2,123 matches
-
către cer. În calea acestei înălțări ușoare -penitență, dincolo de „micile mizerii", nu există - nu stă nici un obstacol. Ajunge să ne-amintim tonurile vioaie ale Nopții de mai: „Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit;/ Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit./ Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară/ Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,/ Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,/ Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit." Un
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
durere sub ele, încredințându-se nepăsării somnului. Ascultă oribila forfotă a zilei în toate țările unde se vorbește omenește, falsificarea cuvintelor șiroind din ziare, lumea ireală a notariatelor pentru care proprietatea este un uriaș tort decorat cu flori, băncile malaxând suav costul trestiei de zahăr, constelația de furnici și de profitori ai uzufructului, poezie proastă, roman prost, indivizi slăbănogi ce cred că-i poate feri de rău vasiliscul, bărbatul urât, de o urâțenie mortală, vâslind în sinistrul crepuscul al unei zile
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
susținea că modernul înseamnă în primul rând o artă „pură”, detașată de realitate, demersul lui de Kooning a fost unul care se dorea atotcuprinzător, departe de dogmă, înglobând respectul pentru tradiție și spiritul revoluționar, egală atenție acordată liniei și culorii, suavului și grotescului. Încercând să rescrie istoria, muzeul a oferit recent unui curator respectat, John Elderfield, posibilitatea de a organiza o retrospectivă de Kooning care a ocupat întregul spațiu expozițional de la etajul al VI-lea al clădirii din centrul Manhattan-ului. Reprezentând
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
place/ I’ve forgotten, I don’ț know/ Show me the place/ For my head is bending now/ Show me the place where your slave wants to go.” Glasul resemnat al lui Leonard Cohen e însoțit acum de acela, angelic, suav, anunțând iminentă capitulare, al lui Jennifer Warnes. Partenera lui Cohen, care s-a supus unui adevărat proces de auto-limitare a calităților vocale, doar pentru a se potrivi discursului depresiv al Magistrului, preia greutatea deznădejdii din partea a doua a melodiei. Partitura
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
totuși, în cea de-a doua. Îndrăznesc să spun că puțini scriitori români au atins nivelul de analiză diafana a femeii pe care il atinge poetul nemțean. Evenimentul care îi modifică, odată pentru totdeauna, umoarea și îl transformă, dintr-un suav lucid, într-o conștiința a generației - ce nu se sfiește să facă gesturi publice de protest față de realitatea ultimilor ani de ceaușism - este tristă odisee a volumului sau de debut. Prins între jandarmii ideologici ai cenzurii și lașitatea personală a
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
pașoptiști. De la primele sale versuri, poetul a manifestat preferința netă pentru ritmurile trisilabice și quatrosilabice, pentru alexandrinul clasic, pentru versurile de dimensiuni extrem de diferite și pentru combinațiile fanteziste. „Pe unda poleită de miriade stele Se leagănă, murmur, În horă grațioasă suave aurele, Și joc cu răsfățare în bucla dulcii mele, Frumoasii Almelaiur. Colo suspină valul sub maluri cununate De chioșcuri de porfir; Colo delfinul saltă în jocuri răsfățate Pe undele încinse de brîuri colorate De raze dulci de fir” (Almelaiur) - amfibrahi
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
ocupă o arie semantică redusă; iar rarele metafore sunt aproape toate in praesentia, explicite: „Ești moartă! stea a serii, o, diamant sublim. Acolo anii vieții și orile ce zbor Tac și exal plăcerea etern din sînul lor. Amorul este fraged, suav, curat, divin. El nu cunoaște lacrimi, e ideal, sublim. Tu, ploaie de lumină și rază-mbălsămită Ești o planetă nouă, o, dulcea mea iubită”. (La Y.) Se vede că tema poeziei de debut l-a obsedat pe poet. În strofa de
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
înmulțesc, au încercat o metodă deosebită pentru a le încuraja să se împerecheze. Coincidență sau nu, în curând s-ar putea naște alți mici flamingo fiindcă s-au găsit alte patru ouă în spațiul rezervat păsărilor, încântate probabil de vocea suavă a lui Barry White, potrivit Metro.
