707 matches
-
Urechea era, evident, În legătură cu una dintre sălile de deasupra și prindea discuțiile celor care treceau pe lângă locul unde se deschidea ea. „Doamnă, vă voi spune ceea ce n-am spus niciodată nimănui. Sunt obosit... Am lucrat pe cinabru, pe mercur, am sublimat spirturi, fermenți, săruri de fier, de oțel și spumele lor, și nu am găsit Piatra. Apoi am preparat ape tari, ape corozive, ape arzătoare, dar rezultatul era mereu același. Am folosit coji de ouă, sulf, vitriol, arsenic, sare de amoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
înseamnă, în acest context, a-ți fi revelat și orice revelație implică magnitudinea unui seism al conștiinței ce determină uimirea și exatzul trăirilor primordiale, experiențelor capabile să înalțe egoul peste propriu registru de repere și priorități. Aici rațiunea analitică este sublimată gândirea revelației fiind posibilă doar ca o gândire în mijlocul revelației, o gândire a subiectivității închise ce nu justifică credința în zeu ci este justificată de aceasta. Astfel, Divinitatea se deschide credinciosului prin intermediul actului ritualic al sacerdotului ca transcendență ce iese
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lingvistic, adică ceea ce se numește (incorect, pare-se, în acest context) un „pozitivist logic“ de cea mai strictă tendință, antimetafizică. Educația metodistă pe care o primise pare să se fi volastilizat pe nesimțite din structura lui sau să se fi sublimat, cu o certă naturalețe, într-un soi de ateism metodic. A fost și a rămas un profund puritan. În America și-a transferat interesele spre filozofia științei (avea considerabile cunoștințe de matematică) și s-a lansat în îndelungi dezbateri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
contopește fapte, oameni, spații, timpuri revolute și totuși, cum lesne se vede, readuse în lumina conștiinței de acel demon epic ale cărui tentacule îl cuprind, fatalmente, pe cititorul îndrăgostit de acest tip postmodern de literatură ce decantează sau, la rigoare, sublimează ceea ce, cu o alăturare destul de elastică, s-a numit ficțiune autobiografică. Lucrurile intră în matca firescului într-o narațiune care, deși pare fragmentară, caleidoscopic răspândită cum este în mai multe fațete recompunând același cosmos în care se integrează eul mărturisitor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-n care joc se cheamă „Viața noastră trecătoare”, / sunt actor destul de bun, îmi știu rolul pe de rost, n/ am nevoie de sufleor... Indiferent că este vorba de istorie, de credință, de dragoste etc., poetul are forța imaginativă de a sublima aspecte insolite ale acestora, inaccesibile ochiului comun sau de a adăuga alte fațete la un edificiu deja realizat. Spre exemplu, într-un Poem traco-dacic, construiește oarecum o replică la eforturile făuritorilor de blazoane - impuse de o istorie, de obicei, injustă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poetul, se ascund imagini sau idei-clișeu ale artei literare: Electron erogenic/Capriccio pe orbite/Orb sub degete/ Scriere de mână /A golului de aripă /Reminiscență / Telepatică a / Treimii de zeu / Acest ceva cineva / Care prin poem / Te resoarbe / Pulsatorie / Mușcătură / Sublimă-n / Sărut / Din sâmbure / De sălbăticie - / Din rut, / Orb, divin anacolut (Orgasmul), aducând, pe alocuri, a barbianism: Levitează somn în veghe / De memorie clătinată / Sub nirvanica lor zeghe / Toate au mai fost odată. La fel: Latentul viu, inseminat cum Oul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
exemplară. Trei castelane (Regina Maria, Martha Bibescu, Maria Cantacuzino-Enescu) dotate din plin cu farmec, senzualism, dibăcie diplomaticească și cultul voluptății, două țărănci fabuloase prin tăria martiriului asumat la modul biblic în cruzimile bolșevismului (Anița Nandriș-Cudla și Elisabeta Rizea) și acea sublimă efigie spirituală a umilinței, care a fost Alice Voinescu, își reuneau virtuțile într-o antologie de texte memorialistice intitulată De la coroana regală, la Cercul Polar, apărută la Editura Curtea Veche. Cu aceste minuni sufletești mi-am început și acum rătăcirea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fapt e liniștea încrederii și a respectului plasate în cel mai sigur dintre depozite. Acela căruia nu-i ceri niciodată socoteală, pentru că știi cât se poate de clar că-ți păstrează ce ai depus într-o lume în care această sublimă monedă de schimb nu poate întâlni criza. Nici un fel de criză“. „Când pleacă un asemenea om - își încheie Cătălin Ștefănescu articolul -, chiar și fanfaragiii de profesie, suflătorii neobosiți în alămuri retorice, care mai bune, care mai proaste, iau o scurtă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de balade moderne. Viețuitor al unui spațiu rural, unde s-a născut veșnicia etniei românești, el s-a aplecat cu osârdie și talent nativ peste marile întrebări omenești și dacă nu le-a găsit un răspuns palpabil, credibil, atunci a sublimat golul de certitudini cu licențe poetice și metafore de o profunzime surprinzătoare. „Picătura de amar” își deschide filele cu meditații ce te trimit cu gândul la tezaurul înțelepciunii populare, ce a circulat oral secole de-a rândul și care constituie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
