808 matches
-
spus agasată, arătând spre o ușă închisă. Am bătut și am intrat cu cămașa mea mânjită cu tot în biroul domnului Coaster. Acesta era un cretin plin de el, scund și libidinos. De îndată ce m-am prezentat, a rânjit larg cu subînțeles și a spus: Hei, aud un accent cumva? —Mda. M-am uitat fix la fotografia lui împreună cu- după toate probabilitățile - soția și cei doi copii. —Britanic? Irlandez? —Irlandez. Am aruncat o nouă privire cu subînțeles fotografiei și el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a rânjit larg cu subînțeles și a spus: Hei, aud un accent cumva? —Mda. M-am uitat fix la fotografia lui împreună cu- după toate probabilitățile - soția și cei doi copii. —Britanic? Irlandez? —Irlandez. Am aruncat o nouă privire cu subînțeles fotografiei și el a întors-o puțin ca să n-o mai pot vedea. —Acum, domnule Coaster, în ceea ce privește acele rapoarte de viitor. —Acum, do’n’le Coaster, în ceea ce privește acele rapoa’te de viito’. Îmi place teribil! Continuă! —Hahaha, am râs politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întâmplat, dar bănuiesc că fetele de la EarthSource trăiesc pe o altă planetă. Trebuie să fie din cauza regimului pe bază de fasole mung. M-a întrebat cât am lipsit și eu am zis că aproximativ două luni. Atunci mă privește cu subînțeles și bălmăjește ceva. A trebuit să mă dau mai aproape de sarafanul ei grosolan din pânză de sac și să întreb, scuze, ce ai spus? Așa că repetă, și de data asta am priceput: spunea s-o iau încet, câte o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am sunat-o pe Rachel. Mi-a trimis mama un mail. Oh, da? Dacă e vorba de mazăre dulce... — Nu. Despre Joey și... —Hristoase, a fost revoltător! Scria întruna cuvinte ca „sex“ și „fierbinte“ pe tăbliță, apoi se uita cu subînțeles la Jacqui. De când a început să-i placă de ea? Nu știu. Habar n-am! E prea ciudat. Mama zice că și-a băgat una din plăcuțele cu „A“ ale lui Jacqui în chiloți. —Nu-i adevărat. Atunci de ce crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întors. Era Ornesto, cu doi alți Băieți Veseli pe care îi mai văzusem urcând și coborând de la el și cu drăguțul de Eugene care îmi mutase aparatul de aer condiționat. Eugene, într-o cămașă largă, necălcată, s-a uitat cu subînțeles la Mitch, mi-a făcut un semn aprobator și a dat de câteva ori din cap încurajator. Oh, nu! Credea că eu și Mitch... Ornesto se ridicase în picioare. Venea înspre noi. Îngrozită, m-am uitat la el. Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
iubitoare, Mama În ziua dinaintea prezentării, eu și Wendell am fost supuse unei ultime repetiții. Pe la șase și jumătate, Ariella ne-a dat liber. —OK, ajunge, a zis. Înainte să ne blazăm. Ne vedem mâine, Anna, a zis Franklin, cu subînțeles. —La prima oră, am zis. Nu mă hotărâsem dacă aveam să vin după convorbirea telefonică cu Neris sau dacă pur și simplu n-aveam să mă mai întorc. Pentru orice eventualitate, mi-am luat poza înrămată cu Aidan de pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la telefon, am spus către Anne-Marie, dar probabil nu-ți mai amintești. Tim mi-a făcut legătura și tu m-ai lăsat să te bat la cap. Probabil m-am simțit generoasă în ziua aia, zise și-i zâmbi cu subînțeles lui Tim. Sau poate că cineva a insistat într-un mod convingător. —Să înțeleg că ai primit biletul de la mine? m-a întrebat el în timp ce am tras un scaun și m-am așezat. —Nici o problemă. Mi-am amintit chiar unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi vrut. Am simțit privirea lui Anne-Marie dându-se jos de pe perete și fixându-se asupra mea, dorind să refuz. Nu, sunt OK, mulțumesc. Pot să mă-mbăt și cu oameni în jurul meu, dacă e nevoie. Și am arătat cu subînțeles înspre sticla de șampanie. Tim se prinse imediat. —Pentru Sam, care și-a expus astăzi prima sculptură, anunță el, umplând paharele. Felicitări! Am băut cu toții. Anne-Marie m-a întrebat unde fusese amplasată sculptura și la auzirea numelui de Mowbray Steiner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dar sunt sigur că asta nu este o problemă... Aștepți aici? mi-a spus, evident stresat la gândul că poate voi apărea să-l sfidez pe Sir Richard în biroul lui. —Doar zece minute. M-am uitat la ceas cu subînțeles. David Stronge bolborosea în timp ce ieșea pe ușă, într-o avansată stare de teroare indusă de mine. Poate când se întoarce am să-l fac să stea în patru labe și să-mi ofere cecul ținându-l între dinți. În starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
