963 matches
-
din urmă afirmă (1887/1971): „Senzualitatea nu dispare când survine starea estetică... ea nu face însă decât să se transforme și nu mai poate pătrunde în conștiință sub formă de excitație sexuală”, el dă de fapt o primă definiție a sublimării. Zece ani mai târziu, Freud (1897/ 1979) utilizează pentru prima dată termenul „sublimare” într-o scrisoare către Fliess, dar într-un sens diferit de acela pe care i-l va da ulterior. Este vorba de epurarea amintirilor la isterici. Termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu face însă decât să se transforme și nu mai poate pătrunde în conștiință sub formă de excitație sexuală”, el dă de fapt o primă definiție a sublimării. Zece ani mai târziu, Freud (1897/ 1979) utilizează pentru prima dată termenul „sublimare” într-o scrisoare către Fliess, dar într-un sens diferit de acela pe care i-l va da ulterior. Este vorba de epurarea amintirilor la isterici. Termenul „sublimare” va apărea cu regularitate în majoritatea scrierilor lui Freud până la sfârșitul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Zece ani mai târziu, Freud (1897/ 1979) utilizează pentru prima dată termenul „sublimare” într-o scrisoare către Fliess, dar într-un sens diferit de acela pe care i-l va da ulterior. Este vorba de epurarea amintirilor la isterici. Termenul „sublimare” va apărea cu regularitate în majoritatea scrierilor lui Freud până la sfârșitul vieții sale. Porret (1994) numără mai mult de o sută de menționări ale acestui concept. În acest răstimp, optica lui Freud asupra sublimării a înregistrat o importantă evoluție. Incertitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de epurarea amintirilor la isterici. Termenul „sublimare” va apărea cu regularitate în majoritatea scrierilor lui Freud până la sfârșitul vieții sale. Porret (1994) numără mai mult de o sută de menționări ale acestui concept. În acest răstimp, optica lui Freud asupra sublimării a înregistrat o importantă evoluție. Incertitudini și contradicții s-au tot succedat. Flournoy (1967) a încercat un lung recensământ al lor, pe care ar fi prea plictisitor să-l rezumăm aici, dar care explică remarca descurajată făcută de însuși Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al lor, pe care ar fi prea plictisitor să-l rezumăm aici, dar care explică remarca descurajată făcută de însuși Freud, într-o scrisoare către Putnam: „În adâncul sufletului, cred că dacă vreun om ar poseda mijloacele de a studia sublimarea instinctelor într-un mod la fel de complet ca refularea lor, explicațiile psihologice pe care le-am poseda ar face inutilă ipoteza dumneavoastră filantropică. Dar, după cum am spus, nu știu nimic despre această chestiune” (1915, în Jones, 1955/1979). Iată de ce fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poseda ar face inutilă ipoteza dumneavoastră filantropică. Dar, după cum am spus, nu știu nimic despre această chestiune” (1915, în Jones, 1955/1979). Iată de ce fiecare dintre autorii care l-au tratat își exprimă perplexitatea în legătură cu acest subiect. Pentru Laplanche (1980b), sublimarea este „una din crucile psihanalizei și una dintre crucile lui Freud însuși... o problemă deosebit de iritantă”. El își mărturisește o anume tentație de „a o trimite la plimbare... de a se debarasa de ea în favoarea unor concepte mai ușor de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a termenului și de o elucidare niciodată dusă la capăt, în timp ce Emmanuelli (1993) evocă „absența aprofundării acestei noțiuni în scrierile lui Freud”. De altfel, studierea acestui termen în Vocabularul psihanalizei se încheie printr-o constatare: „Absența unei teorii coerente asupra sublimării rămâne una dintre lacunele gândirii psihanalitice” (Laplanche și Pontalis, 1967). Exempletc " Exemple" Principala referință este O amintire din copilăria lui Leondardo da Vinci (1910/1987), în care Freud studiază geneza, oscilațiile și particularitățile sublimării la acest pictor. Viața altor artiști
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
