11,661 matches
-
sens permite chiar și interpretarea programelor TV, de la care am început această discuție: ziua se încheie cu o seară care - pentru cine privește la televizor în loc să se ducă la culcare - poate dura și pînă la 6 dimineața! Această interpretare destul de subiectivă, dar în fond răspîndită, a serii, era deja cuprinsă, într-o formulare destul de asemănătoare, în dicționare mai vechi (DLRM 1958). E posibil să fi fost inspirată de lucrări lexicografice străine (în Petit Robert, unul dintre sensurile cuvîntului soirée e limitat
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
și despre noi, supraviețuitorii cei mulți ai lagărului comunist. Ilany Kogan, Strigătul copiilor muți. Psihanaliză și holocaust: O perspectivă asupra celei de a doua generații a Holocaustului, trad. Daniela Popa, col. "Biblioteca de psihanaliză", Editura Trei, 2001, 214 pag. Hărți subiective ale poeziei Familiaritatea cu care Carmen Maria Mecu se apropie de poezia lui Nichita Stănescu ne-ar putea sugera că autoarea celor patru studii ale cărții de la Editura Național are o bună cunoaștere nu doar a instrumentelor sale, ci și
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
un curriculum vitae. Nu întâmplător însă titlul nedreptățește cartea. Deși consecvent aplicată la creația și biografia stănesciană, beneficiind de lecturi diverse de psihologie, psihanaliză, simbolistică, teorii ale imaginarului, teoria lecturii, poetică, critică literară etc., propunând totodată spectaculoase experimente grafice (hărți subiective), Carmen Maria Mecu pare uneori mai absorbită de bibliografie decât de poezia analizată; erudiția devine un handicap. Amendabile întru totul sunt de pildă fraze ca: "Pe această potecă a înțelepciunii, Nichita Stănescu se întâlnește cu Albert Einstein - care nu se
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
Constantin Țoiu În aprilie 1996, notam în articolul Opera magna, apărut la aceeași rubrică, ideea că toți cei ce-l contestă pe romancierul Petru Dumitriu o fac din motive subiective, tendențioase și că, îndeobște, adevărul vieții se află întotdeauna mai presus de lucrurile invocate, de accidentele personale, forța ficțiunii întrecând prin dreptul ei sacru evidențele provizorii. Dacă e nevoie, citez: "În ultimul timp, a circulat zvonul că la scrierea cărții
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
de hipercorectitudine: tendința vorbirii populare de a folosi conjuncția generală că în locul unui conector specializat pentru subordonarea cauzală ("N-am venit, că a plouat") conduce la greșeala mai gravă de a utiliza în mod impropriu conjuncția cauzală și pentru completive, subiective sau atributive introduse normal prin că. Eroarea e asemănătoare cu cea fixată de Caragiale prin personajul Nae, din Situațiunea: de folosire în exces a locuțiunii pentru ca să (specifică exprimării scopului) în locul simplului să (polivalent): "poți pentru ca să zici că respiri"; Este o
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
căci a compara ajută la aflarea adevarului" (scrisoare, în Forumul România liberă, februarie 2001). în exemplele pe care le-am găsit, căci apare după un substantiv - "faptul căci", "confirmarea căci", "încredințarea căci" - , după expresii verbale și verbe impersonale (introducînd o subiectivă) - "este clar căci", "înseamnă căci" -, după verbe tranzitive (intoducînd o completivă): "eu cred căci", "susțineți căci", "mea spus caci" , "am înțeles căci", "văd căci" - și chiar în locuțiuni - "măcar căci". în unele cazuri se poate presupune că autorii au o
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
este cu atît mai ciudat cu cît Octavian Paler nu este la prima carte de confesiuni. El și-a făcut un stil din a-și "vicia" metafizic amintirile, experiența personală (să ne gîndim la Drumuri prin memorie sau la Mitologii subiective). Însă această găselniță s-a transformat treptat în neputința de a scrie memorii sau jurnal, autentice. Autorul și-a pierdut simțul realității (al autenticității, de fapt), iar retorica agilă care i-a cucerit pe cititorii săi s-a osificat. Sub
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
unui tip de sensibilitate la real cu totul diferit; localizarea trăirii în fragmentar, singurul mod de a fi creditat cu vreo urmă de autenticitate, asumarea caracterului de construct al tuturor lucrurilor care umplu o viață, sinceritatea retușată de o percepție subiectivă extrem de bine conturată pun în scenă o atitudine existențială cu totul diferită, a unei tinere autoare fixate, cu un cinism delicat excelent asezonat cu fragmente de nostalgie a purității, într-un prezent căruia nu-i găsește niciodată scuza de a
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
