3,225 matches
-
deși au avut programe diferite de cercetare, au ajuns la unele rezultate comune privind ascensiunea omului. Guénon a fost pasionat de tradiții și ezoterism. Husserl rămâne autorul fenomenologiei intenționale, un alt mod de a pune în evidență rolul activ al subiectivității umane. Întâmplător, și unul și celălalt au făcut studii de matematică și filosofie. Meditând asupra problemei practice a crizelor, fiecare a ajuns la câteva idei majore: fie că ea s-ar datora desacralizării lumii prin atitudini potrivnice tradițiilor, după părerea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cunoaștere. El și-a început dificilul parcurs filosofic urmărind discuțiile de la începutul secolului trecut dintre logiciști, intuiționiști și formaliști în așa-numitele fundamente ale matematicii. Așa a ajuns la tema diferenței dintre esența formei cunoașterii și materia cunoașterii. Altfel spus, subiectivitatea cunoașterii ca act psihic se distinge de obiectivitatea conținutului cunoașterii. În acest caz, fenomenologia va deveni calea indicării constituirii concrete a obiectelor gândirii din "formele categoriale" sprijinite de "intuiția categorială". Căci fenomen nu înseamnă altceva decât ceea ce adaugă conștiința datului
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
iar multe din ideile husserliene le-a folosit în elucidarea subiectelor din voluminoasa lucrare de filosofie, terminată în anul 1940, Doctrina substanței, publicată de-abia în anul 1988. Numărul pasionaților de fenomenologie ca o nouă cale de evidențiere a importanței subiectivității umane intenționale a crescut la noi și peste Ocean. Atât scrierile lui Guénon, cât și multe din cele ale lui Husserl (traduse în limba română după 1989) au fost apreciate de tot mai puțini români iubitori de filosofie, sustrași fie
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
s-a trecut și la dualismul psiho-fizic, care susține că orice explicare a spiritului trimite la domeniile fizicii și chimiei, la natură. Acest dualism a dus la fragmentarea ființei spirituale a omului în tot felul de "factori", negându-i-se subiectivitatea receptivă, expresivă și acțională. Deși știința matematizată a naturii a constituit un triumf al spiritului uman, raționalitatea metodelor și teoriilor ei este relativă. Ea uită să vorbească despre rolul subiectului activ. Căci prin mintea și corpul savantului se produc toate
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dintre științele naturii și științele spiritului în epistemologie. Prin trăire el apăra domnia eu-lui primordial, a interiorității și a conștientizării de sine, cu care Gadamer nu a fost de acord. Dimpotrivă, Gadamer a vrut să reabiliteze prejudecata, autoritatea, tradiția împotriva subiectivității luată drept criteriu al reflexivității. Inițiind o polemică antireflexivă, Gadamer a ajuns să fie un apărător al dimensiunii istorice în existența umană, cam în același fel în care a învățat acest lucru de la fostul său magister, M. Heidegger. (2, pp.
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
antitradițională. Etapele principale ale acestei acțiuni s-au constituit prin "umanism", "raționalism", "mecanicism" "materialism", "pozitivism". Toate acestea au urmat ideea "materializării" (autorul respingea hotărât ideea de "materialitate" atât de des invocată în regimul trecut și cu sensul de "obiectivitate" opusă subiectivității umane), sub forma "solidificării" prin mineral, piatră, metal. "Disoluția" exprimată prin cuantificare, pulverizare, volatilizare și psihism cosmic contracarează solidificarea. Curentele neospiritualiste din modernitate sunt forțe mediocre ale disoluției. Ele oferă iluzia spiritualității întoarsă pe dos. Știința profană agrează cantitativul și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fi ca și "proletariatul" din teoria marxistă: o subclasă marginală a societății moderne. Cam așa se prezenta feminismul într-un Dicționar de filosofia cunoașterii, tradus din limba engleză în anii 1999-2000. Susținând că obiectivitatea este asigurată de critica socială, pentru că subiectivitatea este construită social, feminismul se îndreaptă însă spre un relativism temperat și critic caracteristic pentru postmodernitatea cam incomodă și apăsătoare pentru femeile participante la mișcare. Nu numai Estul nu a asimilat și nu a susținut condiții de viață potrivite femeilor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
În ea putem spune cu Spinoza «sentimus esperimurque nos aeternos esse». Însă, a rămâne în acest gând inițial și total, absolut prin definiție, este ca și cum ne-am situa în afara oricărei precarități, la adăpost de orice slăbiciune, nenorocire sau schimbare a subiectivității. Înseamnă, a învinge timpul, a depăși opiniile, a atinge «gloria» spinozistă. Aceasta e încercarea de a da lovitura condiției noastre, un ideal antic ce însoțește istoria filosofiei și care este accentuat în momentele de mare creație, și deci, de mare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cercetarea filosofică, însă, în radicalitatea sa mai profundă decât îndoiala carteziană, fenomenologia a privilegiat un nivel al conștiinței univoc și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența absolută la care fenomenologia face referință sfârșește prin a fi un dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin a da naștere unui impresionism halucinant. Chiar dacă perspectiva fenomenologică rămâne un ideal de referință, exercitarea concretă a reînnoirii filosofiei trece prin discursul despre limitele cunoașterii științifice univoce, și deci, despre
