637 matches
-
s-o fac fără a dezvălui aspecte ale unei vieți care nu le privea pe autorități? Am studiat mătreața de pe umerii lui Anton și m-am Întrebat oare cât de des se spăla pe cap. Cusătura cămășii era plesnită la subsuori. Unghiile lui arătau ca niște felii negre de semilună. Halal Înger păzitor. Pe la trei dimineața Konrad coborî scările. Între timp, am răsucit și Învârtit paragraful 168 de atâtea ori, Încât Începu să arate ca o pereche de cătușe. Crama Albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Anton, veni răspunsul. Chiar doi. Dar nici un Lakritz. Ochii bărbatului erau Înroșiți de băutură, dinții, galbeni de nicotină. Lăsându-și oale la o parte, se bătu În piept de parcă acesta ar fi ascuns un animal necunoscut. Izbucnind Într-una din subsuori - Într-o rafală de tuse infernală, cu flegmă - se șterse la gură. — Îl căutați pe Anton Knisch sau pe Anton Lueger? — Poftim? Scena nu mi se părea deloc agreabilă. — Knisch sau Lueger? — Knisch, am zis la nimereală, făcând un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu mi se părea deloc agreabilă. — Knisch sau Lueger? — Knisch, am zis la nimereală, făcând un pas Înapoi. Ce era În mintea lui Anton? Nu l-am văzut azi pe-aci. Dar puteți să Încercați. Bărbatul tuși din nou În subsuoară. Când se șterse la gură, Își clătină obosit capul. — Camera 6. De obicei stă treaz până târziu. Acum probabil că doarme. Apoi, aplecându-se asupra boabelor, pierdu orice interes față de mine. Am intrat pe un coridor cu podeaua scârțâindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
machiau și nu purtau accesorii. Se mișcau În trupuri defeminizate, desexualizate. Și de fiecare dată când soțiile chicoteau În acea manieră supărător de feminină a lor, profesionistele Își crispau degetele pe poșetele mici de piele pe care le purtau la subsuoară, de parcă acestea ar fi conținut cine știe ce informație ultrasecretă și ele și-ar fi dat cuvântul de onoare să o apere cu orice preț. Spre deosebire de ele, soțiile veneau la aceste recepții la care erau invitate purtând rochii de seară din satin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
delicioase (face să-l citești, pur și simplu e apetisant, promulgă bală!!!). Dar totul este să reușești să intri pân’la gât în sosul textului, să te bălăcești candid-porcește-n el, să-i absorbi suculența rafinată, să te lași gâdilat în subsuoara estetică de truculența inspirată a unui Balzac dedat la porcărioare delicate, savante... BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Mi-am dorit enorm să călătoresc în străinătate și când acest vis de copilărie, adolescență și primă tinerețe s-a împlinit în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
frumos pieptănată și privea gânditoare la rarii trecători; cucoana Adela era în balcon; cucoana Caliopi la poartă, privind în lungul drumului și așteptându-și odrasla cea mai mare, trimeasă la pitărie după pâne. Băiatul, Costică, venea încet cu pânea la subsuoară, privind cu luare-aminte pulberea pe care o stârnea valuri, târându-și botinele. Din balcon, cucoana Adela își înălța nasul și întrebă: —Ai mai ieșit la poartă, soro? Da, dragă. Aștept să-mi vie diavolul de băiet cu pânea. Acuși trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la vale, zise repede unul din flăcăuandri, și l-am văzut că vine... Moș Gheorghe Cucu nu zise nimic. Păși repede la marginea apei și întinse prăjina. Cu gheara de fier, cu luare-aminte, întoarse în apă pe înecat, până ce apucă subsuoara. Atunci începu a trage - pe când noi priveam neliniștiți îndărătul lui. La țărm se opri un trup vânăt, umflat de apă. Fața bugedă stă întoarsă spre noi, cu ochii pe jumătate deschiși, sticloși. Barba și mustățile atârnau în jos, în hlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