rămîn două ore), după cum raportarea la sensul fundamental al unităților de măsură exclude interpretarea "lung". Sînt excluse cel puțin sensurile obiective ale termenilor. Rolul lui bun în asemenea contexte este de a adăuga o evaluare dintr-un punct de vedere subiectiv: "care înseamnă un interval mare pentru...". în linia școlii franceze care se ocupă de funcționarea argumentativă a limbajului, am spune că este vorba aici de marcarea unei orientări argumentative în sensul "destul de mult" sau chiar "prea mult" pentru o anumită
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
singular) este totuși discutabilă: în "soarele un ceas bun nu s-au văzut" (N. Costin) partea subliniată este interpretată ca "mai bine de un ceas". De fapt, nu e vorba de depășirea obiectivă a limitelor unității temporale, ci de trăirea subiectivă a acesteia ca fiind prea lungă. Spre onoarea vechiului dicționar, această valoare chiar apare explicată la un moment dat. Nu la bucată, unde găsim o bună bucată de vreme / de timp, în interiorul subsensului "o parte de timp; spațiu, interval (adesea
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
primei generații de după războiul mondial și de întregire. O oarecare nefixare a limbajului critic a făcut să se spună că ea inventează romanul nostru psihologic și de analiză. Sau că, în opinia din epocă a lui E. Lovinescu, evoluția de la subiectiv la obiectiv a romanului Hortensiei Papadat-Bengescu reflectă același parcurs al romanului românesc. însă este un neadevăr, pe de o parte, să se susțină că romanul anterior al lui Slavici sau Rebreanu, de exemplu, nu conține psihologie și analiză. Iar pe
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
pe care crezi că le-ai uitat, dar cărora de fapt le duci atît de tare dorul. Și mai puține sînt cele care la fiecare nouă lectură își dezvăluie o bogăție atît de mare de sensuri, în consonanță cu dispozițiile subiective, cu fluctuațiile contextuale și cu modele literare. Nu mai este nevoie, cred, după această introducere, să lansăm o invitație explicită la lectură celor care încă n-au citit romanul lui Bulgakov. Misiunea recenzentului nu este însă una atît de ușoară
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
apropii de textele unui autor care spune, nu de puține ori, lucruri de bun simț, dar care sînt, fatalmente, antipatice. Și nu pentru că am avea de-a face cu adevăruri incomode. Sau pentru că ar fi la mijloc o părere pur subiectivă. Antipatia este generată de anumiți "senzori" textuali pe care îi voi enumera mai jos. în numele unor mari adevăruri, criticul și-a uitat măsura, descoperindu-și o vocație sadică nu tocmai agreabilă. Repetiția este mama plictiselii, un aforism deformat, dar nu
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
identificări cu destinul unui grup; se poate "certa" chiar cu autoarea însemnărilor, căci și aceasta e una din libertățile lăsate de carte... Haide, bre! e o carte deschisă. Și poate cea mai completă despre aromâni. Irina Nicolau - Haide, bre!, Incursiune subiectivă în lumea aromânilor, București 2000, Ars Docendi, București, 2000, 121 p. La vreo Dunăre turcească < Dintre multiplele subiecte de cercetare pe care le permite literatura despre Balcani, Marina Marinescu se oprește asupra drumeților și traseelor ce străbat peninsula în secolul
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
pe linia separațiilor enumerate anterior. Nuvelele lui Rebreanu, exerciții de stil în vederea marii opere romanești ce avea să vină, aduc o viziune mai "aproape de natură" a faptelor, mai puțin încadrată în structurile solide ale obiectivității, deci sînt mai proaste. Proza "subiectivă" a Hortensiei Papadat-Bengescu, în care sufletul feminin în spațiul său privat și nu lumea exterioară reprezintă "obiectul" analizei, este mai "naturală", mai facilă decît construcțiile epice din cele 4 romane de mai tîrziu, acestea din urmă cu siguranță rodul unui
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
însuți, înaintea lui Dumnezeu... Înaintea Lui, din contră, cea mai eficientă acțiune ar fi, dacă nu rugăciunea, atunci, în chip cert, să stai strâmb și să judeci drept - să te judeci singur pe tine. Câți nu deveniră cinici, nemernici, înțelegând subiectiv maxima romană, aplicând-o ad litteram: să nu care cumva să te gândești să te judeci singur pe tine, când întreprinzi cutare sau cutare lucru... Este exact diferența dintre Drept și Morală. Semnele fiind, desigur, schimbate... Altă nuanță, filosofică: Gnoseauton
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
Hristos (Fapte 4,12; I Timotei 2,5-6; I Ioan 2,1) e necesar să se Înțeleagă faptul că aceste texte au În vedere mântuirea obiectivă, ceea ce nu exclude Însă ajutorarea Sfintei Fecioare, al Îngerilor și al sfinților În mântuirea subiectivă, despre care se vorbește adesea În Sfânta Scriptură (II Corinteni 13,9; I, 9-11; I Tesaloniceni I, 2 3). Acțiunea ei de mijlocitoare pe lângă Mântuitorul se vădește Încă din timpul activității pământești a Mântuitorului. Mijlocirea ei o revelează cele Întâmplate
