594 matches
-
o ajutase stătea încă în picioare aproape de Sebastianus; își trecu o mână prin părul lung, cu un gest obosit și, fixându-și prietena, îi mulțimi. Lidania ridică din umeri. — N-ai pentru ce. Dacă noi nu ne ajutăm între noi... Stupefiat, Sebastianus o întrebă: — Văd că știi limba hunilor mai bine ca mine. Ce le-ai spus, de fapt, celor doi? Ea se lăsase din nou pe jos lângă el și începu iar să-l ude pe gât. — Că ea trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
va ajunge aici și te va găsi în viață, i-a spus să-ți transmită ordinul de a i te alătura acolo. După câte am înțeles, are de gând să-ți încredințeze o nouă misiune, sigur ceva important. Sebastianus tresări stupefiat: — Arelate? Dar e în Narbonense! Deci nu a pornit-o către trecători! Glasul Fredianei luă un ton aluziv și evident polemic: — Nu. E limpede s-a temut că hunii o să-i bareze drumul sau poate, aflând de victoriile noastre strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că îl ajută să o captureze pe „Prințesa morții“. Unul dintre ei rotea în aer un laț pentru cai. Li se repezi împotrivă cu mânie. — Plecați! le strigă, însoțindu-și ordinul cu gesturi energice ale brațelor. Duceți-vă de aici! Stupefiați, înspăimântați, cei doi traseră de hățuri și, întorcându-și caii, se duseră îndărăt. Frediana, între timp, nu se mișcase din loc. Aștepta acolo, în mijlocul câmpiei, gata de luptă, cu sabia în mână. Balamber observă că nu mai avea scutul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i oprească pe demonii ăștia, mă gândeam că pot să îndrept răul pe care l-am făcut și... Glasul i se curmă în gât. Plecă spre pardoseală ochii plini de lacrimi și tăcu. Fără să aștepte să întâlnească privirea stupefiată a lui Sebastianus, Etius făcu câțiva pași prin încăpere, cu mâinile la spate, părând să urmărească în mintea sa o anume idee. în sfârșit, se opri și își fixă din nou prefectul — Omul acesta - îl arătă pe Dividone - ne poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se afla. Cel cu mantaua îl întrebă pe Divicone: — Ce caută cu voi Eucherius? De ce l-au legat așa? Auzind explicațiile fostului călugăr, se încruntară. Cel cu scutul îi studie pe cei patru tovarăși ai lui Divicone cu o privire stupefiată și nu fără o anumită admirație, apoi observă că, dacă Eucherius violase legile Bagaudiei, în adunare nu i-ar fi fost prea moale. în momentul acela, Sebastianus îl întrerupse cu nerăbdare: — Exact, chiar așa: adunarea. îmi închipui că sunteți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
calul îndărăt, puse mâna pe securea pe care o purta la șa și, răsucindu-se, îl lovi teribil, de sus, pe sâcâitorul său sfătuitor, despicându-i țeasta. Cei care până în acel moment fuseseră de partea lui Geremar dădură înapoi, fixând stupefiați trupul său care acum, neînsuflețit, aluneca încetișor din șa și cădea moale în praf. Nici unul dintre ei nu suflase, dar de pe terasă scena fusese urmărită, cu un strigăt de repulsie și teroare, de grupul numeros de oameni ce urcaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bărbat de vârstă mijlocie. -Iertați-mi intruziunea. Nu am telefon mobil iar cabina telefonică cea mai apropiată nu funcționează. Firește că voi plăti convorbirea. -Nu e necesar, spusei, întinzându-i aparatul. Îl luă și formă un număr. În vreme ce aștepta, se prăbuși. Stupefiat, mă aruncai lângă el. Auzii o voce îndepărtată spunând „alo” în receptorul pe care am avut reflexul să-l închid. Scuturai bărbatul. -Domnule! Domnule! Îl întorsei pe spate. Avea gura întredeschisă și un aer uluit. Îl lovii peste obraji. Nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
și sfios. Aveam impresia că o mai văzusem și că o cunoșteam. Dar o distanță destul de mare mă despărțea de ea și de-abia o zăream. N-am apucat să-mi dau seama cum de, brusc, dispăruse. Am rămas acolo, stupefiat, incapabil de cea mai mică mișcare. O văzusem cu ochii mei trecând prin fața mea, risipindu-se. Era o ființă în carne și oase sau o fantomă? Visasem, fusesem treaz? Mă străduii să-mi adun toate amintirile. Degeaba. Un fior neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se hurduca uneori când treceam pe lângă un grup de oameni străini, așezați la marginea drumului. Mama și cu mine trebuia să le facem cu mâna acestor oameni necunoscuți, pentru că, după cum susținea tata, asta îi bucura. Și, în timp ce priveam acele fețe stupefiate și felul reținut în care ne răspundeau la făcutul cu mâna - ne abțineam cu greu să nu izbucnim în râs -, ne imaginam cât o să dureze pălăvrăgeala oamenilor care încercau să afle cine ar fi putut să fie cunoscuții ăștia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