carul azvârlind lobdele la marginea drumului. De deasupra ploua încet, mocnit, și văzduhul plumburiu apăsa parcă asupra lumii o mâhnire sfâșietoare. Ile Covataru gemea încet, în noroi, lângă car, sprijinit într-un cot. După ce isprăvi, Gavril apucă pe român de subsuori și-l aburcă încet în car. Apoi îndemnă scurt boii: Hai! Boii porumbi se opintiră și scoaseră cu greutate carul din hlei. —Cucoane! zise Gavril cu tărie; dumneata apucă de-a dreptul pe unde am venit noi... Eu fac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mișcă spre scări. Cuconul Jorj îl cunoscu numaidecât. Zise cu oarecare mirare: A! domnu Vâlcu!... De când pe la noi? — Chiar acu am căzut... răspunse primarele închinându-se adânc spre cuconița Rozina. Un moment, domnule primar... un moment! Și boierul ajută de subsuori pe tânără, o potrivi în sanie și grămădi cergi în juru-i. Ea îl privea cu ochișorii scânteietori și cu botișorul rumăn zâmbind. —Vreme splendidă, ciripi ea dulce, să mergem, Georges, să mergem, să nu întârziem!... Un moment... îi șopti Avrămeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu pot să fac; ah, dar ce îmi cereți acum? ce este asta? nu, nu". "Asta" este, acum, o pensulă cu un pămătuf mare, pe care el vrea, minute în șir, să-l poarte pe trupul ei, peste șolduri, la subsuoară. Minute în șir se scurg până când ea se lasă convinsă să ridice brațul în sus. Camera insistă, iar timpul pare suspendat aici, pe umbra fină sub care se ghicește rotunjimea sânului spre care se îndreaptă acum pensula. Mă întreb, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
iar timpul pare suspendat aici, pe umbra fină sub care se ghicește rotunjimea sânului spre care se îndreaptă acum pensula. Mă întreb, cu stupoare, cine, la noi, ar considera dezvăluirea adânciturii dintre sâni sau plutirea fără sfârșit deasupra pufului de la subsuoară momente culminante ale unui show erotic. Cerințele bărbatului devin tot mai insistente și mai stranii. Iat-o îmbrăcată într-o cămășuță albă dantelată. "Vă rog" oare cum altfel s-ar putea traduce limbajul ceremonios pe care cei doi îl folosesc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe divane în spatele unor draperii de brocart greu, ca în tapiseriile cu Răpirea din serai, arăboaice cu șolduri umflate, pudrate cu praf de migdale pe după urechi și genunchi, în pliurile coapselor, persane cu sprâncene împreunate, cu miros de șofran la subsuori, indience mătăsoase din care se preling uleiuri grele, toată cohorta de Sulamite, Rașele, Elhame, Shiftehe, Zohrehe, Tayyebehe, Namite, Lakshme, Amatullahe, Maymunahe, Tawbahe, Fa'iqahe, Vasudare, Veene, Kamakshe, Idite, Eliezre, Ofire, Afrouzehe și mai presus de toate Roshane. Roxana adică, lumina
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru că la japonezi, oricât de albi ar fi, se poate observa întotdeauna o nuanță întunecată în culoarea lor albă. Aceste femei își acoperiseră, în plus, cu straturi groase de pudră albă, toate părțile corpului dezgolite, de la spate până la brațe și subsuori, pentru a nu rămâne în urma străinilor. Și totuși pudra nu reușea să le acopere colorația întunecată care persista în esența pielii. Ea își făcea simțită prezența, așa cum se face vizibilă o murdărie pe fundul unei ape clare, dacă te uiți
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
veste și cămăși, săriră de pe mal În noroiul de dedesubt, cu brațele În balans, În timp ce se scufundau pînă la coapse. Marinarii japonezi de pe Wake continuau să tragă În cuter, dar doi englezi ajunseseră deja la marinarul rănit. Îl prinseră de subsuori și Îl tîrÎră spre Întinderea de noroi. Tatăl lui Jim trecu pe lîngă ei, cu ochelarii stropiți cu apă, Împingînd din fața lui noroiul negru. Apa Îi ajunsese la piept cînd Îl prinse pe ofițerul rănit de grad inferior care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
filigrane de argint. Acolo, sub cort, domnița Ecaterina, văduva Luminăției Sale, Poetul, și clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi zdraveni și chipeși îi săltau din sănii și-i purtau de subsuori până la podium, ca să nu li se strice imineii croiți din marochin sau brodați cu fir de aur și presărați cu mărgele și perle. Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase se bucurau însă de cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rug. Femeia nu prea înțelegea ce doresc de fapt cei doi tineri îngenuncheați. Zâmbi amuzată și trecu printre ei, continuându-și drumul. Atunci, într-o tacită înțelegere a situației, alergară spre ea tinerii boieri. Nicolae și Iancu o ridicară de subsuori și o depuseră pe podium, lângă domnița Ecaterina, care o primi cu brațele deschise. ― Ne-ai răpit cu totul, draga mea. Ne-ai reamintit momentele de grație care ne delectau pe vremea neasemuitului meu soț și iubit. În timp ce gazda îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
