1,038 matches
-
proiectare: „a sistemelor de instruire” și a „activităților didactice”, sub cele din urmă înregistrând proiectarea „scenariului didactic”, termen utilizat ca sinonim pentru mai vechiul „plan de lecție” (1993: 3). Găsim însă alocat un spațiu special și „Planificării activității didactice”, care subsumează planificarea anuală, trimestrială, individuală, existând și un ghid pentru întocmirea planificării activității didactice , lucrat pe obiective (fără însă a le corela cu anumite conținuturi) (1993: 63). După modelul C. Bărboi, G. Corniță consideră necesară corelarea noțiunii de proiectare cu modelul
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
1995). La C. Parfene, (1999), supraconceptul care ordonează proiectarea este „organizarea procesului didactic”, care cuprinde: „1. planul de învățământ; 2. programa școlară (curriculum); 3. manualele și 4. planificarea activității didactice” (1999:18-22). Tot patru componente, corelate noțiunii de proiectare, sînt subsumate de către D. Ivănuș, (1999), în capitolul „conținutului învățământului limbii și literaturii române”: „1. planul de învățământ; 2. programa școlară; 3. manualul școlar; 4. planificarea trimestrială a materiei”, pentru aceleași componente în capitolul imediat următor, „proiectarea și desfășurarea învățării limbii și
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
în capitolul „conținutului învățământului limbii și literaturii române”: „1. planul de învățământ; 2. programa școlară; 3. manualul școlar; 4. planificarea trimestrială a materiei”, pentru aceleași componente în capitolul imediat următor, „proiectarea și desfășurarea învățării limbii și literaturii române” să fie subsumate conceptele de „tehnologie educațională” și „proiectare didactică”, ultima fundamentată tot pe „obiective”, ca și la autorii anteriori. V. Marinescu, (2002), include sub capitolul „proiectarea activității didactice” afirmația că aceasta se referă la „moduri de organizare a procesului de predareînvățare [...] pe
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
pe de altă parte. Oscilațiile terminologice induc de asemenea ambiguități și subminează caracterul riguros al științei cf. disjungerea între produsele proiectării: planul de învățământ, programe școlare, manuale și planificarea trimestrială/ semestrială a materiei, ca elemente în afara proiectării și acre sînt subsumate fie la „organizarea procesului didactic” fie la „conținutul învățământului”. Mulți specialiști consideră explicit legat de proiectare doar produsul numit proiect de lecție (scenariu didactic, scenariu narativ). Se menține terminologia impropriu utilizată, prin multele sinonimii aflate în variație liberă: ordonarea conținuturilor
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
de treapta a doua sub care cad concepte sunt esențial distincte de conceptele de treapta întâi sub care cad obiecte. Această distincție îi permite lui Frege să considere existența un concept de treapta a doua. Observăm că problema existenței este subsumată la Frege problemei numerelor naturale; de aceea vom urmări, pe scurt, în ce constă și această problemă. Frege susține că prin intermediul unei aserțiuni numerice nu se enunță ceva despre obiecte, ci despre concepte. Să luăm drept exemplu următoarele propoziții: 1
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
pomi). Concluzia nu ar fi aceea că numerele sunt concepte de treapta a doua, ci că aserțiunile numerice exprimă proprietăți ale conceptelor 165. În lucrarea "Fundamentele aritmeticii" Frege consideră că doar conceptului care este "neidentic cu sine" nu i se subsumează nimic și consideră că acestui concept îi revine numărul zero și nici un obiect nu cade sub un concept căruia îi revine numărul zero166. Trebuie insistat puțin asupra ideii că existența este negarea numărului zero. După Frege, aserțiunile existențiale sunt de
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
argumentul ontologic de pe pozițiile unui agnostic, cât și alte critici "nereușite", printre care și critica indirectă realizată de Frege. Acesta este de părere că deși apărătorii argumentului ontologic pot fi de acord cu Frege în sensul că toate propozițiile existențiale subsumează un concept de nivelul întâi sub un concept de nivelul al doilea pot totuși să susțină că există o proprietate a existenței de nivelul I plecând de la care să poată fi explicat conceptul de nivelul al doilea. Chiar dacă suntem de
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
contextul procesului de socializare, care înseamnă înțelegerea codurilor dominante, urmată de deciderea momentului utilizării acestor coduri, vor-bim de niveluri diferite de acceptare socială, de modul în care este percepută atitudinea curentă a persoanei, de către cei din jur. Aceste aspecte sunt subsumate perspectivei relaționale, potrivit căreia, construirea semnificațiilor între participanții la actul comunicării include contextul pentru comunicarea interpersonala. Altfel spus, cănd venim în contact cu semenii, sarcina noastră principala este de a comunica cine suntem (cu tot ce presupune acest lucru). Dacă
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
