1,313 matches
-
se pare, un mare secret, marele, teribilul secret al vieții lui... Acum chiar, când îmi întorc privirea la trecutul acesta, la lucrurile aceste, la tristețea aceasta, tot ce reușesc să evoc mai intensiv și mai clar e mai ales uimirea, stupoarea, pe care mi-a provocat-o vestea morții lui neașteptate; și, împreună cu ea, lumina clară, diafană, incomparabilă din dimineața aceea de Septembrie, în a cărei infinită dulceață moartea aceasta mi-a părut mai neînțeleasă încă, mai absurdă decât era de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
studenții. „Vezi?“, a triumfat Mihnea, „Tot la matematică te-ntorci!“ „A doua hibă.“, l-am ignorat, „Scrisoarea asta, V. Cheia calculelor tale...“ „Da, ce-i cu ea?“ „Nu-i ultima. Mai sunt vreo trei.“ Mihnea a marcat un moment de stupoare. Părea zdruncinat, fusese o lovitură de maestru, ca-n vremurile noastre bune, când mușcam unii din alții și-eram fericiți. Și-a revenit însă repede și m-a felicitat: „Ăsta a scris opt scrisori?! Ca Eminescu?“ „Faci pe prostul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sincer, întrucât abilitatea lui Banting în a-și aroga merite necuvenite a avut o incredibilă audiență nu numai în mass-media canadiană, dar chiar și printre unii din membrii conducerii Universității din Toronto (2). Același Comitet Nobel va mai afla cu stupoare că, după acordarea Premiului, în mod ostentativ, Banting afirmă că împarte premiul său cu Best, nu pentru că îl iubea sau aprecia pe Best, ci pentru că îl ura de moarte pe MacLeod. În contrapartidă și pentru a realiza o ridicolă simetrie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
febril, ca în paradis, în vederea creării unei ființe noi, cu un nou suflet. Starea nu durează prea mult (numai la creatori, cei sterili pe planul fizic al perpetuării, poate dura o viață), și într-o zi cei îndrăgostiți constată cu stupoare că sunt străini, exact ca în Proust, când Swan se uluiește că s-a putut îndrăgosti de o străină, exact tipul de femeie care îi era neplăcut. Toți se întreabă obosiți după ce vrăjitoria a luat sfârșit: oare a fost numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
convinsă că prietenul ei nu avusese niciodată potcoave Era târziu, foarte târziu pentru a face cale întoarsă Bah, se gândea la ea. Era vorba, desigur, de un alt cal. Dar, contrariată, ea privi de foarte aproape picioarele calului, constatând cu stupoare că acel cal purta mocasini. Un cal încălțat cu mocasini. Nu știu dacă trebuia să râdă sau să plângă. Totuși - era un cal adevărat părându-i mereu frumos, puternic, atât de cal. Nu era un cal - nu un cal adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și oamenii, sângerează când li se taie o ramură. După cum știi, locuiesc într-o „pinette” (lemn de pin). Azi-dimineață m-a trezit zgomotul unui ferăstrău. Era grădinarul clubului, care tăia ramurile de jos ale unui pin magnific. Spre marea mea stupoare, am remarcat că pinul sângera cu o sevă albă. L-am întrebat pe grădinarul iugoslav, care vorbea puțin italiana, dacă asta era normal. Bineînțeles că era normal, a răspuns el începând să-mi facă o întreagă teorie despre relația dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
felul lor de a crea o bună atmosferă între noi pentru ca imaginea să nu fie disturbată de nici o emoție nocivă. Cultul imaginii pure venind poate din școala lui Ingmar Bergman, de la fotografii formați de marele maestru. Azi încă privim cu stupoare puritatea imaginilor din primele lui filme, mai puțin cunoscute, de exemplu Închisoarea, în care figurile separate de film sunt adevărate „icoane”, de o frumusețe indicibilă. Februarie Războiul continuă, amintindu-ne de precaritatea vieții. Aici se cântă ca în timpul celui de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
legată” de nimic. A doua zi, la Universitatea din București, cu poetul Doinaș și Denisa, întâlnindu-i pe studenții de azi și retrăind în mine „dureri” abstracte, revăzând locurile unde am plâns, m-am bucurat și am sperat, constatând cu stupoare că toate astea existau, nu dispăruseră, că aveau corpuri vii și că numai eu aveam ochii dați de Mnemosyne ca să-mi văd corect tinerețea studioasă, ca pe un conglomerat de umiliri și minciuni, dar și de trăiri înalte și prietenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-l părăsească, să înceapă o viață sfântă. Oare nu asta e și povestea mea, și, dintotdeauna, povestea oamenilor fascinați de tot luciul lumii care ți se dă la un moment dat (sau îl câștigi), ca să constați puțin mai