4,620 matches
-
acesteia, proces exclus în cazul variațiunilor ornamentale (stricte), care presupun o acțiune transformatoare fără periclitatea materialului sonor inițial. Este evident că Milan Kundera le preferă pe cele dintîi, atunci cînd apelează la operații substanțiale de variere precum suprimarea, adjoncția ori substituția, modalități de deformare (anamorfozare) a unui subiect (motiv) supus secvențării, augmentării, diminuării, inversării, recurentării, tronsonării, puvlerizării etc. Mai mult, în Nemurirea, Kundera pornește de la unele frînturi (cioburi) tematice, pentru a articula abia pe parcurs o entitate tematică propriu-zisă. Așadar, variațiuni
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
sîntem la fel" (calificativ.ro). Se observă în citatele de mai sus acumularea de mărci ale distanțării (a catadicsi, aferim, nu-i așa?, așa și pe dincolo). Execesul de acțiune e de fapt ambivalent: faptele sînt fie negative, și atunci substituția este clar eufemizantă, fie pozitive, caz în care e suspectată și ironizată mulțimea lor: vorbitorului citat i se atribuie un discurs auto-elogios ("să se laude cât e de deștept și câte face și drege", observatorul.com) sau în orice caz
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
cu existența exemplară, la limita umanului cu divinul, și sfîrșește cu realitatea culturală propriu-zisă, dar deja fixată în efigia mitului. Într-un anume fel, el reface întregul traseu, mai degrabă al conștiinței decît al umanității, de la Geneză și pînă la substituția sacrului prin estetic, însă înlocuiește discursul și fabulația obișnuită cu secvența definitorie care activează memoria și face din privitorul însuși propriul lui povestitor. Eva, Alungarea, Cain și Abel, Moise, Tablele legii, Dansul Salomeei, Scara lui Iacov, Maica Domnului, Ioan Botezătorul
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
PARCĂ NINGEA... sub fulgii mari ca lacrima eternă era un Dumnezeu pândar al vieții muriseră și steagurile-n bernă printre tejghele goale - precupeții vindeau la liber bulbi de revoluții nu prea ningea - nu trebuia să ningă în care călimări de substituții visam ca seva țării să se stingă? doream un prinț frumos - pe baricade dar prințul se castrase cu muscalii și în spontane imnuri și-n balade s-au altoit abjecți in saturnalii curgeau opinci din epoca străbună cizme purtau pedeștrii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ispita melancolie...ce melancolie... dar care regi nu-mi toarnă în pahare? prin lumea roasă de blenoragie nu se salvează astăzi fiecare poate vom pune dop la evoluții să nu mai curgă znaga rațiunii probabil că-ntr-un cerc de substituții vom face rugi circumvoluțiunii... ADIO... patrie dragă mâine plec la război am să mă întorc la sfârșit de mileniu cu o lacrimă sălbatică în glas și trist ca o floare pălită de geniu între timp voi ucideți speranțele și dați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o rădăcină cu sensul ,obiect rotund", din care moacă ar fi dezvoltat sensurile populare actuale: ,bîtă", ,măciucă"; ,cap", ,față", ,diverse specii de pești". Poate că expresia ,pe de-a moaca" a fost, inițial, un joc de cuvinte, o deraiere lexicală, substituție glumeață în formula pe degeaba; joc cu atît mai probabil cu cît ar fi implicat un sens metaforic vulgar al cuvîntului moacă. Un semn al trecerii de la pe de-a moaca la moca e și faptul că prepoziția pe s-
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
ciudățenie, fără să bănuiască că punctul de pornire al expresiei nu are nimic de-a face cu tipul de cafea: , Nu cred că va găsi nimeni un răspuns la întrebarea: Cum s-a ajuns de la cafea la ieftin?" (aberatii.ro). Substituția moacă - moca, în urma căreia se creează o nemotivare de gradul al doilea, pare a fi tot una expresivă, glumeață, de tipul jocului de cuvinte cu salt stilistic: un cuvînt popular-argotic e înlocuit printr-un neologism internațional. În plus, forma corespunde
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
Rodica Zafiu Intensitatea rîsului pare să fi stimulat dintotdeauna imaginația vorbitorilor: formele și consecințele actului de a rîde apar în extrem de multe structuri cu valoare intensiv-superlativă, multe clișeizate, permițînd însă variația sinonimică, substituțiile expresive în tiparul dat. Verbul a rîde e folosit ca atare în limbajul popular și argotic; se schimbă doar expresiile care îl conțin și care sînt adesea foarte marcate, hiperbolice. În română, la fel ca în multe alte limbi, excesul
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]
-
o mie de degete, să mă scriu cu tot trupul,/ în spațiu să las o cicatrice subțire,/ în formă de cruce" (ibidem). Iar dacă nu e cu putință multiplicarea simțurilor, o soluție salutară ar fi comunicarea intersenzorială avansînd pînă la substituție: "dacă acele țipete acele lătraturi,/ sfîșiind carnea nopții/ sînt ale ochilor care încep să zărească prin ceață,/ sînt ale urechilor care încep încetișor să audă/ un ultrasunet insuportabil,/ degetele presimt, mirosul profetizează" (ibidem). Să fie la mijloc un semnal al
