613 matches
-
gură a ajuns acum o usturime în capul pieptului, zăpușeala este tot mai mare, de transpirație, costumul a început să facă destule cute. Și, încă având un picior pe scara trăsurii, trupul încă legănându-ți-se în balans, te auzi strigat : Hei ! Domnu’ ! Domnu’ ! Animalul de muscal a căpătat în sfârșit glas și, cu viclenia joasă a omului de teapa lui care știe că nu îți cade deloc bine să te tocmești la preț chiar în fața casei unde ești invitat (miros
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un putregai - un transplant nedorit, CĂCATUL. Îmi dau seama că nu e momentul, Îl urmăresc cum fumează tăcut, obosit și preocupat. Ce-ar Înțelege el din toată povestea? Fără toate detaliile, fără tensiunea sinistră, fără surpriza de a mă auzi strigat, fără... fără detalii pur și simplu? Ce-ar avea de zis? Apoi simt cum un sîmbure congelat mi se naște În minte: dar dacă ar Înțelege? Ce ar Însemna dacă ar Înțelege? Din radioul mașinii, Al Bano cîntă Felicità. — Ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aibă nimic personal împotriva lor. Tulpinile cedau sub nuiaua lui, plecându-și în tăcere florile de purpură, înfrânte. Hei, îi strigă Eugen. Oprește-te! Băiatul nu părea să-l fi observat și nici nu dădu vreun semn că se auzise strigat. Continua să se apropie și să șfichiuiască bălăriile, la fel de absent, poate doar cu mai puțină ură. Hainele de pe el erau aproape zdrențe, iar în picioare purta o pereche de ghete largi, cu șireturile dezlegate. Eugen îi tăie calea. Tu n-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înalt de la masa cu daruri striga alt nume, un alt copil se apropia de masă cu ochi strălucitori, organizatorul făcea încă o glumă, sala mârâia din nou cu veselie reținută. Și tot așa. Până când Puiu s-au auzit și el strigat. A ieșit în fața întregii săli, bănuind că aspectul său și întregul său fel de a fi erau prea grave pentru un copil de vârsta sa, ceea ce s-a adeverit, fiindcă nimeni din sală n-a râs și n-a scos
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pace cu zemurile ei, că am să pot trăi și fără ele! Beau ce vreau și când vreau! Să nu-mi spună ea ce și cum!” Tocmai se hotărâse să pornească spre casă, când de dincolo de gard s-a auzit strigat: De ce nu intri, Toadere? Mi-ai făgăduit doar că sâmbăta asta treci pe la mine. Surprins de glasul Dochiței, a răspuns în doi peri: Am zis eu, daaa... Tu nu știi că făgăduiala dată îi datorie curată? Ba știu... Atunci de ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cărei aură e sporită prin suprapunerea copilăriei umanității, vârsta nașterii miturilor, ale căror personaje, devenite măști, transgresează lumea lor și vin să reconfigureze, măcar superficial, concretul, în felul acesta producându-se eliberarea de prezentul a cărui presiune nu e însă strigată, ci doar sugerată. O rețea lexicală, bine reprezentată în poemele de început - cantonul, cantonierul, șinele, terasamentul, liniile de cale ferată etc. -, punctează un areal cu o simbolistică densă, cuprinzând între semnificații și pe cea a libertății genuine, fruste, pe care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fiu atent, cercetam cu grijă de la colțul străzii, și chiar de mai multe ori, moneda pe care vroiam s-o dau, ca să mă asigur că era bună. În zadar. De fiecare dată, abia făceam câțiva pași, îndepărtîndu-mă, că mă auzeam strigat, iar îmblînzitorul îmi dădea înapoi o monedă cu chipul lui Robespierre, pretinzând că i-o dădusem eu. Atunci am început să mă tem să mai ies. Nici asta nu m-a ajutat. În fiecare seară venea acasă la mine un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Baal, de dimineața pînă la amiază, zicînd: "Baale, auzi-ne!" Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Și săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. 27. La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: "Strigați tare, fiindcă este dumnezeu; se gîndește la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, și se va trezi." 28. Ei au strigat tare, și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
vrerii de a gândi toți uniform, de a vorbi toți monocolor, de a gesticula toți mecanic. Retina frapată de lumina scuturării de comunism, comandă închiderea pleoapelor, blocarea văzului și a mersului înainte spre regăsirea demnității noastre naționale, spre împlinirea dezideratelor strigate unanim pe baricadele lui Decembrie 1989, sfințit cu atâtea jertfe. Deși treziți, românii nu se pot scula. Obișnuiți cu maladia somnului plin de coșmaruri, parcă se retrag în grota țintuiților din alegoria Republicii lui Platon (Cartea a VII-a). Iluzia