constatare: „Absența unei teorii coerente asupra sublimării rămâne una dintre lacunele gândirii psihanalitice” (Laplanche și Pontalis, 1967). Exempletc " Exemple" Principala referință este O amintire din copilăria lui Leondardo da Vinci (1910/1987), în care Freud studiază geneza, oscilațiile și particularitățile sublimării la acest pictor. Viața altor artiști sau scriitori, celebri sau nu, poate furniza numeroase exemple de sublimare. Cele pe care le vom prezenta în continuare ilustrează succesiv cele două sensuri date acestui mecanism de apărare. Sublimarea pulsiunilor sexuale (în primul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Exempletc " Exemple" Principala referință este O amintire din copilăria lui Leondardo da Vinci (1910/1987), în care Freud studiază geneza, oscilațiile și particularitățile sublimării la acest pictor. Viața altor artiști sau scriitori, celebri sau nu, poate furniza numeroase exemple de sublimare. Cele pe care le vom prezenta în continuare ilustrează succesiv cele două sensuri date acestui mecanism de apărare. Sublimarea pulsiunilor sexuale (în primul sens al termenului) este ilustrată de un exemplu dat de Nunberg (1935/1957): O tânără este foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
geneza, oscilațiile și particularitățile sublimării la acest pictor. Viața altor artiști sau scriitori, celebri sau nu, poate furniza numeroase exemple de sublimare. Cele pe care le vom prezenta în continuare ilustrează succesiv cele două sensuri date acestui mecanism de apărare. Sublimarea pulsiunilor sexuale (în primul sens al termenului) este ilustrată de un exemplu dat de Nunberg (1935/1957): O tânără este foarte atrasă sexual de toți tinerii drăguți pe care-i întâlnește. Ea a găsit un mijloc să se controleze, acela
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
atrasă sexual de toți tinerii drăguți pe care-i întâlnește. Ea a găsit un mijloc să se controleze, acela de a intra cu ei într-o conversație pe teme intelectuale. Excitația sa sexuală dispare atunci și, al doilea beneficiu al sublimării, conversațiile îi servesc mai apoi drept sursă de inspirație în activitatea sa de scriitoare. Al doilea exemplu, prezentat de Fraiberg (1959/1967), este un studiu longitudinal privind recurgerea permanentă la activitatea intelectuală ca apărare: Fraiberg observă, începând de la doi ani
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
temerile”. Aflat la o vârstă fragedă, neliniștit în fața lucrurilor stranii sau neobișnuite, el își domină angoasa căutând să descopere funcționarea tuturor obiectelor care-l neliniștesc (din nefericire, pentru că le demontează fără a le mai putea reconstitui...). Apoi aceste activități de sublimare, destinate inițial să-l ajute în dominarea unor temeri infantile, se detașează de prima lor motivație și sunt practicate „din plăcere”. Dar, la nevoie, ele sunt din nou utilizate ca mijloc de apărare. Tony, care la 4 ani a trebuit
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ceasuri deșteptătoare vechi care nu mai funcționează. El le demontează și le repară, „așa cum doctorul îl reparase și-l repusese pe el însuși în funcțiune. Subiectul opera ceasurile și reușea astfel să le vindece. În acest mod, el utiliza o sublimare bine stabilită, cercetarea și construcția mecanică, pentru a surmonta o experiență înspăimântătoare, iar metoda s-a dovedit cât se poate de eficientă”. Mai târziu, Tony își continuă studiile științifice, punându-și frecvent familia în pericol din cauza invențiilor sale și exploziilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exploziilor care erau o consecință frecventă a activității lui. Dar familia este tolerantă! La vârsta adultă, alegerea sa profesională este ușor de prevăzut: va deveni fizician! Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc " Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Relațiile dintre sublimare și formațiunea reacțională nu sunt studiate în această rubrică, ele fiind expuse în secțiunea consacrată formațiunii reacționale (vezi pp. 181-189). În ciuda aparentei lor asemănări, este simplu să discernem între sublimare și intelectualizare. Acest din urmă mecanism permite evitarea trăirii unui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apăraretc " Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Relațiile dintre sublimare și formațiunea reacțională nu sunt studiate în această rubrică, ele fiind expuse în secțiunea consacrată formațiunii reacționale (vezi pp. 181-189). În ciuda aparentei lor asemănări, este simplu să discernem între sublimare și intelectualizare. Acest din urmă mecanism permite evitarea trăirii unui conflict luându-i în considerare doar aspectele cognitive, cu detașare și obiectivitate, ca și cum ar fi vorba despre o problemă de ordin general. Astfel, individul fuge de o conștientizare intolerabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