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
cel mai simplu e să arăt/ cum pe asfalt trec umbre cu sodă în gură/ săculeți cu sodă în fiecare odaie în fiecare dulap/ și-un miros vag de gutuie în subsuoara statuii după ploaie". în consecință se petrec diverse substituții. în locul semenilor sînt cîntați homunculii alcătuiți din trăsăturile umanului dezagregat, produse ale unei amare fantezii combinatorii: ,Homunculii atîrnă de pereți și de tavan/ ei pătrund unul într-altul și încă le rămîn goluri libere/ ei au tăceri trufașe ca platfussul
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
ornamentică uzate moral (din cele șaisprezece module inițiale ale Fugii pentru instrumente necunoscute, cel de-al treisprezecelea conținea, superstițios, patru șiruri de puncte de suspensie; în noua lui formă, poemul are exact treisprezece secțiuni și nici o asemenea pauză de respirație); substituțiile de termeni, destule, nu au numaidecât rolul de a îmblânzi eventualele prețiozități (dacă Înmormântare în cosmos făcea referire la „spirala sorbului cosmic”, mai noul Voiaj spațial vorbește, în schimb, despre „spirala vortexului cosmic”). Cele mai semnificative intervenții, însă, privesc blocurile
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
are valori afective și spirituale proprii de mare preț, ea este un vehicul al mântuirii.” Indexează un gol bibliografic românesc: lipsa unor monografii religioase. Pluralismul religios îi apare, firește, natural. Există chiar și la V. Nemoianu o limită a identităților, substituțiilor, confuziilor. Critică, de pildă, politizarea ortodoxiei de după 1989. În comunism nu fusese o politizare prin represiune și denaturare doctrinară? Din istoria totalitarismului românesc de tip sovietic reține că „perioada 1963-1965 a fost formidabilă” pentru cei tineri. Imediat în postcomunism, în
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
defazat” în raport cu „globalizarea” care se arată dispusă a neglija particularitățile naturale ale popoarelor. Nici Eminescu, nici Arghezi ori Sadoveanu nu sînt mai norocoși. Ce se întîmplă de fapt? Are loc o devalorizare estetică sau altceva? Mă tem că e o substituție a esteticului prin puncte de vedere străine acestuia, geopolitice și economice. Scriitorii „naționali” par „demodați”, din perspectiva acestora, iar nu din cea a valorilor imanente pe care le ilustrează. Din teama unei „nealinieri” la conceptele în vogă în sfera politichiei
Blaga, totuși în actualitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4055_a_5380]
-
cu adevărat singur decât atunci când te îngemănez, când te înglobez în mine. Pentru că noi doi trebuie să facem una.” (95) Ceea ce își propune noul Pygmalion este ca, în locul singurătății, personificare a dublului absent, să materializeze figura iubitei, pentru ca, prin această substituție, să poată intra într-o conjuncție fericită cu golul din sine însuși. Iubirea se vrea, evident, un remediu pentru ruptura interioară. Visul joacă un rol crucial în transfigurarea iubitei. Visătorul creează un eidolon, o imagine vaporoasă, un dublu de vis
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
cu adevărat singur decât atunci când te îngemănez, când te înglobez în mine. Pentru că noi doi trebuie să facem una.” (95) Ceea ce își propune noul Pygmalion este ca, în locul singurătății, personificare a dublului absent, să materializeze figura iubitei, pentru ca, prin această substituție, să poată intra într-o conjuncție fericită cu golul din sine însuși. Iubirea se vrea, evident, un remediu pentru ruptura interioară. Visul joacă un rol crucial în transfigurarea iubitei. Visătorul creează un eidolon, o imagine vaporoasă, un dublu de vis
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
purtător, posesoare de mătuși, unchi, bunici și alte rubedenii excentrice risipite prin Europa și America, având, la rândul lor, biografii senzaționale, inventate parcă de scriitori În pană de inspirație realistă. Sincer, nu credeam o iotă din fantasmagoria franco-română debordând de substituții de persoane, de coincidențe și de manuscrise purtătoare de taine pe care mi-o servise Eveline. I-am și spus-o. Mi-a răspuns evaziv: „Diferența dintre un adevăr la Îndemâna tuturor și o fantasmă este că adevărul fantasmei nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bărbat care-ți citește povești cu spioni, undeva, În cartierul după-amiezelor calme. Mi-ar fi plăcut să știu cum mă văd pe mine oamenii. Nu ce gîndesc ei despre mine. Asta se poate lesne deduce prin comparație, prin reducere, prin substituție, ca În jocurile algebrice. Aș vrea pur și simplu să-mi privesc chipul cu ochii lor, pentru că ceea ce văd eu În oglindă este etalonul meu de măsură pentru tot antropomorfismul cu care mă Înconjur. Nu oglinda minte, ochiul exclusivist, reglat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