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe un culoar al universității, la un examen de admitere. Din ușă președintele striga candidații care așteptau încordați; le bâțâiau picioarele iar buzele li se desfăceau în zâmbete albe, stranii. Având capul ca o tobă, unul dintre ei se auzi strigat. Cu ochii stacojii și fața roșie, își duse mâinile în lungul șalelor, luă o poziție de drepți, se strâmbă, zâmbi și, din roșu, albi. „Solomon Mironel !” se auzise timbrul cultivat al președintelui. Din nou roșu ca vișina putredă, candidatul se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ascunzîndu-și fața În pernă ca să adoarmă la loc, fiindcă timp de o clipă avusese impresia că abia s-a Întors acasă, obosită de atîta dans și nu voia altceva decît să se culce. „Mămico“, Îi spunea el, cutezător, cu un strigat aproape poruncitor, deși abia șoptit și pe un ton de glumă, căci Îndemnurile Vilmei din pragul ușii Îl făcuseră să prindă curaj. Susan Începea să-și dea seama că se făcuse ziuă, dar, profitînd Încă de faptul că nu deschisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
peisaj in dus trial, trist de-ți venea să plângi, pe undeva pe la Timpuri Noi. Era foarte frig, deși soare, abia se ridicase bruma dimineții de noiembrie. Mă gân deam la tot felul de aiureli literare, când m-am auzit strigat: „Hei, Mircea! Ce faci, dragule?“ Un BMW masiv, argintiu, oprise la câțiva pași în fața mea, pe marginea șoselei, și o insă total necunoscută, cu ochelari negri suiți pe frunte, îmi zâmbea prin fe reastra late rală. M-am îndreptat spre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu buzele tumefiate de dorință. Am văzut urmele de degete care înfloreau purpurii pe pielea ei aurie. Am văzut un bob de sudoare scurgându-se în cavitatea înghiocată a buri cului ei. I-am auzit cuvintele românești, aspre și obscene, strigate când n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
camară ducea Cuconiței bine-i părea, Și C. G. ia gălbănaș Ș-aruncă la plugărași. {EminescuOpVI 299} PLUGUȘORUL (FRAGMENT) Plecarăm într-o zi de sfânta Joi Cu plugul cu 12 boi, Bouri bourei În coadă codălbei, În frunte țintăței, Urați, strigați, măi, Hăi, hăi! Hăi, hăi! În câmp ne duserăm La plugul nostru ne puserăm, Brazdă neagră răsturnarăm; Grâu mărunt, Grâu de vară semănarăm - Dee Domnul să răsară. La luna, La săptămâna, Își umplu cu apă mâna Și se duse să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frumoși și neindulgenți. Cum să-i ierte Laurei afrontul de a le aminti mereu că purtau proteze care le jucau în gură? Adevărul vârstei lor bătrânii îl știau foarte bine, îl simțeau în oase, nu aveau nevoie să-l audă strigat. Laura nu venise la înmormîntare. Când s-a terminat ceremonia, m-am hotărât s-o caut. Laboratorul fiind încuiat, m-am mai învîrtit pe-acolo, până când, spre surpriza mea, la capătul unui coridor în care nu ajunsesem niciodată până atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în depărtare, fiind fără îndoială un dar din partea britanicilor care construiseră acest sediu al guvernului când stăpâneau Palestina. Maggie auzi deodată un val de zgomot venind de afară: sunetul mai multor mașini și o gloată de oameni de presă, întrebări strigate, blițuri. Un minut sau două mai târziu se întâmplă din nou același lucru. Maggie își aranjă actele pentru ultima dată. Apoi se auziră sunete de pași apropiindu-se de pe două coridoare. Venind din direcții opuse, îi văzu pe liderul israelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În centrul atenției, deși simțea din plin și asta, ci pentru că voia să fie aproape de fereastra deschisă; tânjea după zgomotele străzii. Vocea răgușită a unui vânzător ambulant invadă dintr-odată Încăperea: „Mandarine... Mandarine proaspete, parfumate... “ — OK, dă-i Înainte cu strigatul, mormăi Zeliha ca pentru sine. Nu-i plăcea tăcerea. De fapt, o ura din tot sufletul. Nu o deranja faptul că oamenii se zgâiau la ea pe stradă, În bazar, În sala de așteptare a cabinetului medical, ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care mi-am îndeplinit sarcinile, îți sugerez să le faci cunoacute superiorului meu, Nicodim Fomici. ă Nu am nicio nemulțumire, Ilia Petrovici. Mă întreb pur și simplu de ce mă displaci așa de mult. Gâtul lui Porfiri era încordat de atâta strigat, iar vocea îi suna răgușită. ă Nu este necesar ca eu să te plac. Sau ca dumneata să mă placi. ă Desigur, dar am impresia că nu îți dai seama ce respect enrom îți port. Am cerut intenționat ca dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