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fi vorba) este inevitabil incert, mereu contestabil, fragil, provizoriu și muritor». Dar dacă e blocată calea, care de la subiect duce la obiect (unica soluție posibilă rămânând garanția divină) și impracticabilă strada care de la obiect (ființa ca ființă) duce la subiect (subiectivitatea ar fi dispersată ca la Parmenide și Spinoza), ceea ce face ca identitatea să nu poată fi atinsă decât în extazul tăcut, suntem oare constrânși să abandonăm căutarea? Așa ceva nu-i nici posibil și nici de dorit. Închiderea într-o evaziune
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
avansată tinde să dea astăzi o tot mai mică importanță conținuturilor revelației creștine, pentru a le înlocui cu echivalentul unei structuri formale, cu alte cuvinte actul de credință nu mai este considerat atât pentru conținutul său, ci mai ales în raport cu subiectivitatea credinciosului. De la «religie» se trece la «credință», de la soliditatea interioară la riscul credinței ca alegere. În paralel cu această tendință, se dezvoltă direcția intențională a secularizării și a folosirii profane a mesajului mântuirii. Teologia se prezintă astăzi tot mai mult
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
multiple, cu structuri instituționale distincte, care sunt totuși raportabile la una și aceeași matrice cu principii determinate. J. Habermas, U. Beck sau C. Lau, de exemplu, disting un set de principii referențiale ale modernității, cum ar fi reflexivitatea, egalitarismul și subiectivitatea, dar și forme variabile de manifestare instituțională care se asociază cu variante distincte într-un set de modernități multiple. Dintr-o astfel de perspectivă, tranziția postcomunistă poate fi analizată în contextul de configurare a modernității contemporane pentru a-i identifica
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
postcomuniste, atribut relevat prin dizolvarea ordinii sociale comuniste și distanțarea capitalistă față de ea, adopt pe mai departe o altă perspectivă de analiză sociologică, decât cea consacrată până acum la noi. Trei presupoziții îi sunt specifice acestei abordări, constând în: afirmarea subiectivității constructive a actorului social, punerea între paranteze a determinismelor factoriale și considerarea consecințelor intenționate și neintenționate ale acțiunilor sociale. Prima presupoziție constă în suspendarea din analiză a opoziției tradițional-modern (care a fost instituită de proiectul iluminist, dezvoltată de sociologia clasică
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Prima presupoziție constă în suspendarea din analiză a opoziției tradițional-modern (care a fost instituită de proiectul iluminist, dezvoltată de sociologia clasică preocupată de modernizarea tradiției și aplicată în cea mai mare parte a analizelor sociologice ale tranziției postcomuniste) în vederea relevării subiectivității constructive libere a actorului social. Implicația acestei înlocuiri nu coincide cu înlăturarea definitivă a tradiției, pentru că aceasta nu ar însemna nimic altceva decât orbirea față de evidență. Tradiția există, o trăim într-un fel sau altul în aproape toate actele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în funcțiune de statul totalitar angajau „informatori” multipli pentru a face controlul social cât mai eficient. În perioada de tranziție, persoanele își câștigă drepturi și libertăți, se autonomizează în raport cu organizațiile și încep să despartă socializarea (venită din afară) de propria subiectivitate. Toate evenimentele, cu semnificațiile lor, încep să fie supuse evaluării personale și subiective. Viața este trăită ca experiență și experimentare, ca despărțire de stat și de programele acestuia, mai ales de acele roluri fixe, ierarhic distribuite și integrate în programele
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
acea perioadă în care individul este eliberat de supunerea față de cerința de asumare și jucare a rolurilor prescrise. Odată cu aceasta, individului i se oferă șansele multiplicării și experimentării rolurilor pentru care optează. Analiza alternativelor și decizia de a opta solicită subiectivitatea interpretativă, adică tocmai identitatea personală în temeiul căreia decide și experimentează. Totuși, nici identitatea nu e unică și statornică. Ea însăși este în schimbare și rezultă dintr-o serie de identități concurente și specializate, reale și virtuale, care sunt convocate
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ineluctabil de indivizii care se confruntă cu căutarea propriilor identități și cu nevoia depășirii stărilor anomice. Procesele de căutare nu sunt însă mai puțin contradictorii, mai ales că aria lor de cuprindere include o diversitate de persoane cu istorii și subiectivități atât de diferite. Căutarea elitelor, ce ar oferi „de sus” sensuri de identificare pentru cei „de jos”, este, din perspectiva adoptată aici, un proiect ispititor doar pentru elitele care se consideră astfel. Tranziția postcomunistă a deschis oportunități pentru toți și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
