639 matches
-
de celălalt. La o adică, nu depinde de nimeni, și cu atât mai puțin de Velicu. Nu l-a mai văzut de trei luni și ceva și nici nu-i duce dorul... N-avea burta prea mare, și cum era subțirică de fel, nu i se prea cunoștea sarcina sub haina lungă și largă din blană sintetică. Se așezase pe o bancă de lemn în holul de la poarta fabricii. Mersese prin ger, încordată, atentă să nu alunece, așa încât, iar o cotropiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sfârșit puneau în pagini articolele pentru numărul în curs de apariție. 29. Fusese într-o dimineață de vineri, din care n-ar fi vrut să-și mai amintească nimic în afară de banii rămași pe masă în urma vizitatorilor - prețul, plata, un teanc subțirel de bancnote de o sută de dolari... Numără, da, douăzeci și cinci de bancnote. Era bine, atâta trebuia să fie, două mii cinci sute de dolari. Nu mai văzuse vreodată atâția bani. O grămadă de bani. Toată lumea-i cu ochii pe bani, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
porumbiță, și-l vor ferici... Era un tip la vreo patruzeci de ani, arătând ca un majordom, scurt și gros, fălcos, cu privire greoaie și ținută impecabilă, în sacou cărămiziu și pantaloni negri la dungă, și nevastă-sa, o blondă subțirică și fragilă ca o libelulă, într-un taior platinat, de culoarea mașinii. Oameni ca lumea, Mirelo, mare noroc a avut Petrișor cu așa părinți. De unde știi că mai târziu n-o să-i mulțumească, bineînțeles, dacă o să știe, dacă ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
reproșuri, puteai fi sigur că o să fii împroșcat cu înjurături. Enăchescu era anemică. Asta are legătură cu sîngele, ne-a explicat iarăși Pintea. Se pare că n-avea destul. Probabil de aceea era mereu albă ca varul și așa de subțirică și moale, că ai fi putut s-o frămânți. Enăchescu pășea cum ar fi pășit o salcie plângătoare, bineînțeles, dacă așa ceva ar fi fost posibil. Era minunat de frumoasă și vorbea abia susurat, pesemne ca să nu-și pună sângele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aștept așa singură pe terasă, aștept soarele, aștept medicul care crede în boli, îi urăsc pe amândoi, dar de amândoi am nevoie, și atunci o văd alergând într-un suflet pe strada de dedesubtul meu, cu răsuflarea tăiată, o tânără subțirică îmbrăcată toată în alb, părul ei lung este despletit, încadrându-i fața, iar în mână ține coșul acela ca și când s-ar grăbi spre piață, din câte se pare, nu există nici un tată prin preajmă, care ar putea avea grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fapt, cu toții se poartă ca și când m-aș fi vindecat, până când deja nu mai este clar cine înșală pe cine, și cred că imediat mă va întreba cu cine împart dormitorul, dar tace, îmi privește mâinile, verigheta mea este încă acolo, subțirică și lipsită de strălucire, apoi întreabă, ai o oglindă mare în dormitor, iar eu spun, nu, nici măcar una micuță, iar el clatină din cap, atunci înțeleg. Ce înțelegi, întreb eu, iar el zâmbește, când te-am văzut de dimineață, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să o întâlnesc. După trei zile, fata a venit singură la mine. Arăta ca un înger - dulce, frumoasă, de o frumusețe transparentă. Nu mai văzusem niciodată, dar niciodată, o fată atât de frumoasă. Avea părul lung, negru și lucios. Era subțirică, avea mâini și picioare frumoase, ochi sclipitori și o gură superbă, de parcă i-ar fi desenat-o cineva. Când am văzut cât e de frumoasă, am amuțit. Datorită ei, așa cum stătea cuminte pe canapea, biata mea cameră de zi mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Da? — Te rog, măcar o dată, spuse ea implorator. — Bine, încerc data viitoare, am zis eu, dându-m\ b\tut. Am luat trenul spre Ochanomizu. Deoarece nu mâncasem micul dejun, când am schimbat trenul la Shinjuku, mi-am cumpărat un sandviș subțirel din gară. Cafeaua pe care mi-o luasem era apă chioară. Trenurile de duminică dimineața erau pline de cupluri și familii cu copii. La un moment dat au urcat în vagon niște băieți cu bâte de baseball, îmbrăcați în uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