Păsărilor flamingo roz le creşte cheful de împerechere când aud vocea lui Barry White by Brinzica Ioana () [Corola-journal/Journalistic/66000_a_67325]
-
revine, Charlie și fabrica de ciocolată, Mireasa moartă sau recentul Sweeny Todd, bărbierul diabolic din Fleet Street, Tim Burton a impus prin creația sa cinematografică aproape un gen în sine, care presupune amestecul de tragic, grotesc, sadism, absurd, comic și suav, pe fundalul unei atmosfere gotice fără vârstă. Din universul burtonian, aflat la jumătatea drumului dintre coșmaresc și ironic, vin și personajele volumului de față, tot felul de copii ciudați, parțial umani, parțial altceva: mașină, obiect, aliment, gunoi, care poartă nume
Melancolica moarte a Băiatului-stridie and alte istorii de Tim Burton by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6506_a_7831]
-
lăcate,/ Și proaspătă, ca-n nări de bou, răcoarea / La sfat tăcuți în jilțuri îi îmbie... Ei își presară-n carnea crudă sarea / Din solnițe cu-o gravă bucurie, / Mult răbdători la tot ce se întîmplă, / Și cu ciocanu-și bat suave cuie / De puritate în rotunda tîmplă" (Asceți). Bardul se consubstanțiază cu lumea obiectuală, implorată printr-o afectare angelică să-l accepte: "O, azi sunt bucuros ca un cristal! / Fără cusur mi-s hainele de înger. / Mi-e fiecare nastur triumfal
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
în intestine, și, deodată, durerea reveni ca un pumnal. Se ridică cît putu de repede, făcu un semn santinelei celei mai apropiate că pleacă, dar că se întoarce imediat, și începu să urce spre un șir des de arbori, coasta suavă pe care poposiseră era atît de lină de parcă s-ar fi întins pe un pat cu partea de la căpătîi ușor ridicată. Ajunse în ultima clipă. Să ne uităm în altă parte în timp ce el scapă de hainele pe care, în mod
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
Bratu Iulian Un tip dă să traverseze strada, când aude o voce suavă în spatele lui: - Nu traversa! Omul nu traversează și în fața lui un accident groaznic - trece un autobuz pe roșu, pietonii mor toți. Ajunge omul la gară, dă să cumpere un bilet la tren, aceeași voce: - Nu cumpăra bilet la trenul ăsta
Bancul Zilei: Îngerul păzitor și nerecunoscătorul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64392_a_65717]
-
cumpăra bilet la trenul ăsta! Omul nu cumpără și a doua zi află că trenul a deraiat și au murit toți călătorii. - Doamne, îți mulțumesc că ai grijă de mine, spune omul cu voce tare. - Nu este Domnul, șoptește vocea suavă. Sunt eu, îngerul tău păzitor! - Îngerul meu păzitor... , se miră omul. Știi, tare mult mi-am dorit să te văd. Nu ai putea să te transformi într-o gâză, un fluture, în ceva să te pot vedea? Un fluture vine
Bancul Zilei: Îngerul păzitor și nerecunoscătorul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64392_a_65717]
-
Django, unele dintre ele cu aportul consistent al LSD-ului, un drog similar celui utilizat în Jacob's Ladder pentru a face din soldații americani niște supersoldați. Spre deosebire de uniformizarea și spiritul cazon tipice armatei, parapsihosoldații își lasă pletele să fluture suav, dansează mlădios, stau în cerc în poziția lotus, în orice caz, fac yoga și meditează. Oază de cultură câmp din mijlocul bazei americane constituie o admirabila ilustrare a coincidentei opuselor, proiectul lui Django fiind destinat deschiderii minții către un alt
Tăcerea caprelor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6329_a_7654]
-
pămînt,/ Nu-l uita nici tu și zi-le./ Zi-le doina, cîntec sfînt,/ La copiii tăi, copile!" (Cîntec sfînt). Poezia intrinsecă a unor strofe ca cele de mai sus provine și dintr-o operațiune stilistică decisivă: dincolo de melodia heineeană suavă a versului, poetul a realizat o alchimie lexicală subtilă; toate cuvintele utilizate sunt străvechi, majoritatea provenind din fondul latin primordial al limbi române, cu plurisemantism garantat. Pe baza lor, se creează o poezie de alură permanentă, dincolo de timp și loc
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
poetului. Cu Elegiile transilvane ne aflăm într-un spațiu nostalgic, al reveriei și confesiunii neliniștite, în care metafora limpezește versul, nu-l încifrează. Poetul, destul de dotat muzical, aspiră în continuare la claritate și la o puritate simplă ce învăluie imaginile suave și delicate ale unei lumi ce agonizează blând, în amintirea fermecată a locurilor natale”. Cultul naturii solare, plasticizat în aceeași manieră evocatoare, conferă legitimitate identității eului poetic ce-și caută cu fervoare și evlavie necontrafăcută „obârșiile”, încercând să restabilească, prin intermediul
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
tendențioasă. Scrie eseistul: „Exact asta m-a făcut și pe mine să-mi amân o săptămână glosele pe seama titlurilor enumerate mai sus («Despre Franța» și «Îndreptar pătimaș II» - N.M.): ca să-i contrazic, cu ghiduș respect, domnului profesor scepticismul. Un scepticism suav, dar infailibil infuzat de moștenirea liniei socialiste «Viața românească» - C.D. Gherea - George Ivașcu - «Cuvântul liber» - Z. Ornea”. Iată-mă și socialist! Ca și cum Cioran n-ar putea fi judecat și dintr-o perspectivă liberală. Dacă e să luăm de bună lista