totuși posibilă, într-o bună zi, în Orientul Mijlociu? Natalitatea la nivel mondial va reîncepe să crească la fel de misterios cum a scăzut? Rezervele de petrol se vor epuiza peste 20 sau peste 50 de ani? Va găsi oare omenirea energii de substituție? Mizeria și inegalitățile din țările bogate vor fi oare surse de noi violențe? Țările arabe vor cunoaște oare, într-o zi, o evoluție democratică asemănătoare celei din Europa de Est? Oare nu cumva Pakistanul sau Egiptul vor bascula în tabăra islamismului? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ucigași în serie, iar lumea va asista la un șir nesfârșit de fărădelegi. Spre deosebire de revoluționarii comuniști de altădată, care pretindeau că acționează în numele edificării unei noi societăți în locul orânduirii capitaliste, cei mai mulți dintre noii contestatari nu vor propune nici un sistem de substituție. De când a eșuat comunismul, nici o utopie nu mai pare disponibilă pentru înlocuirea pieței și a democrației, în afară, poate, de unii care vor propune revenirea la teocrație. Mânia credincioșilor Dacă, în conformitate cu idealul iudeo-grecesc, Ordinea economică reprezintă triumful bine-venit al progresului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Principiilor. Îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii. Cunoașterea era aici locuire, canonică deplasare în Spirit. Verificare a gândurilor iubite, pe căi închise și simple ca lăncile unui triunghi. Stabile corpuri! Insolvate, în veritabila vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic, iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde crima fracției și a secundei expia acum în amestec. Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns. Și "psalmii deșertatului de soare stăpîn" al acelei întristate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai capătă, în scris, un „i”. Nu-i greu: un „i” de la plural plus un „i” semn de articol fac doi „i”. Cine însă nu știe trebuie să se descurce altfel. Cea mai bună metodă într-o asemenea încurcătură este substituția. Bineînțeles, se vor înlocui (pentru o secundă și doar convențional) termeni din aceeași categorie morfologică - în situația dată, tot un masculin nedefectiv de număr -, dar în privința căruia nu există ezitări în modalitatea de scriere. Aș sugera reținerea cuvântului „șacal”, ca
STRATEGIE ORTOGRAFICĂ MACHIAVELICĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367128_a_368457]
-
Organizația noastră are, deja, mulți membri [mulți șacali]. La întrunirea de joi, au fost invitați toți membrii [toți șacalii] partidului nostru. Deși enunțul rezultat va fi un nonsens, se poate folosi (pentru a nu memora prea multe piese lexicale de substituție) același cuvânt - șacal - și ca element de probă pentru inanimate care ridică aceeași problemă de scriere: „cedru”, „codru” și altele. S-ar putea folosi, pentru comparare, tot inanimate, ca „ardei”, „cercel”, „copac” etc., dar nici așa nu ar rezulta totdeauna
STRATEGIE ORTOGRAFICĂ MACHIAVELICĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367128_a_368457]
-
care se vede numai exersarea în folosirea unor expresii. Voi încheia însă cu un poem care merită toate laudele: concediu altfel - cerul și marea în ochii pruncului Prima parte e calchiată pe sintagma des folosită în ultimii ani școala altfel. Substituția școlii cu concediul este extrem de subtilă. Înclin să cred că e vorba de un concediu într-un fel ratat sau interzis de ivirea pruncului. Și că cerul și marea din ochii lui (posibil albaștri) sînt mai mult decît o compensație
VASILICA GRIGORAŞ de CORNELIU TRAIAN ATANASIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350005_a_351334]
-
mai bine elementele pe care se întemeiază creația literară“, deoarece „Nu poți admira ce n-ai înțeles și nu poți iubi decât ce ai înțeles bine“. De la prima la ultima pagină a romanului, Al. Florin Țene se joacă cu frecventele substituții eu auctorial/ eu narativ, personaj literar/ persoană concretă, existând un permanent glisando între planul real și planul ficțional, în timp ce scrierea autoreferențială merge pe două culoare paralele, ce îi urmărește în evoluția „în oglindă“ pe Florin și geamănul său Constantin, urmărind
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
lume. Când inspirația vine, nu mai trebuie să-ți găsești locul fiindcă locul poate fi chiar în tine. Cred că o poezie foarte reușită este “Licurici pentru zmei” pe care o redăm integral pentru frumusețea ei, și pentru puterea de substituție a poetei: “licurici pentru zmei: între mine și mine / cresc fluturi din păpădie / cerul tresare în rouă / greierii înalță zmei / licuricii dansează step / pe umbre / și eu alerg / cu luna uitată în palmă / căuș de vânt alb // între mine și
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]