duseră la Green Lantern ca să mănÎnce și văduva dădu cu Flit pe sub masă și le aduse niște chefal proaspăt prăjit cu șuncă. BĂură niște bere rece, Regal, și mai mîncară cîte o friptură cu piure. Friptura de vită era cam subțirică și nu prea bună, Însă le era foame și la un moment dat fata Își dădu pantofii jos și-și puse tălpile goale pe picioarele lui Roger. Era frumoasă și-i plăcea foarte mult s-o privească, și-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tatei să aranjeze terenul de cricket și să dea cu insecticid, ca să scape de gângăniile alea care mișunau peste tot. Să nu uitați de costumele de baie! Ne vom distra de minune la piscină. O, Dumnezeule! Nu! Sunt eu mai subțirică decât înainte, dar nu mă pot compara cu Daisy sau cu Vanessa. Pe lângă ele, voi arăta cât un elefant. Trebuie să merg la Harvey Nicks și să găsesc o pereche de bikini care să-mi acopere burta. Barney pleacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Și încă odată! Măsoară-ți credința și dârzenia. Nu te opri! Nu te opri! Nu te opri! Atunci, creatura cea chinuită din mâinile lui Sile, se întoarce brusc molcomită, înspre el, strâmbându-se a plânge și spune, cu un glas subțirel și tânguitor: Eli, Eli, lama sabahtani? Te păcălește! Te driblează! Cufundă-l în jacuzzi, băi, tolomacule...! îi strigă Dănuț. În Numele Prea Puternicului și al Făcătorului de Viață Duh! rostește Îngerul. Iată, s-a botezat robul Celui Prea Înalt, Emanuel, ceea ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dincolo, sunteți mai dârzi pentru triumful dreptății! Lampa de petrol ce atârna din tavan peste mescioara încărcată cu cuie de lemn, și calapoade, și scule lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. Mișu, subțirel și slăbuț, în picioare, gesticula violent, ca și când s-ar fi luptat cu întunericul. Titu mai stătuse de vorbă și cu tânărul, și cu bătrânul, îi socotea revoltați din pricina mizeriei, îi înțelegea și aproba, deși el, fire discretă, nu-și cheltuia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ocupat până peste cap cu balamucurile, dar că de mâine încolo va fi cu totul la dispoziția lui. Coborând mai târziu, Titu întîlni pe alee o fetișcană cu niște ochi negri și un zâmbet care-i alungară îndată urâtul. Era subțirică, desculță și cu o băsmăluță albastră legată cochet pe cap. ― Ascultă, fetițo, îi zise oprind-o. Ești de aici, de la curte? ― Sunt numai de câteva zile, răspunse fata. M-a adus tușa Profira, a de-i bucătăreasa boierului ăl bătrân
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mîna". Oamenii se uitară o clipă unii la alții, îndemnîndu-se. Pe urmă Luca Talabă spuse tare lui Lupu Chirițoiu: ― Începe tălică, moș Lupule, că ești mai mare și mai iscusit la vorbă! ― Scurt, moșule, că-i răcoare și-s îmbrăcat subțirel! făcu Miron nerăbdător, întrerupîndu-l curând pe bătrânul Lupu, care o luase de la Adam. Atunci Luca, încurajat, interveni simplu: ― Așa-i, boierule! Vorbă multă-i sărăcie... Vrem să cumpărăm noi moșia cuconiței ca s-o muncim fiecare cât ne-o veni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înadins pregătit. În odăjdiile noi, preotul spân, cu bărbuța speriată, citea și cânta, și ridica mereu ochii spre cerul albastru pe care nourași albi, ca niște șiraguri de îngeri, se întreceau să asculte pomenirea morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător. Glasul acesta se suia în văzduh ca o dâră de fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Avea părul foarte negru și fața mi s-a părut întotdeauna bântuită de-o umbră albăstrie cu urme subțiri de sidef trandafiriu. Puștiul stătea apatic într-un fotoliu vechi, care, prin mărimea sa înflorată, îl făcea să pară și mai subțirel. Era într-adevăr subțire și delicat, cu ochi fermi, atenți și abătuți. Am ieșit o vreme din șanțurile noastre și ne-am apropiat de el. L-am întrebat dacă se mută în bloc la noi și dacă femeia aceea nesfârșită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