evadez, să mă apropii de o fată, eram În chip insidios readus În sînul familiei. Un preot mă sfătuise să scriu poeme În loc să mă masturbez, dar nu era tot aia, ești de acord? Niște elanuri prea puternice pentru a fi sublimate, presupun... Într-o seară, eram Înghesuiți Într-o mașină, aveam paisprezece ani și eram așezat În față, Între tata și șofer, care șofer era tatăl unei fete de vîrsta mea așezată pe bancheta din spate, Între mama ei și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ei și de legătura eternă și aproape nefirească dintre ele. Slăbită și cu lacrimi în ochi, Lilia nu sesiză schimbarea din înfățișarea Verei și se lăsă în voia sentimentului pur și a trăirii intense pe care, până acum, și le sublimase constant. Cu atât mai mult, dacă până acuma își păstrase ideile simple, nu își îngăduisese nicio amintire și nu-și croise niciun vis, nici în clipa de față nu părea dispusă să renunțe la sentimentul profund al momentului pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
textului vine, În acest caz, dintr-o strategie a semiologului și nu din profunzimea romancierului. Cu toate acestea, este admirabilă ideea Complotului Universal, pus la cale de Templieri și perpetuat timp de aproape un mileniu prin tot atâtea mesaje secrete, sublimate În formele culturale europene cele mai cunoscute. Prin strategiile narative, destul de comune, romancierul Încearcă să repopuleze cu misterios memoria receptorului, spălată de o excesivă informație tehnicistă; s-o incite către Întrebări anxioase și s-o readucă la starea de dilemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
puerilitate simpatică (...) uneori, demonică și răutăcioasă, alteori”. Pornind de la „Fuchsiada”, eseul lui Raicu propune, în final, o „critică a conștiinței angelice” urmuziene: „Visul muzical angelic constituie veritabila utopie a lui Urmuz, în care se poate descifra cu ușurință repulsia abia sublimată față de aspectele brutale, față de materialitatea impură, de organic, de fiziologic — și, într-un sens mai larg, față de maturitatea maculată, care este infernul urmuzian. Valoarea fundamentală o reprezintă rușinea. Aceasta în toate planurile, inclusiv cel strict biografic. Lui Urmuz i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noapte frumoasă! Ce noapte senină! Privesc pe fereastră Și o văd! E luna plină. E-mbrăcată în mister Și e baltă de lumină E al nopții cavaler Și o văd! E luna plină. Fără ea nu este noapte “Sclavă albă” și sublimă Razele-s ca niște șoapte Hai, priviți-o! Luna plină. Pasiune Orice om în astă lume Cred că are-o pasiune Să cânte sau să danseze Sau, nu știu, să deseneze. Însă puțini reușesc Să facă ce eu îmi doresc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a încercat să o dovedească, împingândui limba ușor dar iarăși a pierdut inițiativa, a crezut pur și simplu că i-a smuls-o prin aspirație a avut la început senzația unei dureri îngrozitoare, îl înnebunise și năucise. Credea că a sublimat și nu a rămas din el, decât maieul. Nu degeaba era studentă la limbi orientale. Nu a mai întâlnit așa fată dar uita tot când aluneca să o sărute pe gât însă dacă se apropia de gura ei era pierdut
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de ce ai vrea cât mai apropiat sfârșitul unei asemenea lumi. Nu beția luminoasă din extaz, unde viziuni paradiziace te cuceresc într-o încîntare de splendori și sclipiri și unde te înalți într-o sferă de puritate în care vitalul se sublimează în imaterial, ci o torturare nebună, periculoasă și ruinătoare a vitalului, caracterizează această beție neagră în care moartea apare în seducția groaznică a ochilor de șarpe din coșmaruri. Dar a avea astfel de senzații și imagini înseamnă a fi atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este tot ceea ce poate fi mai detestabil la un om. Și când mi se va obiecta sănătatea din grație sau entuziasm, voi răspunde că acestea preced oarecum sănătatea, că ele reprezintă două modalități de viețuire care determină felul sănătății. Ele sublimează în așa măsură faptul organic, încît atunci când admirăm grația sau entuziasmul noi nu sîntem sensibili și nu avem în conștiință sănătatea, această expresie a organicului ce nu și-a depășit legea lui, depășire ce o întîlnim totdeauna în boală. Oamenii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
