350,792 matches
-
că rudimentarul și ancestralul s-au vîrît în cuvinte și fapte care se cheamă unele pe altele și că nimeni, niciodată, nu va putea întrerupe tradiția tuturor acestor obiceiuri, transmise parcă genetic. Spectacolul de la Odeon este un popas și un studiu. Social, lingvistic, etnografic, folcloric, moral asupra unui spațiu - Oltenia - care există la întretăierea dintre veghe, trebăluială, vis, coșmar, agitație continuă, păreri, vorbe, mistic și realitate. Am văzut această propunere cu Gaițele de trei ori. Primul spectacol m-a îndemnat să
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
acestei scriitoare care, la vremea ei, provocase acerbe polemici și contestări mai mult decât aprecieri, deși N. Iorga și G. Ibrăileanu, obiectiv sau nu, au privit-o din perspectivă privilegiată, încorporând-o substanței timpului său? Izabela Sadoveanu scrie articole și studii. Unele sunt extinse, prilej de reflecție asupra mișcărilor literare, asupra continuității și rupturii dintre ele, a condamnării convenției în interpretare și a susținerii constante a analizei, a semnalării direcțiilor care le despart, dar și a cunoașterii mediului și a realității
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
spirituel de Daniel-Rops și Rimbaud de Etiemble și J. Gaulclère, Izabela Sadoveanu raționează: "De la Premièrs vers, trecând prin Illuminations și Une Saison en enfer, avem de a face cu un singur poem, în trei părți, s-ar putea spune trei studii ale unuia și același pelerinaj, depinzând unele de altele ca în Divina Comedie a lui Dante". Câtă valoare și importanță atribuie Izabela Sadoveanu culturii o spune răspicat ori de câte ori are prilejul. În Artă și morală publicată în 1907: "Criticul trebuie să
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
spune răspicat ori de câte ori are prilejul. În Artă și morală publicată în 1907: "Criticul trebuie să fie cult", adică "să aibă putința de a înțelege opera artistului în cele mai fine nuanțe", când polemizează reverențios cu G. Ibrăileanu, comentându-i volumul Studii literare, când recenzând cartea lui Mihail Ralea Ipoteze și precizări în știința sufletului, răspunde celor care îi reproșează că a citit prea mult: "De ce nu se poate face această imputare mai des și la cât mai mulți dintre scriitorii noștri
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
încă de la începutul lui decembrie, cercetează piețele în vederea cumpărării unui brad arătos și, totodată, colindă magazinele pentru a cumpăra cadouri celor dragi, cred, probabil, că obiceiul împodobirii bradului de Crăciun vine dintr-un trecut insondabil. Dacă s-ar face un studiu asupra contestării, de către români, a unor obiceiuri, acuzate de nespecificitate românească, pomul de Crăciun (bradul luminat și împodobit) ar constitui un capitol semnificativ, pentru că i s-a tăgăduit, timp de vreo șase decenii, între 1882 și 1940, dreptul de a
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
I. Achimescu, Pomul de Crăciun - legendă germană (în Liga literară, 1895, 68-70), Rdt., Aus der Geschichte des Weihnachtsbaumes (Din istoria pomului de Crăciun) (în Sonntagsblatt, 1901, 404), Bod., Pomul de Crăciun, (în Revista populară, 1903, 157). Petru Șpan, pedagog cu studii de perfecționare în filozofie și pedagogie la Viena și Jena, în Pomul de Crăciun (în Transilvania, 1896, nr. 1-2), încearcă să domolească zelul contestatarilor (nici nu se referă la P. Ispirescu) spunând că obiceiul are origine romană: "Stând astfel lucrul
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
Sărbătorile la români nu menționează obiceiul, probabil pentru că începe ciclul sărbătorilor cu acelea de la Anul Nou. Nici Elena Niculiță Voronca, în Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică (1903) nu-l consemnează. Abia în 1914, în studiul etnografic Crăciunul, de Tudor Pamfile, se face o scurtă mențiune ("Pomul de Crăciun e o datină venită din Apus, încetățenită pe la orașe, prin casele slujbașilor și moșierilor. Țăranii n-o cunosc") și se dă un citat de câteva rânduri din
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
care se măsoară în funcție de manifestarea unei experiențe esențiale, unice. Acesta este punctul în care se manifestă, cred, cel mai clar provocarea pe care o reprezintă orice nouă carte a scriitorului italian. Nu mai este, bănuiesc, o noutate pentru nimeni că studiile teoretice, eseurile și articolele lui Eco au, în plus, calități literare evidente, sînt scrise excelent, presărate cu exemple sclipitoare (și nu de puține ori amuzante). însă experiența crucială pe care o reprezintă pentru autor (fie în calitatea sa de teoretician
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
