28,923 matches
-
gardului despărțitor dintre vaci și oi ca să poată vedea Înăuntru, să Înțeleagă. — Oaia? - Își Întrebă părintele ce aplecat asupra uneia Încerca să o ajute a da pe lume o nouă ființă. — Da, sigur, oaia. Ai auzit foarte bine. Ea era. Striga s-o ajutăm să fete. Uite, vezi, ceva nu e tocmai În regulă cu ea și are nevoie de noi. — Oaia, melu? - Întrebă din nou dovedind astfel că a priceput că În curând va apărea și acesta — Ai văzut asta
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
ei s-au perindat prin verandă. Cînd oaspeții soseau, tu te grăbeai să-i întîmpini, zornăind din lanț și lătrînd cu bucurie sau din obișnuință: urma să-ți scot zgarda. Umflîndu-ți pieptul plin de forță apăreai pe verandă. "Jim, te strigau, Jimy, Jimik!" Lucrul acesta te încînta peste măsură. însă principala ta calitate era demnitatea. ...Vizitatorii vin și pleacă, dar ciobănescul german rămîne. An de an, oaspeții se întorceau, an de an discutau oaspeții: beau , bere ceai, lapte și votcă; mereu
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
la sânul ei aproape centenar. Gurile lor se lipiră. (Propoziție, sigur, manglită) Ochii lor pe jumătate închiși de delirul pasiunii, clipeau din când în când cu scântei de amor și voluptate,... Erau beți de fericire. Pe geamul deschis, se auzea strigând un coșar prin mahalaua Scaunelor și un vardist fluerând după cine știe ce... Două oare după aceea, Jurubiță putea să se laude că învățase pe dinafară alfabetul norocului... Dar eroul în chestiune simulează, în sensul că, prea tânăr fiind față de eroină, se
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
așteptam de la un om pentru care făcui atâtea jertfe... Știi tu că fără tine, nu poci a mai trăi?... Oh, cât eram de liniștită până a nu mă preda ție!... Jurubiță constată eroarea ce făcuse și, aruncându-se asupra ei, strigă cu înfocare: "- Liniștește-te,... fosu mu... lumina mea, liniștește-te, al tău voi fi în veci, crede-mă, fosu mu!..." Rânzei aprinsese lampa cu becul de 150 de wați. Nu înțeleg de ce, cu gura strâmbată, zâmbea perfid, recitind textul știut
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
imediat după revoluția din decembrie 1989 (Radiografia clipei în 1990, Cămașa de forță, 1992) cele două cărți ale rezistenței anticomuniste au trecut aproape neobservate. Era vremea acțiunii, a marilor schimbări, timpul în care istoria se scria în stradă, revoltele se strigau în gura mare, presa scrisă și cea audio-vizuală puteau folosi exprimarea directă, lipsită de inhibiții, pentru a rosti cele mai incomode judecăți și prea puțini mai rămăseseră cei dispuși să-și piardă timpul cu citirea unor opere fictive în care
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
nimeni la el, a trimis Dumnezeu un înger să-i slujească și a petrecut cu el șapte zile. Apoi și-au adus aminte frații și au venit să-l caute. Bătând ei la ușă, s-a dus îngerul, iar bătrânul striga dinăuntru: «Plecați de aici fraților». Dar ei stricând ușa, au intrat și l-au întrebat, pentru ce striga. El le-a răspuns: «Treizeci de zile am pătimit și nimeni nu m-a cercetat și iată, șapte zile sunt de când a
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
Apoi și-au adus aminte frații și au venit să-l caute. Bătând ei la ușă, s-a dus îngerul, iar bătrânul striga dinăuntru: «Plecați de aici fraților». Dar ei stricând ușa, au intrat și l-au întrebat, pentru ce striga. El le-a răspuns: «Treizeci de zile am pătimit și nimeni nu m-a cercetat și iată, șapte zile sunt de când a trimis Dumnezeu un înger care îmi slujea și cum ați intrat voi, s-a depărtat de la mine». Acestea
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
alte întrebări, cu rost sau fără? Sacul lui a fost e gol-goluț, dar nepătruns. A cui dorință mi-i trecutul, a cui, revirimentul silnic, - a voii mele, tari ca scutul ce se retrage-n sine, zilnic? Cui, oare, să-i strig, astăzi setea, cui, oare, aș putea să-i cer să-mi fie și să-i fiu cișmea? Cui să-i ling rănile sub cer, - când spaima-și pune-asupra mea pecetea... Ultima călătorie a lui Tolstoi Gară de-o clipă: trenul
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
podeaua și a străbătut până la atelierul lui Chagall. Marc Zaharovici, care, și pe gerul cel mai cumplit lucra gol pușcă (avea doar un singur costum) - deși, har Domnului, era, după cum am spus, un om bogat -, a țâșnit nud în stradă strigând cât îl ținea gura: ,Săriți, îl omoară pe Soutine!" ,Ea" începe să se manifeste din ce în ce: era de o răutate ieșită din comun; probabil pentru că avea ochii negri, caucazieni. A mers atât de departe cu malignitatea, încât, sub