târziu, cu stupoare, cât de nefolositor este acest luciu al lumii pentru angoasele tale puternice? Dar Fecioara își va risca mereu viața. Dorul după altceva decât după „lucirile balaurului” se expune chiar acum pe străzile bogate ale Stockholmului, unde sezonul comercial a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Pânza e Îmbibată cu apă. Poetul desfăcu grabnic șireturile și se apucă să scoată fragmentele, trecându-i-le omului, care le rânduia pe bancul de lucru. Pe măsură ce elementele mașinăriei Îi treceau printre degete, pe chip Îi sporea o expresie de stupoare. Dante Îi supraveghea atent reacțiile. - Așadar, ce crezi că e? Îl Întrebă când sacul se goli. Fără să răspundă, meșterul Alberto luă de pe un raft o lampă, care avea Îndărătul feștilei un disc de alamă pentru concentrarea luminii. O aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care o explorase. - Acolo, În biserică. Relicvariul fecioarei. Omul ăsta e Guido Bigarelli, sculptorul morților. Cecco se uită la victimă cu o privire Înmărmurită, ca și când numele acela nu Îi spunea nimic. Dante, În schimb, părea din ce În ce mai dominat de o stupoare neliniștită. Nu se putea ca Bigarelli să se fi Întors la Florența ca să fie ucis tocmai atunci când una din lucrările lui reapărea În felul acela atât de miraculos. Nu putea fi vorba de o simplă coincidență. Apoi mintea Îi reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care stătea bustul și asupra piciorului central care Îl susținea. Era imposibil ca cineva, oricât de subțirel, să se fi ascuns Îndărătul lui. Iar lada ce conținea relicva și suportul era goală, fără Îndoială. Pe nesimțite, căscase gura de stupoare, ca ultimul țopârlan analfabet. Așadar, era Încă vremea miracolelor, Dumnezeu binevoia să le trimită oamenilor rătăciți un semn al strălucirii sale. Simțea o căldură neașteptată scăldându-i inima. În jurul priorului, mulțimea cădea În genunchi, și chiar și el Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Într-acolo cu intenția de a-i reteza orice posibilitate de a se furișa spre portița laterală. Dar călugărul se ascunsese. Dante crezu că se ghemuise după altar, Însă, când ajunse și el Îndărătul marelui cub din piatră, descoperi cu stupoare că Brandan se făcuse nevăzut. În văzduh Încă mai persista ecoul unor pași grăbiți, a căror origine nu izbutea să o identifice. Nedumerit, Dante se uită În jur, căutând o explicație, dar era sigur că monahul nu dispăruse pe singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de-a face imperialii? Pe cine mi-ai adus În casă? Fără să o bage În seamă, priorul privea În gol, absorbit de ceea ce tocmai auzise. - Întrebați-o despre oglinzi, zise mai apoi către Pietra. Fata, după o clipă de stupoare, traduse În limba aceea primitivă Întrebarea, pe care tânăra cea palidă se grăbi să o reformuleze către mută. Din nou, Dante asistă la acel straniu balet al degetelor. - Spune că pe drum, la Veneția, cineva i-a Învățat magia, raportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Sări la ultimele file. Proza solemnă a episcopului scanda sfârșitul Împăratului În tonurile unei drame antice. Chinul provocat de boală, speranțele Înșelătoare ale unei aparente Însănătoșiri. Tulburea Împletire de patimi și de rivalități din preajma patului său de moarte. Apoi, cu stupoare, observă o frază pe care Mainardino o introducea parcă din Întâmplare: „... i-a fost adusă lui Frederic vestea morții unuia dintre fiii săi, novice la franciscani. Iar Frederic l-a plâns”. Îndată după asta, episcopul revenea asupra faptelor de la curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui Tito, urmând a fi preluat de aici pe un diapozitiv. Au urmat mai multe încercări nereușite ale secretariatului președinției iugoslave de a răspunde solicitărilor părții române, pentru că în final la insistențele specialistului român să i se înlăture râma. Cu stupoare s-a constatat că „era împănata cu microreceptoare”, Tito fiind șpionat chiar de șeful Securității, Al. Rankovici. În mai 1970 a văzut lumina tiparului lucrarea „I. Andreescu. Artistul în epoca”, un exemplar fiind expediat mareșalului Tito. Ambasadorul Iso Njegovan i-
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