timp, ale păpușii. Obiectul era foarte greu și, având baza de plumb, se legăna într-o parte și alta la nesfârșit, ca un hopa-mitică. Uimitor pentru mine era însă că, în timp ce se legăna, mandarinul cânta, scotea din el o melodie subțirică, delicată, ca produsă de zeci și zeci de gonguri minuscule de aramă, o muzică de ceas, iscată de rotirea mecanică a axului cu came din interior. Legănarea și muzica de minaret aveau ceva hipnotic, de aceea nu mai știu când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu o cărare trasă exact pe mijlocul capului, părul îngrijit, dat cu pomandă. Îmbrăcat de vizită : costum de culoarea nisipului, guler tare. în dreapta canapelei, altă măsuță înaltă, cu trei picioare. Pe măsuță, într-o ramă lată, fotografia unei tinere perechi. Subțirel și mărunt, încremenit în uniforma lui militară de ofițer prusac, bărbatul își ține cotul sprijinit de un gheridon. Regele Carol și regina Elisabeta. O consolă în spatele canapelei, sub oglindă, iar pe consolă un bronz : un Apollo cu lira. Deasupra canapelei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gândești că la vremea aceea eu nici nu eram născută ? L-am recunoscut pentru că de multe ori mi-l mai arătase soacră-mea în fotografii și m-a frapat ce mult se schimbase : în pozele de tinerețe era blond și subțirel, dar eu îl știam un bărbat corpolent, alb - cu totul și cu totul altă persoană ! De ce tot apărea în poze cu soacra mea ? Vrei să întrebi, madam Delcă, dacă n-o fi fost și între ei ceva ? Posibil, îți spun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca să nu te ia cu leșin. Dănilă își amintea de jocurile pionierilor... Tabăra de vară de la Homorod... Fata aia, care era de la altă școală și din alt oraș Miercurea-Ciuc, din câte-și amintea -, pistruiată și roșcovană, atât de firavă, de subțirică și de aeriană, cu încheieturile atât de fine și de fragile încât ți-era și frică să te-nvârtești cu ea în mijlocul cercului de pionieri care cântau. Joacă, joacă, joacă, băiete... Că țara este plină de fete... Și jocul nostru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acoperișuri până în depărtare. Cu toții se aplecaseră peste farfurii și începuseră să mănânce, dar parcă nu de mâncare le ardea în primul și-n primul rând, ci mai curând de conversație. Îndărătul lui Dragoș, pe neașteptate un clopoțel de sticlă clincăi subțirel și vesel în pomul de Crăciun. În dreapta sa, mama lăsă iute furculița jos și își înălță brusc capul, schimbată la față. Râse nervos și spuse ceva de cutremur: din nou, după nici șase ani de la cel mare din '40? Mătușa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înainteee... prezentați arm’! - s-a auzit comanda locotenentului Făgurel. O singură mișcare armonioasă a fost răspunsul plutonului la comanda dată. Se vedea că este ultima zi de instrucție! Nu se putea să nu răspundă comenzii decât ca un ceasornic. Locotenentul, subțirel și înalt, ca o coardă bine strunită, a luat o poziție de drepți impecabilă și, în pas cadențat, a pornit în întâmpinarea colonelului Chindie. La patru pași s-a oprit într-o poziție demnă de admirat, cu mâna la chipiu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
avion de vânătoare. Inimile celor de față băteau în ritmuri accelerate. în priviri se deslușea îngrijorarea. Pe chipurile oamenilor, copii mai ales, se putea citi emoția. O emoție ce vibra cu încordare. Tăcerea adâncă a fost spartă de o voce subțirică și cristalină, ca de clopoțel de argint: - Oprește-te, că te lovești de pământ! Ca și cum ar fi înțeles îndemnul, pasărea- săgeată s-a oprit din cădere. Și-a desfăcut larg aripile și, cu o mișcare bruscă, s-a redresat. A
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
reparator de arme de colecție (mai ales de puști belgiene, inclusiv pentru Florian Dănălache!), Nea Costică al (sufletului) meu era și un pasionat dresor de ogari. Când eu trăiam sedus, pe la cinci ani, prima dragoste canină (cățelușa Tosca, un brac subțirel și aproape eteric), legenda familiei se numea Pick, pointerul care-l salvase pe bunicu-meu de la moarte. „Într-o noapte de crivăț cumplit, cu zăpada cât casa“, zicea povestea, vajnicul călărășean a binevoit să adoarmă-n nămeți, după vreun „nevinovat“ exces
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o zi, a cărat două, a tot cărat la apă, fără să ostenească, mai multe zile, până ce s-a umplut adăpătoarea. Ea a cărat în continuare, iar apa, care prisosea, a început să curgă din adăpătoare. Se formase un pârâiaș subțirel și repede mișcător, care se strecura ca într-o joacă de copil pe panta ușor înclinată. Iar femeia a tot cărat apă în adăpătoare, surplusul de apă a tot curs, pârâiașul s-a făcut mai măricel și și-a văzut
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]