unul, ca să fie trei”, spuse pictorul. Mișcându-și bărbia voluminoasă, inginerul mai aruncă pe masă Încă un zar. „Acum cifra e completă”, zise pictorul, „măcar știm cu cine avem de-a face.” Aprinzându-și Încă o țigară, Lily chicoti cu subînțeles. Noimann observă că Bikinski se enervează și atunci, ca să-l salveze de la o ieșire fără rost, spuse: „Se pare că cifra șase-șase vă amuză...” „Un șase-nouă mă amuză și mai tare”, replică femeia, suflându-și fumul În direcția pictorului. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lungi. Toți o sesizaseră: era o doamnă Într-adevăr frumoasă. Picioarele Îi erau lungi ca niște catalige. Domnișoara tocmai trecuse În celălalt vagon. Nu era vorba de nici o domnișoară, ci de-o doamnă. Fie și doamnă, acceptau călătorii, zâmbind cu subînțeles. Iar picioarele ei lungi nu erau ca niște catalige, ci erau ca două lumânări de nuntă, puse În altar, sau ca două trunchiuri de mesteceni ce atingeau cerul. La ce fel de lumânări vă referiți? Întrebau călătorii. Și la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mă culcasem până acum. Ne vedem luni. Ridică telefonul, zâmbi și-mi făcu semnul Încurajator cu degetul mare. M-am Îndreptat spre locul meu, lângă Elisa, dar am fost oprită pe drum de mai multe persoane care-mi rânjeau cu subînțeles sau care-mi strigau: „Bună treabă!“ sau „Bravo pentru chestia cu Philip“. Elisa ieșise În pauza de prânz (a se citi: un litru de apă Fiji, o pungă de morcovi și vreo șase Marlboro Lights), după cum arăta bilețelul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fost închisă chiar sora ei, Lidia, Nory arătă spre ușa lui Rim: - Gloria asta chinuiește pe nenorocita de Lina, cu capriciile, maniile și pe deasupra mojiciile lui. Hamal afară din casă! Hamal în casă ... pe când Domnul Profesor, deasupra tuturor grijilor pământești, subînțeles cheltuielile respective, sub masca științei pure, practică parazitismul și tirania! . . . Am găsit pe Lina cu ochii roșii și năucă . Credeam că Rim e pe moarte! Mă bucuram! . . . - Nory! râse Mini, Nory' dar când "ei" vor muri toți, ce te vei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de ghips ale foștilor directori privesc spre acest cadru de un calm ciudat, ca niște posturi de avangardă din timpul unui armistițiu. Jonathan zăbovește prea mult asupra unei vitrine din sticlă cu trofee sportive, până când Briggs începe să tușească cu subînțeles, sugerând că dată fiind situația, ar fi bine să urce. Îl urmează sus pe scări, trec pe lângă șiruri de uși închise, apoi prin spațiul cavernos al sălii de pregătire a juniorilor. În cele din urmă, ajung la o aripă ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
FOȘNET PUTRED Cine vrea så tråiascå pentru totdeauna? Întrebå EL a neråspuns Toamnå Moarte în culori amintind de viațå Frig, dar nu cel ce-ți face carnea så tremure mai de grabå înfrigurare cenușiu ascuns subînțeles întrevåzut în sine machiat doar pentru o sårbåtoare Soarele este blestemul omului îl scoate din întuneric și-l aratå sieși Frunzå împodobind coroana timpului și pe urma doar foșnet putred
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1594]
-
să ies din casă, am subliniat eu. ― A trecut destul timp. Ai nevoie de asta. Nu prea voiam să ies cu ei doi. Ea, Adi și cu mine. M-aș fi simțit În plus. M-am uitat la ea cu subînțeles. ― Am vorbit deja cu el, zise Maria. Adi e perfect de acord, dacă la asta te gândești. ― Mda, ce ar fi putut să-ți zică? ― Știi ce, Alisia, nu te mai Întreb. Mâine seară vii cu noi și gata. Să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ea ca și când aș fi făcut o cerere absurdă. Veni către Adi și el o cuprinse În brațe. ― Deci despre ce vorbeați voi doi? vru ea să știe. ― Despre spectacolul Alisiei, răspunse Adi. Și despre...altele. Se uită la mine cu subînțeles. Nu voiam să mai intru Încă o dată În subiectul Damian. ― Oh, spectacolul, zise Maria, care nu remarcase schimbul nostru de priviri. Am tot auzit despre el. Și sincer, nu știu ce ce-ți faci griji, pentru că o să iasă grozav. M-am uitat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