umăr înainte de a intra, iar acea privire îi confirmă lui Porfiri bănuiala. Paloarea feței bărbatului era de neconfundat, alături de buzele sale subțiri și strânse și de ochii săi gri și reci. ă Porfiri Petrovici! Porfiri se încruntă auzindu-și numele strigat. Locotenentul Salitov fugea spre el. Strigătul său atrase atenția mai multor trecători. ă șșș! Porfiri lovi aerul cu mâna întinsă, făcându-i semn lui Salitov să tacă. Salitov se opri în fața lui, fără suflare. ă Trebuie să afli ceva. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
frumoși și neindulgenți. Cum să-i ierte Laurei afrontul de a le aminti mereu că purtau proteze care le jucau în gură? Adevărul vârstei lor bătrânii îl știau foarte bine, îl simțeau în oase, nu aveau nevoie să-l audă strigat. Laura nu venise la înmormântare. Când s-a terminat ceremonia, m-am hotărât s-o caut. Laboratorul fiind încuiat, m-am mai învârtit pe-acolo, până când, spre surpriza mea, la capătul unui coridor în care nu ajunsesem niciodată până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
anii ce mi-au rămas până la mutarea din această viață (telurică, păcătoasă și vremelnică). Pare-mi-se că În 2001, la al șaptelea hram al paraclisului „Nașterea Maicii Domnului”, am aflat că, la sfârșitul anului 2000, publicase Doamna Aspazia cartea „Strigat-am către Tine, Doamne...” Așadar, un titlu incitant. Preocupându-mă, apoi, din ce În ce mai mult de Îngrijirea sănătății mele precare, prin numeroase spitalizări, aproape că aveam să uit de această apariție editorială (datorată Fundației Culturale „Buna Vestire” din București). După câțiva ani
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Timișoara) și Permanențe (din București) o prezentare excelentă a volumului „Strigatam către Tine, Doamne...”, făcută de monahia Patricia Codău prin articolul „Pagini de eroism feminin românesc”. Articolul, pe care tocmai Îl citai, mi-a stârnit curiozitatea de a citi memorialul „Strigat-am către Tine, Doamne...” Drept care, nu m-am lăsat până ce devenii și eu posesor privilegiat al cărții acesteia, dorință Împlinită, slavă Domnului, spre sfârșitul anului 2006. Perseverența Îmi fu răsplătită cu procurarea ediției a II-a, scoasă, În 2004, de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
literatură sub toate aspectele, nu numai În ceea ce privește temnițele politice. În calitățile de profesor de limbă și de literatură română, de fost deținut politic și de cititor al multor scrieri memorialistice, care tratează perioada 1944-1989, pot afirma, În cunoștință deplină, că „Strigat-am către Tine, Doamne...” este cea mai bună. (Includ În această sferă de comparație și cărțile prea mediatizate: „Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt, „Închisoarea noastră cea de toate zilele” de Ion Ioanid și „Binecuvântată fii tu, Închisoare” de Nicole Valery
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
toate zilele” de Ion Ioanid și „Binecuvântată fii tu, Închisoare” de Nicole Valery Grosu). Cu acordul prealabil al redacției revistei „Memento”, voi publica o analiză amplă ca, prin dovezi deictice (căci „Affermanti onus probandi”) să-i conving pe cititori că „Strigat am către Tine, Doamne...” este, realmente, memorialul cel mai bun, cum rezultă subtil și din splendidul „Cuvânt Înainte”, scris de Ion Coja și intitulat „Un nume pentru eternitate” (adică numele Aspazia Oțel Petrescu). Totodată, unii dintre cititorii acestei publicații, care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mai bun, cum rezultă subtil și din splendidul „Cuvânt Înainte”, scris de Ion Coja și intitulat „Un nume pentru eternitate” (adică numele Aspazia Oțel Petrescu). Totodată, unii dintre cititorii acestei publicații, care nu au avut șansa de a poseda cartea „Strigat-am către Tine, Doamne...”, o vor cunoaște, În mare măsură din prezentarea pe care o vom face, reproducând, măcar, câteva dintre cele 436 de pagini, care toate ni se par antologice și implicit bune de citat. În noaptea de 15
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]