continuă, sprințar, să-și țeasă dantela), ci lamentoul dezbrăcat de podoabe al celui care a pierdut totul, spre a constata, uimit, că a păstrat intactă doar vocea impersonală a poeziei. Auzim, așadar
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
stâng se târau gândurile mele/ Ca niște trupuri încă vii ale soldaților/ După ce le-au fost retezate capetele în luptă// Și tu ținteai mereu înainte/ Sub pașii tăi grăbiți striveai una după alta amintirile/ Sub respirația ta grea acopereai orice strigăt de iubire/ Orice strigăt de ură.// Când te-ai uitat în urmă nu mai era nimic/ Decât o lacrimă de singurătate./ Deasupra ta, steaua polară/ La picioarele tale, sufletul meu mort." La fel, în Cerul inimii mele, același sentiment apăsător
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
mele/ Ca niște trupuri încă vii ale soldaților/ După ce le-au fost retezate capetele în luptă// Și tu ținteai mereu înainte/ Sub pașii tăi grăbiți striveai una după alta amintirile/ Sub respirația ta grea acopereai orice strigăt de iubire/ Orice strigăt de ură.// Când te-ai uitat în urmă nu mai era nimic/ Decât o lacrimă de singurătate./ Deasupra ta, steaua polară/ La picioarele tale, sufletul meu mort." La fel, în Cerul inimii mele, același sentiment apăsător de ființă parcă jefuită
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
șansă, cineva îi smulge sacul cu o singură fantă în dreptul unui ochi, sac care-i acoperă țeasta enormă. Mulțimea îl sesizează iritată, îl urmărește furioasă și-l încolțește într-o vespasiană cu intenția clară de a-l linșa și numai strigătul disperat al victimei " Nu sunt elefant, sunt o ființă umană" produce un recul al maselor prostite, iar intervenția poliției îi asigură protecția. Este clar că nu există loc pentru omul elefant alături de semenii lui întru umanitate, decît fie printre cei
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
intrare nu indică prezența cuiva, memoria se sfărâmă ca un fluture cap de mort. Verbul arde smerit și amurgul își uzurpă melancolia în fructele uscate. Ardere pură și nostalgia șerpuitoare a verii, ruguri înalte de lumini în care se topesc strigătele mulțimii, asmuțită fiind de biciuirea eului sarcastic în tratate codificate. La intrarea în veșnicie ne așteaptă înfrigurată clipa ieșirii din sine, vântul ironic spulberă amintirile care se urzesc în pripă, iar tu, cititorule, surprins în contemplare, ești clipa întrupată, fără de
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
Locuitorii Whovillului au fiecare cîte o voce, iar vocea lor se face auzită la unison abia cînd o singură voce, a celui mai mic, fiul primarului, se face la rîndul ei auzită. Ea este impulsul ultim care sparge bula conținînd strigătul cumulat al societății din Whosville. Horton este deosebit și pentru că doar el aude strigătul de ajutor lansat în eter, dar această percepție nu ține doar de aparatul auditiv, ci de calitatea "umană" a celui care aude. Poate că nu întîmplător
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]