adevărat că și fără greață, era un fel de serviciu la care mergeam, care mă făcuse, dintr-odată, foarte atent la felul în care jucau ceilalți, râdeam în sinea mea, mă amuzam și apoi cădeam într-o stare de perplexitate stupefiată. Beligan se luase de gânduri chiar, l-am auzit eu cum îi spunea lui Horea că este îngrijorat, că are impresia că nu-mi mai revin. Era posibil, la urma urmelor, șocul a fost dur de tot dacă stau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Zaciu? „Tatăl, negustor ambulant, ilegalist. Mamă, surori, rude poartă numele cele mai picante.” Negustorul ambulant (deci sărac), ba Încă și ilegalist, nu prea avea, să recunoaștem, datele unui reprezentant pentru România al celebrei firme americane! Mi se Întâmplase să descopăr, stupefiat, asemenea spontane izbucniri ale unui mai adânc fond rudimentar și mediocru la unele Înalte fețe ale intelectualității. Un rafinat și greu de citit amestec de fudulie și frustrare exploda, când nu te așteptai, pelicula cosmetică. Mi se mai Întâmplase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Universității din Chicago, Chicago Maroon, În noiembrie 2000, tocmai când avusese loc, Înțeleg, convorbirea radiofonică transcrisă și publicată În Tribuna. Textul se intitulează „Eliade Story” și este o reacție la apariția Jurnalului lui Sebastian. Despre acest Jurnal profesorul Zaciu afirmase, stupefiat (În Steaua, nr. 4-5-6/1997), printr-o dubioasă aluzie la Protocoalele Înțelepților Sionului, că ar fi fost „hărtănit În prealabil de nu știu ce Înțelepți de la un Muzeu israelian, care urmau să avizeze apariția”. După ce recapitulează „Istoria Eliade”, așa cum reiese din monografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un film despre acesta, conținând și secvențe de la ceremonia regală de la Stockholm. Imre prefera să nu-și amintească nici momentul de triumf, nici ororile care au urmat, era discret și afabil, ca de obicei. Discutam, firește, despre războiul din Irak, stupefiați. Marasmul actualității, alternativele politice dezamăgitoare, mediocritatea guvernanților și efectele aplatizante ale bombardamentului mediatic nu erau decât câteva dintre temele, deloc Încurajante, care ne preocupau, fie și Într-o atât de plăcută regăsire, a cărei ambianță și gastronomie ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
scurtcircuitele” revelatoare de care dispun limbile latine, atât de greu de redat În alte coduri lingvistice, mai ales anglo-saxone. Eroarea mortală de a accentua caracterul „informativ” al unui text literar, În detrimentul echivocului, ironiei, densității de sensuri o confruntasem nu o dată, stupefiat, deprimat, furios. Mi-am amintit, fără să vreau, urgența cu care unii traducători sau editori reduc amploarea textului sau Îl „purifică”, simplificându-l didactic, abolind viața frazei, modulațiile, rafinamentele, vulgaritățile ei. Speriați de elasticitatea, obscuritătile, anomaliile, argoul, asperitățile, surprizele stilistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
35 și 40 de ani, slab, mai curând blond, cu un profil ascuțit, mustață și ochelari, citea o revistă pe care o credea literară, fără să bănuiască că, sub aparența culturală, ascundea organul de presă al unei organizații teroriste. Aerul stupefiat și lipsit de apărare al lectorului l-a determinat pe medicul vulnerabil la literatură să intre În vorbă, recitându-i un vers din articol („Mă doare capul și universul”), reprodus din unicul volum În italiană al marelui poet portughez, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să intre În vorbă, recitându-i un vers din articol („Mă doare capul și universul”), reprodus din unicul volum În italiană al marelui poet portughez, pe care medicul tocmai Îl cumpărase. Tabucchi, traducătorul, de fapt, În italiană al poetului, părea stupefiat să afle că, În realitate, colaboratorii revistei ascundeau, sub pseudonime literare, conspiratori Înarmați, a căror deviză era: „Pedepsește unul pentru a educa o sută”. Consecința Întâmplării fusese cina consumată În doi la micul restaurant „Da Gianni” din apropiere. În convorbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Ștefan timid deschise la întâmplare un volum. Antonio Maria Del Chiaro fu cel care tresări la vederea scriiturii desenate de la dreapta spre stânga. Fără să ceară voie întinse nesățios mâna spre unul din cele două manuscrise. Întoarse coperta și rămase stupefiat. Tușul care fusese cândva negru, ars de vreme, avea acum culoarea petelor de sânge