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
probabil), au fost puse sub semnul îndoielilor, al unor aluzii la asasinat. De ce a devenit ,un contencios inflamabil" acest ,caz"? Cândva, la Brăila, la o oră de clasă, Sebastian a vorbit despre ,noi, românii", la care un coleg i-a strigat - ,Care noi jidane?" în scurta sa viață, de 38 de ani, Sebastian nu a cunoscut violența antisemită, nu a fost deportat, dar a suferit efectele legilor rasiale, la un moment dat nu a putut să-și pună semnătura pe propria
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
după ce a recitit Anabasis-ul xenofonian sorbind rar dintr-o bărdacă pântecoasă niște tărie de prin zona Turțului și văzând apoi și cum realizatorii de emisiuni tv năvălesc spre litoral pentru a transmite aceleași emisiuni-improvizații de doi bani, a început să strige prin casă: Thalatta! Thalatta!, făcând-o pe soacră-sa să creadă că o înjură de muma lui Ștefan cel Mare. -Gata! Pregătiți-vă: mergem la mare, a lămurit lucrurile ceva mai târziu, după ce un vecin l-a apostrofat cu un
"Thalatta! Thalatta!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11531_a_12856]
-
Tudor Cristea, care ne atrage atenția că uităm evenimente importante din istoria noastră literară (125 de ani de la nașterea lui Arghezi!), preocupați de tot felul de nimicuri. ,Nu vreau cîntări, nu voi lumini de baluri, scrie autorul. Dar parcă prea strigă-n noi nepăsarea, ca-ntr-o peșteră vastă!" Ce e drept. (în paranteză fie zis, romanul Băgău aparține Ioanei Bradea, nu Ioanei Baetica). l Tot acolo, un citat de un savuros agramatism dintr-o notă semnată Nina Vasile, în ALA
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11532_a_12857]
-
acest nume ca pe o haină nou-nouță, de Paști, care ori îți vine ori prea largă, ori prea strâmtă. Până când într-a șaptea, opta zi, mi se păruse absolut normal să mi se zică Valerică, după cum începuse acum să mă strige buna mea Ifi!... în ziua aceea de vară, tuna și fulgera, pe urmă a început să plouă zdravăn. Ifi închisese televizorul, că trăznea tare din când în când, ca și cum s-ar fi prăvălit cerul peste noi; și atunci, fiindcă ne
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
din urmă, și găsind în coșnița ei cu care fusese la piață o șoricică mică-mititică, pitită printre legume, tocmai rodea un cartofior, și dând de ea acasă, va să zică, pe când răsturna coșnița... mai scurt, dom' scriitor, mai pă scurt, - i-am strigat de sub fotoliul pe care se așezase - ce-o mai lățești așa, să fim scurți, domnule, scurți dă tot!... - Măi, al naibii mai ești - l-am auzit zicând de sub fotoliu - bine, trec la obiect, măcar că așa se plictisește lumea, domnule Valerică
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
i-am depășit și pe senegalezi la fioruri artistico-financiare. Senghor? Păi, la noi, ,nu avem de cât cu mâna ori cu ochiul semn a face" și ies barzii din găoace ca... ca... Uite, domnule, că-mi pierdui comparația... În sfârșit, strigăm ,ura de vreo trei ori", după care ne dăm seama de unde ne-a izvorât efuziunea: tot de la domnul Prim-ministru care a spus: -Încheiem tranziția în domeniul economic... -Adică, cum? a țipat Haralampy disperat. Rămânem fără tranziție? Nu se poaaate
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
Viiața lumii, ,că a ceti și a nu înțelege ieste a vântura vântul". Cantemir solicita cititorului să-i recepteze romanul ,cu voioasă simpatie", deci cu aderență consimțit la ideile textului nu lipsit de dificultăți stilistice. ,Ascultați și auziți", noima predicii, striga din amvon Antim Ivireanul. Și nu sunt singurii noștri scriitori alarmați de neinițierea și chiar recalcitranța receptorului la subtilități. Citiți până pricepeți că ,prin țigani se înțeleg și alții, care tocma așa au făcut și fac" (s.n.), avertiza Ion Budai-Deleanu
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
ce grăiește! Adică el nu vrea să aibă nici preot și va să să ducă încălțat, îmbrăcat, la dracu", zice acest preot din Tândarânda, care mai are încă vreo alte patru comentarii în apărarea dogmei și a cinului său. Goleman strigă să se facă liniște, că din cauza ,sfaturilor necoapte ș...ț n-om sfârși până la noapte". Cei din infratext regretă că discursul critic al lui Ciuciu a fost întrerupt. Cu înțelepciune, Popa Mustrul, unul dintre cei mai rezonabili și mai culți
