644 matches
-
în tejghea. Ți-a priit noaptea? Ai dormit bine? Sunt fericită, papa! E un bărbat la mijloc, pot paria! Pariază și-ai să câștigi, râse Cerboaica zglobie. Se apropie de tejghea, lăsând să se vadă din toate mișcările trupului ei subțirel că bucuria o învăluia ca o lumină și-i dădea aripi.. Da, dumneata? Ai terminat maratonul de dimineață prin capitalele lumii? Ei, aș! protestă el. Sunt abia la-nceput. Ascultă-ncoa, dacă vrei să te amuzi. După o noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a-l vedea își dădu seama, simți cu putere că Tudor era acolo. Inima prinse să-i bată cu putere. De ce? Pe urmă îl recunoscu. Era chiar în mijlocul grupului, magnetul care polariza toată atenția. Elegant și înalt, cum îl știa, subțirel, cu-o față albă, umbrită de-o mustăcioară scurtă, neagră, nu putea fi decât el. Își lăsase o bărbuță stilizată, de Crist pe Golgota. Se mișca tot timpul, săltându-se pe vârfuri și răsucindu-se, parcă-l strângeau pantofii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
reparator de arme de colecție (mai ales de puști belgiene, inclusiv pentru Florian Dănălache!), Nea Costică al (sufletului) meu era și un pasionat dresor de ogari. Când eu trăiam sedus, pe la cinci ani, prima dragoste canină (cățelușa Tosca, un brac subțirel și aproape eteric), legenda familiei se numea Pick, pointerul care-l salvase pe bunicu-meu de la moarte. „Într-o noapte de crivăț cumplit, cu zăpada cât casa“, zicea povestea, vajnicul călărășean a binevoit să adoarmă-n nămeți, după vreun „nevinovat“ exces
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
apărea atunci de undeva lupa. Era o lupă de filatelist, în ramă de plastic, cumpărată de tata în vremea în care i se năzărise să facă colecție de timbre. Cu ea dădeam foc literelor negre din ziare, până ce un fum subțirel și înflorit la capăt se ridica în soarele orbitor dintre fereastră și lada studioului. Dacă priveam prin ea orașul, îl vedeam răsturnat, ocupând, în semilună, marginea de sus a lentilei. Dar dacă o apropiam de ochi, imaginea revenea în picioare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cer albastru fără pată, așa încît pe Mircea festivitatea în care a fost făcut pionier îl surprinsese în pantaloni scurți. Geamurile clasei erau larg deschise, și cum el stătea pe rândul de la fereastră, cămașa albă îi flutura ușor pe corpul subțirel ca al unui copil cu un an mai mic. Băiețelul era printre cei mai mici de statură din clasă, negricios și tăcut, așa încît în clasamentul pe care-l făcuseră o dată fetele ieșise printre ultimii, deși învăța destul de bine, lucru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
copiii trăgeau la poartă. Marile șanțuri de canalizare fuseseră astupate, locul era pe jumătate asfaltat, către bloc, și jumătate rămas ca un ogor înțelenit, plin de bolovani și gunoaie, pe care nu puteai nici măcar să te joci. Doar câțiva plopi subțirei fuseseră plantați acolo, și deja își suflaseră vara aceea puful înecacios peste tot. Pe tot asfaltul erau desene cu cretă colorată căci, deși acum era pustiu, fiind ora de somn, de obicei se jucau acolo puzderie de copii, ieșiți din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
viață, în esență, doar doi dintre ei, cei mai mici, i-au moștenit talentul și ard cu adevărat în pași de dans, mama și fratele cel mai mic, „nenea Gheorghiță”. Orice apariție a lor aprindea patimi, răscolea suflete, iar mama subțirică, suavă și unduitoare ținea în picioare o sală întreagă cu piesa ei de rezistență, la care nimeni nu s-ar fi avântat, cadâneasca; și nu o făcea oricum, juca pe scaun, pe masă, de fiecare dată în ambele mâini cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
viață, în esență, doar doi dintre ei, cei mai mici, i-au moștenit talentul și ard cu adevărat în pași de dans, mama și fratele cel mai mic, „nenea Gheorghiță”. Orice apariție a lor aprindea patimi, răscolea suflete, iar mama subțirică, suavă și unduitoare ținea în picioare o sală întreagă cu piesa ei de rezistență, la care nimeni nu s-ar fi avântat, cadâneasca; și nu o făcea oricum, juca pe scaun, pe masă, de fiecare dată în ambele mâini cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și frumoasă tânăra Letiția nu putea trece neobservată de colegii de liceu, cu care făcea naveta până la liceul cel mai apropiat de satul bunicilor ei. Așa se face că venind spre casă grupuri, grupuri de tineri, un băiat Înalt și subțirel se tot așeza În apropierea ei și-i povestea câte ceva hazliu. Îi plăcea râsul ei cristalin și privirea jucăușă dar, avea ea și un fel de a-l privi când erau numai ei doi În urma grupului. Mai mult nu i-