uscate, hârtia și ea devenise galben maronie. Nu-i venea să creadă, avea în fața sa cele două manuale de cabală: Sephir Jetzira și Sepher ha Zohar-ul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plîngeau, încep să zîmbească) "Ilie, deși bătrîn, cu un picior în groapă, era un adevărat diavol." BUNICUL: Ce? Eu? BUNICA (cu ironie fină, răzbunată): Nu tu, dragă! Personajul! SONIA (continuă să citească răutăcioasă): " Totdeauna își încheia haina strîmb..." (Bunicul constată stupefiat că are haina strîmb încheiată și se enervează) " Se păta des cu mîncare..." (Bunicul găsește o pată pe haină și vrea s-o șteargă) TOATE TREI ÎN COR (citesc cu voce foarte tare și sacadat) "... Pentru că e-ra se...niiiil !" BUNICUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Furtună al tău și... (accentuat, cu total dispreț) fă-te de rîs! (BUNICUL ezită o clipă, face un pas pentru a ieși ofensat, dar apoi se întoarce, înhață banii și iese). FANE (lasă ciocanul și cuiul): Plec și eu. GETA (stupefiată): Ce? Te duci și tu la femei? FANE: Aș. Mă duc în parc, să pictez natura (ia paleta și pensula, își pune pe cap o beretă de pictor și iese). BUNICA: Mai bine ai vopsi gardul dacă ai chef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
piatră. BUNICUL: Atunci să se ducă la Construcții! (apucă iar revista din mîna tatălui) Ce coloane! Ce balcoane. Bine construite! Și o să fotografiezi numai fațade d-astea? BUNICA (severă Bunicului): Să nu mai îndrăznești s-o iei în mînă! BUNICUL (stupefiat, neînțelegînd): Ce? Eu? BUNICA (explică): Revista. Las-o jos. Acum hotărîm viitorul fetiței. Trebuie să studieze. Dacă e nevoie, o dăm la particulari. Îi plătesc taxa din pensia mea, numai s-o văd măritată. SONIA: Mersi, bunico. Dar la cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o boală sau suferință care încă se manifestă. Obrajii supți și broboada neagră din jurul capului o fac să arate asemeni unei călugărițe misionare. Alături de ea, într-un coș din nuiele, doi bebeluși scâncesc cu putere, bine înfășurați în pături groase. Stupefiat, maiorul continuă să fixeze scena cu gura căscată. Atitudine de loc aristocratică, dar pe moment, ineditul întâmplării face uitată "morga" obligatorie la un nobil militar prusac. Herr Major, mă consider prizoniera dumneavoastră. Faceți ce credeți de cuviință cu mine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
inconștiență, În care Tessie reușea să gândească cel mai bine. În timpul zilei Își ocupa timpul cu oaspeți - lumea se oprea mereu pe acolo cu mâncare și trebuia să pună farfurii, iar apoi să strângă după ei -, dar noaptea, aproape cu stupefiată, avea curajul să Încerce să se Împace cu biletul pe care-l lăsasem. Era imposibil ca mama mea să se gândească la mine ca la altceva decât fiica ei. Gândurile ei se Învârteau În cerc, iar și iar. Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scuze. „Pentru mine vinul negru, e moarte sigură! Tensiunea...!” „Recoltă propie - preciză fermierul. În caz de vă place, vă spun Înainte, nu vând. Dacă-l consum rațional, abea dacă-mi ajunge până’n primăvară...!” Sorbind o Înghițitură, Tony Pavone rămase stupefiat. „Mărturisesc, vin negru care să aibă un asemenea delicios parfum, nu am crezut În existența lui. Sănătate curată...!” Fermierul triumfa, satisfăcut. „Am Încrucișat câteva soiuri de tămîioasă albă cu negru vârtos. Totul e să ai răbdare și să te ocupi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mie tovarășe, eu cunosc filiera..! Cei dela minister se ghiftuiesc semnând hârtii peste hârtii iar noi dela Direcție nu avem parale să cumpărăm o simplă limonadă. Poftim Înapoi hârtia...! Du-te repede la ministru să-ți de-a cartonul...! Lămurit...?” Stupefiat, Tony Pavone Înțelese refuzul. Mai putea oare merge Înapoi...? Înțelegând despre ce-i vorba, Tony Pavone acționă pe moment. Numără două mii de lei, așezându-i În sertarul Întredeschis al biroului făcând precizarea. „O mică atenție, domnule director...!” Fără pic de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acest apartament care este al meu, iar voi sunteți niște intruși dezgustători. Nimic nu se confiscă, iar dacă vă opuneți vă promit cu jurământ: vă măcelăresc pe rând, iar cu sângele vostru Îmi voi astâmpăra setea, nenorociții dracului...!” Invadatorii rămaseră stupefiați. Șeful lor Însă, Încercă să deschidă gură, dar Tony Pavone i’o reteză. „Afară din casa mea, pungașilor oficiali...! Încă odată dacă am plăcerea să vă mai Întâlnesc, promit: am să vă schilodesc pe fiecare de o așa manieră Încât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]