nivelurile sale. Din această perspectivă însă, orice lectură inteligentă devine, inevitabil, o relectură. Paradigmatică pentru acest mod de "a citi", mi se pare odiseea unui text de Nerval (e vorba de Sylvie), căruia Eco îi consacră și aici un sclipitor studiu intitulat La brume de Valois. Pentru cei familiarizați cu opera autorului, nu mai e de mult un secret faptul că textul lui Nerval l-a urmărit pe Eco, ca un leitmotiv, de-a lungul carierei. Ceilalți cititori, își pot face
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
un secret faptul că textul lui Nerval l-a urmărit pe Eco, ca un leitmotiv, de-a lungul carierei. Ceilalți cititori, își pot face o idee în legătură cu acest aspect dintr-o consistentă notă de subsol, în care se precizează că studiul în discuție reprezintă de fapt o nouă versiune a postfeței autorului la traducerea sa din Nerval (Sylvie, Torino, Einaudi,1999). însă preocupările criticului legate de strategiile narative ale sriitorului francez își au sursa într-o fascinație cu mult mai veche
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
Cătălin Teniță. Un proiect remarcabil, gata să rivalizeze cu orice ediție "pe hârtie", întrucât, deși nu cuprinde operele complete, ci reproduce ediția de Opere a lui Al. Rosetti, Șerban Cioculescu și Liviu Călin din 1959-1964, le adaugă, în schimb, fundamentale studii critice, de la Maiorescu și Cioculescu la Dan C. Mihăilescu, Liviu Papadima și Alexandru Condeescu. în plus, cuprinde peste două sute de imagini din arhiva Muzeului Literaturii Române, 60 de minute filmate din vechi montări Caragiale, și o "galerie audio" cu fragmente
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
calea intelectualului român, autor chiar al unor teorii în acest sens, Ion Ianoși păstrează, și cu acest volum, o necesară (și foarte productivă, de altfel) distanță față de diferitele servituți și oferte publice ori economice, pentru a se consacra, în schimb, studiului, observației de pe margine, glosei culturale la situația socială, politică și existențială a epocii, uneori și a momentului. Ianoși preferă analiza la rece - dar fără răceală - asimilării proprii într-o vâltoare fără sens și fără convenții, din care nimeni nu mai
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
comparațiile și reconstituirea unor filiații conceptuale care merg oricât de departe pe scară istorică și geografică. Reflectând asupra antipatiilor și a simpatiilor de după '89, autorul are în vedere numeroase alte exemple ori analogii - precum cea a studenților est-europeni trimiși la studii leningrădene și moscovite la scurtă vreme după încheierea războiului, ori cea a combatanților din războiul algerian ori ai celui din Vietnam, cea a deținuților politici legionari și comuniști de sub diferitele dictaturi etc. Demersul se soldează cu voalarea unor clișee care
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
constrâns să-l nesocotesc pe Nietzsche; presiunea actuală nu mă face să-l ignor pe Marx. Ca semn de neaderență la mode, i-am tratat acum împreună, chiar cu riscul de a-i contraria pe adepții amândurora." (p. 259). în studiul intitulat Sine ira et studio, în care analizează impactul în diferite epoci al Manifestului Partidului Comunist al lui Marx și Engels, autorul se va explica chiar mai bine, cât privește metoda: "...caut să aprofundez tocmai raportarea textului la contexte." O dată cu
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
intitulat Sine ira et studio, în care analizează impactul în diferite epoci al Manifestului Partidului Comunist al lui Marx și Engels, autorul se va explica chiar mai bine, cât privește metoda: "...caut să aprofundez tocmai raportarea textului la contexte." O dată cu studiul dedicat însemnărilor din subterană, Ianoși va trece întrucâtva într-altă arie de preocupări - deși, prin ton și prin coloritul biografic (îndeosebi de tinerețe) al lui Dostoievski, nu părăsește întru totul registrul discursului anterior. Va avansa pe un teren din ce în ce mai neutru
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
avansa pe un teren din ce în ce mai neutru ideologic, mult mai pur teoretic, o dată cu Metamorfoza lui Kafka, pentru a reveni întrucâtva la preocupările inițiale o dată cu paginile dedicate lui Thomas Mann. în ultimul eseu al volumului se va referi din nou (simetric în raport cu studiul introductiv, dar concret aplicat) la contextul românesc, meditând asupra destinului lui Tudor Vianu, care, ca tipologie culturală, s-a dovedit "dornic să sedimenteze cunoștințe și o implicită moralitate, nu să mântuie" (p. 457); ne putem da seama foarte bine că
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
deoarece tocmai acestei modalități a rezistenței i s-a imputat mărginirea, oprirea în fața protestului radicalizat, de natură politică. Pentru a "curăți" conceptul de umbrele ce s-au lăsat asupră-i, însă și pentru a-și clarifica obiectul foarte onorabil al studiului, autorul excerptează "caracteristicile principale" ale fenomenului în cauză: "Înainte de toate, a fost vorba despre o reacție de autoapărare, de salvgardare a identității spirituale, inițiată de elita culturală românească și îndreptată împotriva transformării țării într-o provincie vasală și cu un