stagii similare mecanismelor de dezvoltare organizațională. Proiectele se referă la acțiuni cu nivel de generalitate mai redus decât programele, au o sferă de cuprindere mai mică, un grad de complexitate mai redus și un orizont de timp mai scurt. Ele subsumează o serie de activități care au scopul de a rezolva anumite probleme specifice, într-un timp specific și într-o zonă specifică. Stadiile proiectelor includ: evaluarea, planificarea, implementarea și monitorizarea. Proiectul reprezintă un efort complex de realizare a unor obiective
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
unității de implementare și scopurile și obiectivele unității de management. Nu în ultimul rând, p.s. asigură legătura între situația dată și cea de către care se tinde, iar deciziile luate privesc schimbări pe termen mediu și lung (Mercer, 1991) și sunt subsumate atingerii obiectivelor generale. Această caracteristică face diferența netă dintre un program sau proiect și planul strategic. Activitățile nu sunt realizate într-o succesiune precisă, ci sunt definite opțiuni strategice care imprimă direcția implementării planului. De aceea, în luarea deciziilor în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
urbanizare etc. În cadrul politicilor publice, p.s. se constituie ca un corp distinct de politici, cu toate că și acestea, la rândul lor -, pot fi clasificate în mai multe categorii de politici sectoriale. Însă ceea ce le unește sunt obiectivele generale cărora le sunt subsumate. P.s. își propun satisfacerea unor nevoi umane - mai mult sau mai puțin elementare - de protecție socială, educație, sănătate, locuire și, în general, creștere a bunăstării sociale, prin intermediul redistribuirii în cadrul societății a resurse considerate a fi relevante (bani, servicii, timp etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dedicată metodologiei conflictelor militare, aduce poate cea mai importantă contribuție analizei s.. Clausewitz considera că războiul reprezintă mai mult decât simpla confruntare a unor forțe armate. Formularea unui scop al războiului presupune conturarea unei s. căreia trebuie să i se subsumeze deciziile majore care, de cele mai multe ori, exced cadrul militar și pot afecta semnificativ populația țărilor implicate, economia sau sistemul politic. Toate aceste decizii sunt modelate de s., care se definește ca utilizarea confruntării pentru a atinge obiectivul războiului. Rolul liderului
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
piață sau obținerea unei anumite cote de piață. S. potrivită va avea ca scop salvarea și redresarea scocietății într-o perioadă de timp concordantă cu termenele impuse de instanțele judecătorești sau autorităților fiscale. Este evident că unele decizii pot fi subsumate unei viitoare s. valabile în cazul salvării de la faliment (de exemplu, măsuri de recâștigare a încrederii consumatorilor etc.). La nivelul instituțiilor publice, perioada vizată de o s. este puternic influențată de voința politică sau de incertitudinea disponibilității pe termen lung
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
la o relație bazată pe câștig reciproc. Această teorie oferă o nouă posibilitate de înțelegere a motivației angajaților și a relației dintre această și îndeplinirea scopurilor organizației, pe baza existenței unor obligații reciproce între angajați și angajator. Ei i se subsumează două orientări: teoria contractului psihologic și teoria suportului organizațional. Teoria contractului psihologic se bazează pe prezumția că angajații își formează credințe cu privire la resursele pe care au obligația să le furnizeze organizației și cu privire la cele pe care organizația are obligația de
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
din sfera unui epigonism servil, lipsit de viață proprie. După cum "perfecțiunea" clasicismului francez datorează multe literaturii antice, raportându-se, de altfel, în mod conștient și programatic la aceasta, în același sens mișcările ulterioare lui vor prelucra modelul în manieră proprie, subsumându-se unor factori sociali și istorici diferiți. În această ordine de idei, trebuie făcute câteva precizări cu privire la maniera în care sunt percepute ca individualități estetice cele două importante repere clasice din istoria literaturii: cel privitor la Antichitatea greco-latină și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
individualitate și complexitate. În acest sens, lucrarea noastră nu va trata neoclasicismele drept simpli sateliți impersonali ai clasicismului francez, ci va evidenția în ce mod aceste ramificații și-au dezvoltat o anumită identitate. Această direcție a cărții de față se subsumează, de fapt, ideii mai generale a desemnării clasicismului drept dimensiune ontologică fundamentală. Revenirea ciclică, aproape obsedantă, conștientizată pe deplin sau nu, la ritmurile clasice atestă conturarea unei aspirații perene a ființei către solar și rațional, către ordine și echilibru. Scoaterea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al generalului. Arta clasică devine, așadar, o "artă de interpretare, un idealism."22 În sensul idealizării trebuie perceput și scopul moralizator căruia este necesar să i se subordoneze creațiile în viziunea clasică. Opera trebuie să placă, dar și să învețe, subsumându-se unei utilități de natură didactică. Principiul apare încă de la Horațiu prin acel faimos utile dulci, dar este accentuat și nuanțat în clasicismul francez care devine, din acest punct de vedere un curent al corectitudinii, al cumințeniei, pe care vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