obiectivitate, ca și cum ar fi vorba despre o problemă de ordin general. Astfel, individul fuge de o conștientizare intolerabilă a ceea ce reprezintă, pentru el însuși, problema în cauză: „Intelectul este calmat în detrimentul afectului” (Ruszniewski, 1995). Spre deosebire de ceea ce intră în joc în sublimare, intelectualizarea nu comportă nici cea mai mică activitate de creație. Cât despre comparația dintre refulare și sublimare, ea ne rezervă surprize! Teoretic vorbind, sublimarea exclude refularea. Ultimul mecanism citat poate fi comparat cu un dig ridicat împotriva furiei apelor (imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
intolerabilă a ceea ce reprezintă, pentru el însuși, problema în cauză: „Intelectul este calmat în detrimentul afectului” (Ruszniewski, 1995). Spre deosebire de ceea ce intră în joc în sublimare, intelectualizarea nu comportă nici cea mai mică activitate de creație. Cât despre comparația dintre refulare și sublimare, ea ne rezervă surprize! Teoretic vorbind, sublimarea exclude refularea. Ultimul mecanism citat poate fi comparat cu un dig ridicat împotriva furiei apelor (imaginea îi aparține lui Freud) care riscă în orice clipă să fie depășit de nivelul lor, în timp ce sublimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
problema în cauză: „Intelectul este calmat în detrimentul afectului” (Ruszniewski, 1995). Spre deosebire de ceea ce intră în joc în sublimare, intelectualizarea nu comportă nici cea mai mică activitate de creație. Cât despre comparația dintre refulare și sublimare, ea ne rezervă surprize! Teoretic vorbind, sublimarea exclude refularea. Ultimul mecanism citat poate fi comparat cu un dig ridicat împotriva furiei apelor (imaginea îi aparține lui Freud) care riscă în orice clipă să fie depășit de nivelul lor, în timp ce sublimarea se aseamănă cu un canal ce stăvilește
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sublimare, ea ne rezervă surprize! Teoretic vorbind, sublimarea exclude refularea. Ultimul mecanism citat poate fi comparat cu un dig ridicat împotriva furiei apelor (imaginea îi aparține lui Freud) care riscă în orice clipă să fie depășit de nivelul lor, în timp ce sublimarea se aseamănă cu un canal ce stăvilește valurile și dirijează apele spre o destinație utilă, cum ar fi irigațiile. O altă descriere iese în evidență dacă amintim, conform expresiei lapidare a lui Anzieu, că „refularea este iluzia unei renunțări, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se aseamănă cu un canal ce stăvilește valurile și dirijează apele spre o destinație utilă, cum ar fi irigațiile. O altă descriere iese în evidență dacă amintim, conform expresiei lapidare a lui Anzieu, că „refularea este iluzia unei renunțări, în vreme ce sublimarea este o renunțare fără deziluzie” (1979). Dar cum nimic din ce se leagă de sublimare nu este simplu, opoziția între cele două apărări nu este chiar atât de clară. În acest domeniu, opinia lui Freud a variat atât de des
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cum ar fi irigațiile. O altă descriere iese în evidență dacă amintim, conform expresiei lapidare a lui Anzieu, că „refularea este iluzia unei renunțări, în vreme ce sublimarea este o renunțare fără deziluzie” (1979). Dar cum nimic din ce se leagă de sublimare nu este simplu, opoziția între cele două apărări nu este chiar atât de clară. În acest domeniu, opinia lui Freud a variat atât de des, încât e greu să o rezumăm. De obicei, el consideră că între cele două există
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
chiar atât de clară. În acest domeniu, opinia lui Freud a variat atât de des, încât e greu să o rezumăm. De obicei, el consideră că între cele două există un raport de excludere. De pildă, el remarcă faptul că sublimarea permite satisfacerea idealului eului fără ca refularea să fie și ea implicată (1914/1985). În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
obicei, el consideră că între cele două există un raport de excludere. De pildă, el remarcă faptul că sublimarea permite satisfacerea idealului eului fără ca refularea să fie și ea implicată (1914/1985). În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea presupune că sublimarea nu vizează decât o anumită cantitate de energie sexuală, iar refularea ar fi utilă în scăderea intensității acesteia, permițând deci o sublimare reușită. În domeniul acestei comparații, se verifică exactitatea observației Annei Freud (în Sandler
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea presupune că sublimarea nu vizează decât o anumită cantitate de energie sexuală, iar refularea ar fi utilă în scăderea intensității acesteia, permițând deci o sublimare reușită. În domeniul acestei comparații, se verifică exactitatea observației Annei Freud (în Sandler, 1985/1989), conform căreia cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]