zapisul din 28 ianuarie 1788 nu le întâlnești toată ziuabună ziua. Să știi că m-ai făcut curios, fiule. Am privit cu atenție la bătrân și ori mi s-a părut ori ceea ce am văzut era adevărat. Bătrânul zâmbea cu subînțeles. Pentru a-și ascunde zâmbetul, a dus mâna la gură și a tușit ușor. Lumina din ochi însă îl dădea de gol. „Știu că din toate cele scrise nimic nu-ți este străin, dar am vrut și eu s-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vreo nepoată. Sau vreun nepot. Dar cui îi păsa? Cu toate astea, am mers prea departe atunci când am spus că a furat vioara unui orb. Pacienții m-au privit suspicioși și și-au aruncat unul altuia niște priviri pline de subînțeles. A furat vioara unui orb? m-a întrebat Mike. Ești sigură? Asta nu-i o chestie pe care a făcut-o sfântul ăla irlandez? Cum îl chema...? —Matt Talbot, i-a sărit cineva în ajutor. Exact, a zis Mike. Matt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și mi-a spus: — Hai să nu ne certăm! — Nu, e în regulă, l-am asigurat eu. Nu mă deranjează dacă ne certăm. Miguel s-a întins și mi-a luat mâna. —Rachel, mi-a zis el holbându-se cu subînțeles în ochii mei, dansează cu mine. —Tomas, nu mă face să te rănesc. După care, din fericire, a apărut Wayne. Aproape că am fost călcată în picioare de mulțimea care se înghesuia în jurul lui, dar mi-am exercitat dreptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
câte-o grămadă de cartofi care să meargă la ceai și... Nu puteai să glumești pe nici un subiect. în timp ce eu spuneam toate astea, Margot scria furioasă pe fișa aia albă. E o glumă, am spus eu disprețuitoare, uitându-mă cu subînțeles la fișă. Margot mi-a zâmbit conspirativ. —Rachel, și glumele spun foarte multe! N-aveam cum să verific descoperirile lui Margot. Dar pipăindu-mi șoldurile și coastele mi-am dat seama că într-adevăr slăbisem - șoldurile mele nu mai fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cum reacționează în fața lui Helen. Ei, ce voiam de fapt să văd era că nu reacționează în nici un fel în fața lui Helen. Dar Chris și Helen și-au aruncat vreo câteva priviri care nu mi-au plăcut. Păreau pline de subînțeles. îmi venea să vomit și mă uram pentru că, în prezența oricăreia dintre surorile mele, păleam pur și simplu, deveneam insignifiantă. Uneori până și mama mă eclipsa. Ca o proastă, crezusem că avusesem asupra lui Chris un impact suficient de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
seama îngrozită. Acum c-o luase razna pe câmpii, amănuntele alea ar fi putut deveni foarte periculoase. Brigit și-a băgat degetul mare în gură și și-a apropiat fața - mult prea mult - de Daryl. După care a repetat, cu subînțeles: —Mama. Am râs din nou, în felul ăla straniu și malefic, după care s-a îndreptat spre ușă. Cu-atât mai bine: când ajungea Carlos, putea să-l frece pe el la cap. Așa că, atunci când Luke a intrat relaxat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să intre în dormitor. Când a trântit ușa, Luke s-a întors către mine. —Rachel, mi s-a adresat el cu voce diferită de cea pe care o folosise ca s-o convingă pe Brigit. Era un ton plin de subînțeles care m-a făcut să mă simt ca și cum aș fi mâncat deja din înghețata pe care mi-o adusese. Dar nu puteam savura senzația pentru că eram conștientă de prezența lui Daryl, care rătăcea prin încăpere trăgându-și nasul. — A, bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Pieptul și picioarele bronzate îi erau goale. Ventilatorul bătea pe el, răvășindu-i părul lung până când șuvițele îi intrau în ochi. Când am ajuns față-n față cu el, ochii i s-au întunecat, apoi Luke mi-a zâmbit. Cu subînțeles. Cu o promisiune ascunsă sub pleoape și o umflătură în pantalonii scurți. Am simțit cum mă cuprinde un val de dorință. Dar în același timp mi-a venit să și vomit. Cum merge, băiatul anilor șaptezeci? l-a salutat Brigit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]