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
apropiase de masă. În clipa în care fu sigur că Delia nu observase nimic, se uită pe furiș la servitoare: toate mișcările ei păreau naturale și inocente, chiar și atunci când se încorda în timp ce strângea farfuriile, iar antebrațul ei neted și suav îi mângâia aproape imperceptibil obrazul. În noaptea aceea, în zbuciumul insomniei și în angoasa și sufocările unui atac de astm mai intens decât în alte dăți, o dorise din nou cu o violență devastatoare. Lucrurile continuaseră la fel, zi după
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
acestei identități, dar tot ce i-a ieșit, până la urmă, a fost o simplă transpunere ardelenească a sufletului pillatian peregrin. Un Pillat de Ardeal, acesta e, în esență, Ion Horea”. Caligrafii ale avatarurilor memoriei sunt poemele lui Ion Horea, transcrieri suave ale neliniștilor și avânturilor eului, pe urmele unei tradiții transilvane bine precizate, fapt observat de I. Negoițescu: „Ion Horea continua firul poeziei ardelene ce și-a decantat specificul la un moment dat în generația lui Emil Giurgiuca, poezie în care
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Poetul nu șovăie a descinde în instinctualitate, în condiția ferină pentru a-și clama atașamentul la viață, chinuitor și totodată feeric prin conștiința efemerului. Dătător de spaimă și de miraj, acesta face cu putință duetul așteptare-împlinire, „cu promisiuni îngrozitoare, ispititoare, suave/ și purulente și sîngeroase” (Frică). E un evantai de trăiri complementare ce aparent se scurtcircuitează, însă care pot releva misterul eterogen, ireductibil al vieții: „Totul în mine se sparge, se sfîrtecă, moare,/ trăiești o viață nouă, ciudată, feroce,/ în cer
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
devine mai substanțială, cu atît îndepărtarea de real capătă la rîndu-i amploare. Poezia se hrănește cu jertfele oferite de concret și deopotrivă cu ofrandele abstracțiunilor, în mișcarea împlinirii sale specifice. Se află aici o fervoare a sacrificiului primit, un cinism suav al anulării realului, prielnic condiției lirice. Putem vorbi uneori, sub pana lui Virgil Diaconu, de o erotică a poeticii. Nimic nu ne oprește, ba chiar ne simțim îndemnați a citi un poem în care formal e vorba de o femeie
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
în obiectele croite de artist, poate să însumeze interacțiuni care tind către un echilibru fluctuant. Fără să vrei, la o atare răscruce de înțelesuri, memoria ivește o referință care s-a impus, care și-a instalat fără zgomot insolitul ei suav în orizontul artei contemporane; și într-un orizont de așteptări unde constituie o surpriză și totodată o calmă, încrezătoare apariție. Ați înțeles, este întîia sculptură imaginată pentru a pluti ca o învoaltă floare, candid, pe întinderea de ape din parcul
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
înțeles, într-un manuscris de prin 1700 un sfînt eremit, Yohannes de Wifat, își dăruie carnea sa, drept hrană păsărilor cerului. De la ofranda sacrificială, alături de un alt sfînt, Kiros, gîndul îmi alunecă la imagini altcum elocvente, la amintiri unde nonsensul suav al duhului franciscan părea să retrăiască la nivel popular, deloc livresc, în chipuri ale pietății ortodoxe, culese dinspre Răsărit. În miezul Rusiei, la Serghiev Possad, lîngă cioporul de turle și acoperișuri vălurite, ce cresc sub oblăduirea unui faimos hram mînăstiresc
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
de Dan Indricău, Daniel Madia și colegul său Andrei Lazăr, basul Filip Panait. Toți au creat cu omogenitate și simț al muzicalității scene de ansamblu deosebit de sugestive. Într-un rol de păstor a fost soprana Andreea Sali, cu o voce suavă și curată. Nu putem eluda contribuția excelentă a corului condus cu atâta rigoare și profesionalism de maestru octogenar Stelian Olariu. Fără îndoială, cele două concerte cu Tannhäuser de R. Wagner constituie un eveniment muzical mult așteptat. Ar fi păcat ca
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
instrumentul unei minimalizări ușuratice. Și cîtă joasă apetență se citește în entuziasmul pentru aceste Maratoane, zelos proclamate drept passe-partout incomparabil! Muzicologi de calitate, ca Ștefan Costache, sînt puși la contribuție ca să închipuie o atare făcătură - pentru Dinu Lipatti, un poet suav al pianului, cum, poate, n-a fost altul după Chopin. Efortul rămîne subordonat unui nonsens, căci raportarea n-are cum funcționa, de la silueta sensibilă, de trestie nervoasă, proprie pianistului, la promiscuitatea miilor de oameni osîndiți să înainteze laolaltă lungi kilometri
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]