acesteia întrucât viața în complexitatea ei nu favorizează, din nefericire, doar pe cei buni, după cum, de altfel, nici nu oferă posibilitatea unei împărțiri maniheiste. Ce este interesant, însă, în ceea ce privește utopia clasică este faptul că, pentru a o impune, autorii își subsumează operele tocmai unui principiu pe care, aparent, îl încalcă prin alunecarea înspre artificial, și anume noțiunea de verosimil. Inițiatorul acestei reguli este de fapt Aristotel care făcea diferența între istoric și poet, primul având ca scop redarea adevărului în liniile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este relevantă mai ales din acest punct de vedere al oficializării încă de la începuturile clasicismului a dorinței de ordine pe care o transmitea și existența numeroaselor poetici și texte teoretice, o ordine care riscă să devină dictatură doar când este subsumată unor "întrebuințări" rigide. Se poate nuanța, astfel, între aspirația ontologică, interioară, către armonie și echilibru și dorința de normare care presupune o viziune ce tinde către un absolutism despotic. Aceasta din urmă este tendința în care se înscriu poeticile clasicismului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
întrebuințări" rigide. Se poate nuanța, astfel, între aspirația ontologică, interioară, către armonie și echilibru și dorința de normare care presupune o viziune ce tinde către un absolutism despotic. Aceasta din urmă este tendința în care se înscriu poeticile clasicismului francez, subsumându-se unei tonalități prescriptive, care face din recomandările oferite adevărate legi. De altfel, clasicismul francez își stabilește mai întâi regulile prin teoreticienii săi din prima jumătate a secolului al XVII-lea pentru ca, mai apoi, să producă adevăratele capodopere ce au
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
comportamentale de la începutul până la sfârșitul operei. Toate aceste aspecte se supun de fapt legii verosimilului, dorinței de a da credibilitate, autenticitate, personajului creat. Există aici însă, o anumită contradicție între asigurarea unei veridicități spațio-temporale și construirea unor tipuri care se subsumează unui proces opus de înscriere în universal. Împăcarea deplină a celor două aspecte nu este posibilă, de aceea se recurge la un compromis, după cum sugera același Basil Munteanu, accentuându-se verosimilitatea psihologică față de cea geografică și istorică.34 În ceea ce privește conveniențele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
neoclasicismului acestui veac. De altfel, după cum sugerează propriile afirmații din prefața la ediția din 1701 a Operelor sale, Boileau însuși accentuează faptul că nici o lege nu ar putea explica sau codifica pe deplin valoarea unică a unei creații care se subsumează unui anumit farmec inefabil: "O lucrare este în zadar aprobată de un mic număr de cunoscători dacă nu e înzestrată cu un anumit agrement și cu o anumită sare [...]. Dacă m-ar întreba cineva în ce constă acest agrement și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
poate realiza decât printr-o raportare tensionată, în multe cazuri insurgentă, la reperul stabil al generației anterioare. În aceste linii generale se încadrează și faimoasa dispută dintre Antici și Moderni "la querelle des Anciens et des Modernes" care, deși se subsumează unor repere spațiale și temporale concrete Franța, a doua jumătate a secolului al XVII-lea proiectează, în fapt, prin problematica abordată, eterna polemică dintre tradiție și inovație. In nuce, disputa a vizat, în primul rând, raportarea la Antichitate și repunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
spirit timorat, fără prea multă putere de convingere, fiind prea ușor înduplecat să renunțe la iubirea sa pentru antici. Alegând un astfel de avocat pentru cei vechi, Perrault îi dezarmează de fapt fără drept de apel.63 Întreaga lucrare se subsumează principiului progresului, perceput ca desfășurare gradată, ascendentă, ce presupune, în mod logic și invariabil, superioritatea prezentului în fața trecutului " Sunt convins pe deplin că, oricât de admirabili au fost Anticii și aici nu există îndoială Modernii nu sunt cu nimic mai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu numai că nu are rolul de a devia atenția de la cei numiți în text, ci, dimpotrivă, sporește efectele satirei la fel cum o face și adoptarea unor mijloace care țin de scriitura eroică, epopeică. În fapt, textul poate fi subsumat categoriei eroicomicului prin stabilirea unui contrast între stilul și mijloacele abordate și subiectul avut în vedere. Prin această proiectare comică sub auspiciile grandiosului, se evidențiază și mai mult meschinăria conflictului propriu-zis. De altfel, ideea inutilității disputei se relevă și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]