lor în surse ale unei singularizări cât mai personale, fie posibilitatea intrării într-o permanență a credinței ce transcende spațiul și timpul. Nostalgia trecutului identitar atribuit sau proiectarea în lumea credinței religioase sunt forme ale oboselii în căutarea identității personale. Subiectivitatea sensului construit este transpusă în forma adevărului transcendental al revelației sau în cea a adevărului confirmat de istorie. Căutarea identității încetează, revoluția identitară individuală dispare, totalitatea socială a structurilor este repusă în drepturile sale trecute. Totuși, astfel de opțiuni nu
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sursa acestor eșecuri: maladia depresiei și a confuziei. Prima este derivată din explozia libertății și din multiplicarea referințelor culturale, de consum, de acțiune etc. Ea se manifestă printr-o inflație necontrolată a aspirațiilor și opțiunilor și printr-o dilatare a subiectivității. Autonomia și libertatea personală, în confruntare cu o mulțime de opțiuni posibile, riscă să genereze o stare de inacțiune și de perpetuă prospectare. Prea multe scopuri posibile și nici unul mobilizator, prea multe căi de acțiune și nici o opțiune pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a unui soi, fiind ușor de notat și nu necesită măsurători sau analize de laborator. Dintre toate organele vegetative ale viței de vie s-a demonstrat că frunza reprezintă organul cel mai important, cu un impact mare în ampelografie, micșorând subiectivitatea descrierii, asigurând valori parametrice utile testelor statistice specifice. Frunza matură permite prelucrarea semiautomată a datelor. Un software special care permite înregistrarea rapidă și corectă a măsurătorilor biometrice a fost creat de grupul GENRES 081, care măsoară frunze, prelucrează și stochează
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
urmate de achiziții (în toată aria lor: cognitive, afectiv motivaționale, de relaționare si socializare etc.) si în ce măsură reușim să pozitivăm răspunsurile negative si formele sub care aceste conflicte iau amploare rămâne o sarcină delicată si aflată încă predominant sub imperiul subiectivității. Deocamdată, putem consemna două stări de lucruri: conflictul există în organizațiile școlare și nonșcolare si, în lipsa unei rezolvări a acestuia, el se poate constitui într-o frână pentru multe progrese si optimizări educaționale; conflictul are un potențial important tocmai în
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
să fie decât intelectual, cu Dumnezeu, D. reia în alt limbaj preocupările dintotdeauna: supunerea propriei creații poetice unui examen critic reînoitor. În același stil și pe aceeași temă, se manifestă poetul, în calitatea lui de personaj unic al propriei lirici. Subiectivitatea unei asemenea interpretări conduce spre un orgoliu, recunoscut de D., care îi și place. Nici în cele 33 de poeme, intitulate Esau (1997), cu tematica pierderii dreptului primului născut, însușită din Vechiul Testament, și stăruința pe refacerea itinerarului poeziei, de astă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
propria construcție ca "artist" a scriitorului, marcat de conștiința măștii și a spectacolului, angajat într-un tensionat efort de a se "obține" pe sine. Notând că prozatorul nu are harul observatorului detașat al celorlalți, că rămâne mereu întors spre propria subiectivitate, problematizând-o și propunând "atitudini de viață ce presupun alegeri prealabile ce pot fi constant repuse în chestiune", criticul evidențiază caracterul demonstrativ, oarecum didactic și ilustrativ al prozei gidiene. "Romancier, cu toate acestea", cum sună titlul unui subcapitol al analizei
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
oarecum didactic și ilustrativ al prozei gidiene. "Romancier, cu toate acestea", cum sună titlul unui subcapitol al analizei, Gide vede "alături de povestirea-teoremă... necesitatea unui roman-polifonie", cu vieți și voci simultane ale personajelor antrenate în aceeași acțiune, dar care sunt subordonate subiectivității interogative a autorului, ce "revine la preocuparea lui esențială: de a-și asuma prin scris o descoperire și o experiență". Slaba capacitate de a "surprinde lumea raporturilor umane" apare, așadar, compensată oarecum de problematizarea însuși actului elaborării romanului, prin celebra
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
Firesc, pe fondul atâtor căutări, admirația devine adeziune. Scontatul vizionarism capătă un factor ordonator. „Într-o lume aparent extirpată de organul religios și metafizic, Basarab Nicolescu alege principiul poetic drept cale de explorare a unei noi obiectivități, a unei noi subiectivități, a unei noi imago mundi.” Și, mai departe: „Ce e o gândire de tip poetic? E o gândire «imaginalimaginară », deci vizualizată, deci spațială, deci non-unidirecțională, deci simultană pe mai multe direcții, deci a-logică. E o gândire analogică, deci metaforică
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]