realitate și în forul lor lăuntric interdicția impusă lor de incest. Ei învață să renunțe la instincte și nu numai la cele sexuale. Primatul simțurilor pierde teren în fața primatului spiritului, al inteligenței necesare pentru a le idealiza sau a le sublima. După aceea însă, ei trebuie, de asemenea, să ascundă omorul, divizîndu-l pe tată și tăinuind propria lor crimă. Așa o cere solidaritatea lor efectivă: complici în nelegiuire, ei rămîn în continuare complici în ascunderea acesteia. Pentru a ajunge acolo,își
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
163). Chiar dacă Armata era vinovată pentru prestația de până în 22 decembrie, Brucan consideră că ar fi fost o iresponsabilitate ca respectivul organism să fi fost culpabilizat în momentul delicat al închegării noii democrații. Cauza pentru care acuzarea Armatei a fost sublimată s-a datorat și faptului că în cadrul ei funcționau atât generali favorabili revoluției și schimbării politice din România, cât și generali marcați de regimul comunist, așa încât noua Putere a evitat astfel o disidență în sânul respectivei instituții - sau poate chiar
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
favorabil contemplației este acela al Înserării, cum arată cunoscutul pasaj din Zburătorul Totuși, Heliade are o mai mare apetență decît alții pentru lumina crudă a zilei. Evenimentele importante din poezia lui se petrec sub protecția luminii solare. Pentru a „Înmia” (sublima) obiectul, el nu se bizuie pe lumina confuză, incertă a lunii. Figura lirică nu urmărește Încețoșarea, Înnoptarea obiectului, ci proiectarea lui spre tăriile cerului, punerea În perspectivă grandioasă, transformarea unei idei Într-o „viziune”. Imaginația heliadescă este, În esență, aeriană
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În jurul mării, centru iradiant, matricial. Poetul dă o sugestie despre natura artificială a acestui spațiu („aici domnește blînda poezie”, „arta cu natura acolo s-unește”), Însă indirect, fără a avea conștiința artificialului. Arta participă la viața materiei, În forma ei sublimă natura se unește, cum poetul zice, cu poezia, dînd impresia de măreție, formînd „cadrul cel mai răpitor”. Culoarea cadrului este dată nu numai de strălucirea elementelor fizice, dar și de toponimia și onomastica bizară și, În genere, de limbajul cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
construit de el lumea va umbla vara cu costume simplificate, corespunzând veșmântului antic, în nici un caz nu punea vreun gând erotic în admirația lui, mai degrabă încerca o simpatie paternă. Însă gustul lui pentru anatomia tinerelor fete constituia o senzualitate sublimată de artist. Dacă Tudorel s-ar fi căsătorit cu o astfel de fată, Pica și cu această tânără noră i-ar fi plăcut. Fata cu sandale citea o carte englezească și Ioanide nu se lăsă până nu descifră titlul de pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai înainte. Ceea ce văzuseră cei doi aparținea idilei obișnuite. Arhitectul fu la început foarte plăcut surprins de vigoarea corporală a Ioanei, având impresia că păcătuiește cu o statuie a Venerei. Indolenta avea gesturile maiestuoase și o anume voluptate rece, care sublima amplexiunile de noțiunea prea materială a cărnii, lăsând totuși o senzație de ponderabil. În acea epocă de plictiseli cu Tudorel și Pica, Ioanide se simți invadat de o vigoare sufletească nouă. Deși natura relațiilor cu Ioana, prin ceea ce știau prea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o altă orientare, la care îl ajutau legăturile lui cu tabăra germanofobă. Ioanide ascultă totul cu un amestec de tristețe și silă. I se părea o comedie de prost-gust, de resortul romanelor senzaționale celor mai detestabile. Arhitectul avea o concepție sublimată despre viață și refuza din câmpul realului tenebrosul și absurdul. Nu era "serios", după el, ca cineva să se ascundă în cimitir, iar agenții să deschidă focuri împotriva cavourilor pentru a prinde un șnapan căruia îi intrase în cap să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
madam Ioanide și se prezentă singură ca fiica lui Saferian Manigomian. Față de Ioanide, care veni și el firește la întrevedere, se purtă cu un tact surprinzător. Privirea ei nu înghețase, dar căpătase o nuanță de respect filial și o simpatie sublimată de voluptăți. Strânse mâna lui Ioanide fără turburare, înlăturîndu-i de la început orice panică. Nu folosi decât pluralul și împărți așa de bine interesul între Ioanide și doamna Ioanide, încît orice echivoc, de-ar fi existat, fu risipit. Ce se întîmplase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]