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
o sticlă cu apă așa că În afară de abecedar, nu-și pierdea timpul decât având grijă de gâștele care o mai luau razna, ieșind pe malul gârlei și de bobocul cu piciorușul oblojit de mama sa. Legase și o bucată de lemn subțirică să țină piciorul nemișcat. Pâinișoara o mâncau Împreună. Ținea bobocul găsit În mărăciniș aproape de satul vecin, numai la sânul său și-l hrănea din mâna lui. Într-o lună era vindecat dar tot mai șchiopăta. Mai avea el și o
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
atuncea pin genele uimite, Cu mâni așa de albe, degete subțirele, Unghii așa curate încît te vezi în ele, {EminescuOpVIII 92} Pe buze cu sfială, cu focul în priviri, ..................... nici mare nici prea mică La piept mai potrivită, la mijloc subțirică Așa că de la mijloc și până la picioare Curată-i ca de ceară o albă lumânare Cu buze ca rubinul... obrazul gingas, roș, Un dulce întuneric în ochii sfiicioși. Ai prins-o de mânuțe atât [de] reci și mici Ș-o vorbă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la răcoare // la dv. acasă. Cu multă plecăciune rămân al domniilor voastre Anghelache Sitariu, vătaf în ograda boierească {EminescuOpVIII 365} Iar despre cuconaș, ca să-l cunoașteți bine, așa l-au făcut Dumnezeu: este de 23 de de ani, cam mărișor și subțirel la trup, are păr castaniu, poartă barba-n furculiță, ochii negri și roșu la față. VULT[UREANU] Bine mă, aista-s eu... INTENT [ATIONEM ] Da' cine să fie altul? VULT[UREANU] Eu să fiu un lucru rău? INTENT [ATIONEM ] Daca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
al căror înțeles nu-l pricepeam, mă întreba foarte serios, dar și mirându-se în același timp, cum de nu am fost niciodată într-un grajd și n-am văzut „ce fac ăia acolo“? Dar eu îmi luam volumul cel subțirel, îl deschideam și mă cufundam în privitul pozelor cu vase, pe care nu le știa nici unul dintre băieți. Nici Felix și nici Karl nu fuseseră niciodată acolo și știau la fel de puțin despre peisajele de pe vasele și ceștile mele cât știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai să dau ochii cu ea, zice gîfîind în timp ce se se descotorosește de bagaj. — ’neața, zice domnul Președinte, scoțînd aburi pe gură, cercetîndu-l pe Sena din cap pînă în picioare, din tavan
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pînă acasă, dacă află Delfina pe unde umbli tu la ora asta din noapte o să-ți smulgă părul din cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici v-am lăsat, aici vă găsesc, dom’ Căpitan îi face cu ochiul un individ zvelt și subțirel, îmbrăcat la patru ace, dînd ocol mesei rotunde la care șade cu ochii înroșiți de oboseală, în fața unei scrumiere pline ochi de chiștoace. Așa ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i dea tîrcoale
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
meargă. Are pielea aproape prea fină pentru un bărbat. Bărbă de țap. Poartă niște ochelari cu lentile groase, cu rame aurii. În spatele ochelarilor se află o pereche de ochi de pește. Pupilele ieșite mult în afară, ca niște mingi. E subțirel și se mișcă elegant. Pe vremuri, purta o robă gri, lungă până la glezne. În timpul războiului, poartă uniforma Armatei Roșii, cu niște buzunare în plus, iar după eliberare va purta o jachetă în stilul lui Mao. Când aud că Kang Sheng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