șic!... Acum aș vrea să vă văd flancurile. Ridicați-vă mâinile, vă rog! Nu chiar de tot! Acum e bine. Și el îi cercetă atent linia taliei, apoi, fără nici o introducere, își trecu apăsat palmele de sus în jos, de la subsuori până pe șolduri. ― A! țipă din nou Toinette. ― Oh, Doamne! Să nu-mi spuneți, contesă, că iar am reușit să vă sperii! Ha, ha!... Dar, zău așa, de ce vă temeți? Pictorii nu sunt bărbați. Un pictor vede doar liniile modelului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din cap. Nici Marițica, măritată de curând, nici Safta nu-i semănau deloc, ca și cum n-ar fi avut în ele nici măcar o picătură din sângele ei. Copila asta iar mă face de rușine. Hai, flăcăi, ajutați-o! Fu luată de subsuori, săltată și trecută pe deasupra focurilor. Ea doar strânse picioarele, dar se întrecu în țipete și râsete. De fapt asta își dorea, realiză și clucereasa, văzându-i exuberanța stârnită ca din senin. Când focurile se mai potoliră, se treziră tropotind pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rănile cu un prosop și străduindu-se să-i oprească năvala sângelui. Consumatorii localului fugiseră fără să plătească și lăutarii dispăruseră ca prin farmec. Numai cântăreața, cu chipul schimonosit de suferință, rămase pe loc. Apoi, îl luă pe Marcu de subsuori și-l sprijini până peste drum, în „Salonul de ras, tuns și frizat”, unde căzură, ca de obicei, amândoi, pe salteaua de paie, dinainte pregătită. Marcu Fișic a murit într-o Luni dimineață. Adormise pe tron, proaspăt bărbierit și pudrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
astă dată expresia de rigoare a vizitelor de condoleanțe, cu toate că vorbește cam așa: - Nici nu mă preocupă protocolul în momentul de față, când am venit să-mi iau rămas bun, de la vechiul meu prietenă E în uniforma albă, cu casca subsuoară, și cu mâinile împreunate deasupra centironului. După fiecare frază își privește vârful pantofului alb, ca pentru a-și orândui gândirea. Apoi trece în salon să ia o gustare. ă Iată și pe Omul cu ciocul de aramă. Și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mișcare bruscă a căpșorului neastâmpărat. O sărut pe umărul rotund cu reflexe roze. Eva se întinde cu spinarea pe masă și așteaptă. Carnea ei are optsprezece ani și miroase a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să-i ling degetele, lăsate moi, în voia voluptății. Coboară pleoapele și ridică genunchii lipiți unul de celălalt, până la gură, acoperindu-și astfel pântecul supt, cu pulpele strânse. Ridicat în tălpi văd cum intru. Fără să mă mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și toți plângeau de foame, cu el împreună, marțea, dimineața. Tragicul eveniment repetat în fiecare săptămână, nu împiedica pe doi dintre băieți să joace teatru: Spectacolul era excesiv de bizar. Unul dintre ei intra pe ușă cu registrul de comenzi la subsuoară și cu pălăria de paie a moșului Isidor, ce-i cădea peste urechi. - „Sunt domnul de la Societate”, se prezenta copilul de o comică drăgălășenie, sub masca severă a chipului, apoi deschidea registrul și cerceta prin ochelari, o pagină goală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
veni fulgerător în minte în timp ce priveam lupta înverșunată a celor doi copii pentru mașina de cusut, pe care totuși, adevăratul domn de la „societate” a ridicat-o într-o luni de dimineață, urmat până la birjă de micul actor cu condica la subsuoară. Și poate că și mașina de cusut fusese legănată ca și racla aceea de copil, în aer, înainte de a fi scoasă în curte, unde convoiul familiar nu a mai urmat-o de rușinea vecinilor. A doua zi, moșul Isidor, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
curat ca lacrima, Duncan. Nu așa arată un om care a căzut pe malul unui râu și apoi Într-un șanț, nu? Nicholson Își trecu mâna peste creștet, țepii aspri scoțând un fâșâit slab, În camera ostilă de interogatoriu. La subsuori i se vedeau niște pete albastru-Închis. — M-am... m-am dus acasă să vă dau telefon. Și m-am schimbat. — Înțeleg, spuse Logan zâmbind din nou. Unde erai pe 13 august anul acesta, Între două și jumătate și trei după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Foarte sexy. Inspectorul Insch nu arăta foarte sexy când Logan Îl văzu din nou. Venea de sus cu liftul de la ultimul etaj. Ori asta Însemna că se Întâlnise cu comandantul. Costumul cel nou și drăguț al lui Insch era umed subsuoară și pe spate. Domnule, zise Logan. Încercă să nu se uite În ochii lui. — Vor să renunț la pantomimă. Vocea Îi era joasă și lipsită de intonație. Sentimentul de vinovăție Îl cuprinse pe Logan, ca o pancartă mare În vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]