În continuare șefilor Poliției și Jandarmeriei. Ea a fost pregătită cu meticulozitate, astfel Încât tranziția de la zvonuri la acțiuni să fie rapidă și mortală. Un ofițer În rezervă de la Jandarmerie, care a salvat de la moarte o fetiță evreică, și-a exprimat stupoarea privind psihoza de masă care a cuprins toate cercurile publicului românesc: „Ceea ce m’a uimit e că de această părere - «jidanii din Iași ar fi avut legătură cu aviația rusească» - nu erau numai mahalagiii și soldații de la unități, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Jeff să refuze băutura gratis. Trebuie că Încă se resimțea de pe urma șocului. Doamne Dumnezeule, am zis eu iritată, dar, În fond, eu am fost aceea care a descoperit cadavrul. Mi-am comandat o tequila simplă și m-am trezit cu stupoare că, Între momentul În care am plătit și cel În care am primit restul, o dădusem pe gât pe toată, așa că am mai cerut una. Barmanul Îmi aruncă o privire care spunea ea „dacă voiai una dublă, de ce mama naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dă privirea bolând, peste cap. Nici un pas, că vă tai, pe voi doi, futuriștilor! se întoarce Șobolanul ferm, către Avocat. Bag cuțitu-n voi! Vă avertizez! Lăsați-o pe Lili să se termine! Dar, în secunda aceea, de neatenție și de stupoare generală, micul Vierme avansează rapid, de-a bușilea, strecurându-se în dribling printre picioarele mesei și sosește în dreptul Gladiatoarei, care suspină sincopat, în stadiul de platou, cu ochii-nchiși. Aici, cu o abilitate de scamator sau de scrimer, Boss răstoarnă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
glorioasă într-o postură de Prințesa Alexander, într-un costum iridescent de pisică marca Vivienne Westwood, care-și schimba culoarea la fiecare mișcare. Vogue pe viu. Fotograful de modă din mintea mea, strigând: Dă-mi magie, păpușico. Flash. Dă-mi stupoare. Flash. Logopeda zise: — Brandy, poți ridica tonul vocii dacă ridici cartilajul laringal. E umflătura aia din gât pe care-o simți că se înalță când cânți scalele ascendente. Ea zise: — Dacă reușești să-ți ții laringele așa, vocea ta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu am trăit în secolul al XVIII-lea, despre care scriu acolo! Finalmente, după ce am publicat volumul de proză Nașterea dorințelor lichide, care în a doua parte conține portretele (fictive, fiindcă vorbim de literatură) a 108 bărbați, am aflat cu stupoare că circulă zvonul după care am fișat în a doua parte a cărții mele experiențele avute cu cei 108 bărbați, pe care i-am înregimentat și clasificat într-un minidicționar! Toate aceste voci care au comis varii proiecții asupră-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
reacția. Pajiștea din care m-am ridicat tremură gelatinos la cîțiva kilometri distanță, iar din ea mă urmăresc o duzină de perechi de flăcări albăstrui. SÎnt amețit de uluială. Mă Încurajez singur, dar nu am cu ce să-mi alung stupoarea - de ce eu? Pe ce criterii ne alege? De ce doar noi patru? Patru din bateria noastră, dar mai sînt răcani și În celelalte baterii. Ce dracu’ ar putea să vrea de la mine nenorocitul ăsta? Mă simt deja foarte vinovat, mă simt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
copii de aproximativ 4 ani, eu și Monica stînd obraz În obraz, rîzÎnd, iar cînd Moș Gerilă intră În poză, poartă o uniformă verde, de maior, și are un diplomat ros, plin cu otravă, pe cele două chipuri vesele Împietrește stupoarea, veștejindu-se, de pe poză zboară coji. Pentru o fracțiune de secundă, nu sînt altceva decît o supă umană Învolburată, vîrtejuri de culori și sunete și mirosuri se Învîrt unele după altele, se răsucesc, uniformizîndu-se. Pentru doar o clipă, nu mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cuvinte, numai atîta vreme cît nu vor destrăma, prin vreo curiozitate trivială, vraja unică a acelui miracol căruia ei Înșiși Îi erau parte - dacă miracol ar putea fi numit. Miracolul e situat Întotdeauna la limita haosului și de aceea produce stupoare sau teamă, dar cei care se speriaseră fugiseră de la Început, se ascunseseră, acum pîndeau de la distanță și poate că nici nu vedeau prea bine ce se Întîmplă. Fugise și Marychka, o luase la goană cu Kiki În brațe, dar În timp ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
muniții, au început să traverseze teritoriul României; consulii de la București fiind conștienți că nu vor putea opri acest convoi, cu toate protestele lor, și că domnitorul Cuza îi va pune din nou în fața unui fapt împlinit. Această neputință și această stupoare se regăsește în raportul pe care, la 28 noiembrie 1862, Tillos îl trimite ministrului său de externe. „Nu există nici o speranță - spune Tillos - pentru o opoziție internă; dacă ele (armele - n.ns.) sunt destinate pentru a acționa împotriva turcilor, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]