reproșuri, puteai fi sigur că o să fii împroșcat cu înjurături. Enăchescu era anemică. Asta are legătură cu sîngele, ne-a explicat iarăși Pintea. Se pare că n-avea destul. Probabil de aceea era mereu albă ca varul și așa de subțirică și moale, că ai fi putut s-o frămânți. Enăchescu pășea cum ar fi pășit o salcie plângătoare, bineînțeles, dacă așa ceva ar fi fost posibil. Era minunat de frumoasă și vorbea abia susurat, pesemne ca să nu-și pună sângele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Însoțesc, au luat loc apoi În mașini, Îndreptându-se de la aeroport direct spre Borodubur, În apropiere de Djokdjakarta, unde se află un celebru templu budist. Tu călătorești singur. Nu te Însoțește nimeni, nu te Întâmpină nimeni. I-ai tras o subțirică lui Tulea, cărămida i-a căzut pe picior și ea a Început să plângă. Da, dar și ea ți-a tras o castană. Diriginta te dă afară de la orele de muncă patriotică și atunci pleci În hoinăreală. Călătorești. Întâi te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cărămizi și ai Încărcat singur o basculantă de nisip. Fratele tău Îți pipăie mușchii și te crede. Așa se Încheie cea de-a șaptea zi a celei de-a șaptea săptămâni a anului școlar 1962-1963. Pentru că i-ai tras o subțirică lui Tulea și i-a căzut o cărămidă pe picior vei primi nota șapte la purtare. Ai tu baftă la Indonezia. Nimeni nu te crede că ți-a tras o castană. Nici cei care au văzut. Direcția Generală a Industriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ajutor din ochi de la fețele bisericești ce se aflau de față. — Stai, ordonă vodă, să vină un grămătic să scrie mărturia. — Măria ta, scrisoarea o am scrisă chiar de mâna mea, și egumenul scoase de sub rasă, de la piept, un sul subțirel. Îi tremurau mâinile și se auzeau cum îi clănțăne dinții în gură. Vodă zâmbi sigur pe el, în timp ce încordarea îi încremenise pe cei din sală. Doar Brâncoveanul își număra nodurile șnurului negru cu ciucuri împletiți. S-auzim! — Fericita doamna Ilinca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vreau, de fapt, să spun că niciodată n-a călcat la noi în casă vreo șikse adusă de mine. Țin minte că, pe când eram destul de mic, taică-meu a adus una, într-o seară, la cină: o casieră de la birou, subțirică, încordată, timidă, bine crescută, blajină la vorbă, sărită de prima tinerețe, pe nume Anne McCaffery. Doctore, e cu putință s-o fi tras pe făcăleț? Nu pot să cred! Și, deodată, numai ce-mi vine ideea asta. E oare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de celălalt. La o adică, nu depinde de nimeni, și cu atât mai puțin de Velicu. Nu l-a mai văzut de trei luni și ceva și nici nu-i duce dorul... N-avea burta prea mare, și cum era subțirică de fel, nu i se prea cunoștea sarcina sub haina lungă și largă din blană sintetică. Se așezase pe o bancă de lemn în holul de la poarta fabricii. Mersese prin ger, încordată, atentă să nu alunece, așa încât, iar o cotropiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sfârșit puneau în pagini articolele pentru numărul în curs de apariție. 29. Fusese într-o dimineață de vineri, din care n-ar fi vrut să-și mai amintească nimic în afară de banii rămași pe masă în urma vizitatorilor - prețul, plata, un teanc subțirel de bancnote de o sută de dolari... Numără, da, douăzeci și cinci de bancnote. Era bine, atâta trebuia să fie, două mii cinci sute de dolari. Nu mai văzuse vreodată atâția bani. O grămadă de bani. Toată lumea-i cu ochii pe bani, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
porumbiță, și-l vor ferici... Era un tip la vreo patruzeci de ani, arătând ca un majordom, scurt și gros, fălcos, cu privire greoaie și ținută impecabilă, în sacou cărămiziu și pantaloni negri la dungă, și nevastă-sa, o blondă subțirică și fragilă ca o libelulă, într-un taior platinat, de culoarea mașinii. Oameni ca lumea, Mirelo, mare noroc a avut Petrișor cu așa părinți. De unde știi că mai târziu n-o să-i mulțumească, bineînțeles, dacă o să știe, dacă ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Umple casele lor de grâu, de vin, de untdelemn și toată bunătatea, ca să dea și celor lipsiți; și dăruiește și celor ce sunt dimpreună cu dânșii toate cererile cele pentru mântuire" "Domnului să ne rugăm." îngână cu voce cucernică diaconul subțirel. Cuvintele slujbei religioase aduceau aminte de timpurile când același emoționant ceremonial însoțea strălucitoarele nunți ale basileilor. Atunci, bolțile uriașe ale Sfintei Sofia răsunau sub puterea divină a cuvintelor care uneau, ca și acum, femeia cu bărbatul în Sfânta Taină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]