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
a doua întîlnire, dar în general e prima. Invazie instantanee. Invazie și stăpînire instantanee. Nu-i nevoie decît de o oră, maximum două. Dumnezeule, poți să te duci la o femeie, la un colț de stradă și să începi să strigi la ea și, zece minute mai tîrziu, e înapoi la tine acasă, unde face tot felul de lucruri. Nu de puține ori primul contact fizic, prima atingere a fost o palmă sau o îmbrîncitură: mîna ei pleznind expresia de ușor
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
ca ochiul de miel, movulii, galbeni ca chihlimbarul, stau în fața feliilor de harbuz. Simt pe limbă suculența vineție, păroasă de broccoli, și păstăile plate și verzi, și vinetele, pielea lor alunecoasă ca o stalagmită cu irizări violete... piețele și turcii strigînd neîncetat, provocator, pătimaș, de parcă ar vinde fete". Acestui devergondaj al simțurilor ambiguu ațîțate i se alătură o secvență complementară. O senzualitate eterată, nostalgică, de astădată, iese la rampă, cu o alură de vis resignat, capotînd în utopie: ,îmi spune că
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
curiozitate. Pentru că, de ros, nu rodeam orice, de frică. Mai mult, așa, câte un picior de scaun, de masă, știind că astea nu au în ele șoricioaică. Și, nu știu cum, dar m-o fi simțit, ori m-a zărit și a strigat la mine: ce cauți aici, tu, neobrăzatule, nu ți-e rușine să intri în casă nepoftit?... Auzind aceasta, fiind eu băiat cuminte, măcar că orfan de buna mea mamă, am răspuns tare că să nu crează cumva că eu sunt un
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
dat seama că întreg tărhatul era compus din cei doi pui piperniciți și o găină ,gât golaș de Transilvania" năpârlită și rahitică, Haralampy a făcut pe loc o cădere psihică începând să alerge în jurul clădirii până când un ceferist i-a strigat: -Domnuuuu'! Heei! Nu mai fugi, omule, că e cefereu'-n grevă și n-ai cum scăpa trenu'... În orișice caz, la întoarcerea din pelerinajul de la gară, cu moralul cam zdrențuit, l-a salvat de la o cădere totală și definitivă știrea
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
zice: -Bravo lor! Uite-uite, cumetre! Vezi ce fain înoată în ghiveci o mulțime de... Pfui, Doamne! Tu ai mai văzut atâtea personulități adunate la un loc ? E super, cumnate! E o adevărată paidee... -O ce, mă ? îl întreb speriat. Coryntinaaaa!, strig la nevastă-mea. Unde ești, dragă ? Cheamă repede SMURD-ul... Nu cred să fi trecut mai mult de vreun sfert de oră până am auzit, într-adevăr, vuiet mare și abia am apucat să ieșim pe balcon ca să-i facem
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
fost eliberarea lui Corneliu Iacobov, deoarece probele Parchetului n-au fost suficient de puternice. Iacobov a fost arestat ca magnat al petrolului autohton, acuzat de afaceri necurate, după schimbarea puterii la Cotroceni. Ceea ce l-a făcut pe iritabilul băcăuan să strige pentru presă în noaptea cînd a fost parcat la arest: Astea sînt cătușele lui Băsescu !" În ziua în care Iacobov era eliberat, din lipsa probelor care să justifice judecarea lui în stare de arest, Parchetul se străduia să-l înfunde
Țara lui Ilie Botoș by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11662_a_12987]
-
ușor în regiunea stomacului, apoi două lovituri cu palma peste umăr și spate, ceea ce produse instantaneu o pierdere de autoritate și le provocă o indignată surpriză acoliților. Dar filosoful nu le lăsă timp să se manifeste. Bătu din palme și strigă: "Aduceți imediat șampanie, Lanson brűt!" Paladinii priviră spre maestru, acesta însă dădu din cap. "La hotelul de alături", porunci el, "două sticle de Lanson brűt într-o găleată cu multă gheață. Grăbiți-vă, în curând trebuie să începem!" Iarăși îl
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
la pieptul său. Șampania fu adusă, filosoful ciocnea cu organizatorii, se învârtea aproape în cerc pe tocuri, vorbea despre Spania, singura care va scăpa de pieire, și golea acum pahar după pahar. Când ambele sticle fură goale, se ridică și strigă: "Doamnele sunt rugate să ia acum loc în sală!" Trei doamne erau de față. Ele ascultară imediat ordinul. Apoi el exclamă pe englezește: "Now let's begin!" Ușa fu deschisă, iar el intră cu un zâmbet disprețuitor, prevestitor de rele
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]