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
Școlii Ardelene". Se cunosc despre el puține date biografice. Nicolae Caușa în Dascălii Blajului (Blaj, 1943), ne spune că s-a născut în 1720, la Totoi, în județul Alba. A studiat, ca și Inochentie Micu Klein, la Tyrnavia; după terminarea studiilor vine la mănăstirea din Blaj, printre primii trei călugări. În anul 1753, episcopul Petru Pavel Aron îl numește vicar general. Se opune în 1756 alegerii ca episcop a lui Atanasie Rednic și din această cauză va fi trimis într-un
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
1918" din Alba Iulia și face parte dintr-un proiect mai amplu de cercetare interdisciplinară, intitulat Preiluminism și iluminism politic în Transilvania (pe această temă s-a ținut la Universitatea bălgrădeană un simpozion științific). Autoarea ediției este drd. Laura Stanciu (studiu introductiv, rezumat în limba engleză, bibliografie selectică și indici), prefața este semnată de prof. univ. dr. Iacob Mârza, iar glosarul și nota asupra ediției sunt întocmite de conf. univ. dr. Mihai Alin Gherman. Ediția are și o valoare bibliofilă, pentru că
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
deziderat reînnoit și de autorul ediției de față. Născut în satul Sărvăzel, din apropierea Tășnadului, în extremitatea nord-vestică a Transilvaniei, Grigore Maior studiază la Carei, Cluj și Blaj. De la Cluj în 1740 va fi trimis de către episcopul Inochentie Micu Klein la studii la Colegiul De Propaganda Fide din Roma, unde în 1747 obține doctoratul în teologie și filosofie. Trimis de către Inochentie Micu, va avea ocazia să-l întâlnească pe mentorul său în ultimii ani de studii la Roma, unde vlădicul martir se
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
de către episcopul Inochentie Micu Klein la studii la Colegiul De Propaganda Fide din Roma, unde în 1747 obține doctoratul în teologie și filosofie. Trimis de către Inochentie Micu, va avea ocazia să-l întâlnească pe mentorul său în ultimii ani de studii la Roma, unde vlădicul martir se afla într-un exil forțat. A rămas toată viața un admirator al lui Inochentie Micu. Reîntors la Blaj este numit în 1754 la deschiderea școlilor blăjene "învățător limbilor și după vreme și putință a
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
acum". Iată că el a fost identificat și publicat alături de gramatica numită Institutiones linquae valachicae (Regulile limbii române), cu titlul, Lexicon Compendiarium Latino-Valachicum (Dicționarul celor mai folosite cuvinte românești) de către universitarul albaiulian Alin Mihai Gherman care semnează și un informat studiu introductiv, corectând sau nuanțând câteva aprecieri de istorie literară cu privire la opera lui Grigore Maior. Cea mai importantă consecință a apariției acestor două lucrări ni se pare reconsiderarea epocii Școlii Ardelene. Începutul ei era socotit până acum, aproximativ anul 1780 - anul
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
dau contur relației sale cu marea literatură; nu știu dacă demersul critic poate viza "Adevărul", cum spune autorul în notele preliminare, dar este cert că această carte reprezintă "o treaptă" spre acel Adevăr, adică exact ceea ce a dorit Mircea Scarlat. Studiul său se întemeiază pe definirea bacovianismului pe care îl consideră "expresia unei practici literare irepetabile". Sintagma este de mai multe ori semnificativă; ea cuprinde sensul experienței literare (și existențiale, aș spune) a lui Bacovia și, în același timp, explică de ce
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
literară sau a fost asimilat de ea. Răspunsul este de mare importanță pentru că această chestiune este intim legată de mecanismul raportului dintre "involuntar" și "intenționalitate", putînd clarifica, de asemenea, și sensul altor termeni pe care Mircea Scarlat îi folosește în studiul său. Astfel, comparînd pe Bacovia cu Minulescu, criticul afirmă că, în vreme ce primul își asumă (mai înainte era vorba de "asimilare") paradigma poetică simbolistă, cel de-al doilea o adoptă doar: "Ceea ce la alți poeți a fost poză (convenție adoptată, nu
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
vinovată sociologia tradițională. Intenția nu este una de exhaustivitate, ci aceea de a "creiona, dintr-o perspectivă feministă asumată, principalele tipuri de abordări ale genului în sociologia prefeministă, feministă și postfeministă." în acest fel, autoarea încearcă să dizolve inerțiile din studiile sociologice actuale și să diminueze ostilitatea față de ideile feministe. Adoptând o poziție constructivistă, autoarea pledează, pe urmele Simonei de Beauvoir ("nu ne naștem, ci devenim femei," spunea reprezentanta feminismului francez), pentru ideea că genul, departe de a fi un dat
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]