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Marina Constantinescu Afară-i vopsit gardu', înăuntru... Farmecul Bucureștiului de altădată. Sigur că acest "altădată" înseamnă pentru fiecare altceva, ca interval trăit aici, ca memorie ce selectează diferit și subiectiv lumea și imaginile. De pildă, altfel decît în cărțile pe care le-am citit, altfel decît m-au făcut părinții să-mi descopăr orașul natal, cu totul altfel m-a purtat prin București colega noastră, regretata Andriana Fianu. Cu ea
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
pianine - sau pian cu coadă, nu mai țin bine minte. Muzica, și ea, completează și susține, triumfal, incursiunea în viața satului, altfel un tîrg provincial: Hora Staccatto. Din păcate, nici una dintre interpretări nu va impune spectacolul în memoria, fie și subiectivă, a teatrului. În Spațiul gol, Brook spune undeva cam așa: "un public mal adapté ou un lieu mal adapté produisent un jeu moins subtile". Sînt mari actori în distribuție, pe care îi iubesc și, de aceea, într-un fel mă
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
serviciile ei: Cincizeci de ani de servitute umană. Nichita, cît a trăit, a fost și un răsfățat al criticii... Ceea ce îl jena uneori și pe el, de o luciditate extremă. Cînd nu era clar că lăuda pe cineva din motive subiective, - era nemilos. Dar ce entuziasm pe el cînd se ivea un talent nou... Jubilările lui cînd apăruse Florica Mitroi!... "Mitroi! auzi?" făcea uimit ca de ceva colosal. "Mitră... Mitroi!" repeta, - excepția androgină... Pînă ce nonconformista dispăru. Dintre celelalte poete, îi
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
chestia Eminescu". Și, totuși, a reluat articolul său în al treilea volum al Memoriilor, ca al doilea capitol al secțiunii Dezbateri literare, dîndu-i titlul Oiștea-n gard a abilității critice. E un semn indubitabil că nu uitase diatriba rău-voitoare și subiectivă a lui G. Călinescu. Recitit azi, cu prilejul recentei sale reeditări în celebra colecție "Biblioteca pentru toți", romanul Mite nu e, cum afirmase Călinescu, doar popularizarea unor documente rare, nici, cum credea Lovinescu, acel recreat Eminescu la care rîvnise timp
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
copil am rămas). Din atari consemnări se încheagă perspectiva poetică a unei solidarități cu cosmosul, retrăită dureros, asumată ca un destin al morții și al plîngerii, însă cu un fond de materialitate frustă, zgrunțuroasă, precum o subiacentă compensație a conștiinței subiective care suferă. A unei conștiințe ce se alină identificîndu-se cu materiile nostalgiei sale. Desigur, acest patetism sumbru, acest revers îndoliat al vitalității ni-i reamintește pe liricii noștri rurali ai generației '60. La fel ca-n baletul lor expresionist, informul
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
mai sus. Sunteți și autoarea a două cărți de proză (Atât de grozavă și adio, 1971, și Confidențe fictive, 1976). Ce loc ocupă proza în ansamblul creației Dvs.? Cred că impulsul de a scrie proză (o proză nu poetică, dar subiectivă, toate cele cincisprezece povestiri ale mele sunt scrise la persoana întâi) mi-a fost stârnit de prietenia mea cu Nicolae Breban, căruia-i urmăream paginile încă de la primul lui roman, Francisca. Descurajată de lipsa de ecou a cărților mele de
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
Humanitas Educațional, 2000). Principala calitate a acestei cărți stă în subtilitatea și în exactitatea analizei lingvistice. În domeniul cultivării limbii, riscurile sînt destul de mari: autorii tind adesea să impună în mod autoritar o normă, să prezinte ca obligatorii anumite opțiuni subiective, să facă previziuni grăbite și imprudente, care se dovedesc în scurt timp false. Valeria Guțu Romalo a evitat toate aceste capcane, în primul rînd pentru că a subordonat discursul normativ și prescriptiv celui de veritabilă analiză științifică, presupunînd spirit critic și
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
a poeziei române" (a cărei prefață a și semnat-o), opera scrisă de Negoițescu prin '53-'54 și recuperată în ultimii ani, are defectul major (explicabil, totuși, dar nu și pentru Regman) de a fi fost articulată în virtutea unei selecții subiective, având ca model la fel de subiectiva antologie a lui Thierry Maulnier. Pe Cornel Regman îl nedumerește absența unor scriitori importanți, prezența altora cu mai multe texte decât ar fi fost cazul sau cu alte poezii decât cele la care s-ar
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]