1,497 matches
-
o continuitate de fond, susține Marylène Delbourg-Delphis, Între foarte puținii istorici ai dandysmului care se Încumetă, de altfel, să treacă granița lui 1920: „Născut În anii ’20, estetismul rătăcirii active bântuie toate deceniile. Ian Curtis sau Joy Division coboară În subteranele de beton Înveliți În lungile lor mantale Întunecate ș...ț. Dandysmul durează, Împotriva a toți și a toate, În tentația unui eroism pe care Îl generează absurditatea istoriei. A fi Saint-Just la 21 de ani sau Hoche la 25? Există
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să Își sacrifice plăcerea cu atâta cruzime voluptuoasă? Vanitatea, frivolitatea, nevoia de a uimi mereu. „Dar numele adevărat al tuturor acestora e angoasa.” Intuiția lui d’Ormesson intră În rezonanță cu explicațiile psihologilor care s-au Încumetat să pătrundă În subterana tenebroasă a unui suflet dandy. Ceea ce nu mai rimează deloc cu apologia angelismului - fie și ca metaforă - În acest caz. Mai există Însă o altă poartă de intrare spre tema naturii desăvârșite a dandy-ului: androginatul spiritului său. Primul care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bărbat distins a publicat două volume În care a reunit cu o răbdare de Înger curios toate faptele cunoscute ale vieții lui Brummell. De ce oare trebuie ca atâtea strădanii să nu ducă decât la o cronică timorată, fără referire la subteranele istoriei? Căci explicația istorică Îi lipsește lui Brummell. El mai are Încă admiratori, precum epigramaticul Cecil, oameni ciudați, interesați de el, precum Jesse 1, dușmani (aici nu cităm pe nimeni). Dar printre contemporanii săi Încrâncenați, printre pedanții de toate vârstele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sonuri și „vederi” (o formulă bacoviană) în zonele de umbră ale existenței. Rimbaud invita poetul modern să viziteze nevăzutul, neauzitul, nepipăitul și nemirosibilul pentru a putea reinventa poezia. B., pornind din alt punct, vizitează cămările realului derizoriu, ungherele plictisului existențial, subteranele tristeții și ale eșecului, în fine, privește existența prin geamul afumat al unei delirante singurătăți. Reușește și el, în cele din urmă, să reinventeze poezia silind-o să coboare în micul infern al existenței curente. Dintr-o minus-vitalitate notorie, universul
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Sâp, Noi povestiri auzite pe Muntele Broaștei Țestoase de Aur, București, 1976; Vsevolod Ivanov, Nisipuri albastre, București, 1977 (în colaborare cu Aurel Lambrino); Lilli Promet, Primavera, București, 1977; Nikolai Samohin, Celebrul meu alter ego, București, 1983; F. M. Dostoievski, Omul din subterană, București, 1983 (în colaborare cu V. Em. Galan); Cronici microelectronice, îngr. Al. Mironov, Șt. Ghidoveanu și M. Bădescu, pref. Al. Mironov, București, 1990 (în colaborare). Repere bibliografice: Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 27. E.H.
BLOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285765_a_287094]
-
Romulus Bucur, Iov gratuit, Pitești, 2000, 51-53; Marius Chivu, Fundăturile poeziei, RL, 2002, 32; Al. Cistelecan, Ultimul homerid, „Cuvântul”, 2002, 9-11; Dan Bogdan Hanu, Suspinul homeric, CL, 2003, 3; Gheorghe Grigurcu, Șansa „biografismului”, RL, 2003, 15; Daniel Cristea-Enache, Omul din subterană, ALA, 2003, 661; Dosarul cenaclului Euridice, București, 2003, 406-466. T.N.
COANDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286305_a_287634]
-
armoniei și, prin urmare, năzuința neabătută către ea“2. Aceasta este una dintre „tezele“ lui Dostoievski, poate cea mai importantă, căreia tot el i-a opus o mulțime de antiteze, dintre care, neîndoielnic, un loc important îl ocupă Însemnările din subterană (1864). În privința polemicii cu „pozitivismul ateu“, această scriere, după părerea lui Rozanov, este „prima piatră unghiulară din activitatea literară a lui Dostoievski și ideile expuse aici formează întîia linie fundamentală a concepției despre lume a autorului“3. Aceeași părere, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ideile expuse aici formează întîia linie fundamentală a concepției despre lume a autorului“3. Aceeași părere, dar nuanțată altfel, o are și Lev Șestov, care susține că întreaga operă dostoievskiană se împarte în două etape: înainte și după Însemnările din subterană; în momentul scrierii Însemnărilor, spune Șestov, „în sufletul lui Dostoievski a avut loc una dintre cele mai teribile crize pe care este în stare să și le pregătească și să le îndure sufletul omenesc“1. Șestov își dezvoltă pe larg
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
au imputat lui Dostoievski polemica ascunsă cu Cernîșevski și Nekrasov și faptul că n-a descoperit la aceștia „sensul revoluționar-democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale: „În general, el (visătorul - n.n.) se aciuiază undeva, într-un ungher izolat, de parcă s-ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unghere“ s-a produs o ruptură, dar nu o mutație, nu o schimbare de regn. Iar „scuipăturile“ despre care vorbește Lev Șestov sînt răspîndite prin toată opera și nu există un motiv real de a-l considera pe Omul din Subterană mai ticălos decît este. De pildă, acestuia i s-a imputat (la modul serios) episodul ceaiului dintr-o replică adresată Lizei: „Să se dărîme lumea sau eu să nu-mi beau ceaiul? Dacă-i pe-așa, zic: dărîme-se lumea, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de ochii lumii, am blasfemat chiar, au interzis în schimb concluzia trasă din toate astea privind necesitatea credinței și a lui Christos“2. Fraza citată există într-adevăr în scrisoarea respectivă. Dar ea nu se referă la finalul Însemnărilor din subterană, din care, în momentul expedierii scrisorii, nu apăruse decît prima parte, la cea de-a doua Dostoievski scriind din greu, după cum mărturisește, în aceeași scrisoare, ceva mai jos. Nu știm în ce măsură a intervenit cenzura oficială; de fapt, în Însemnări din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din care, în momentul expedierii scrisorii, nu apăruse decît prima parte, la cea de-a doua Dostoievski scriind din greu, după cum mărturisește, în aceeași scrisoare, ceva mai jos. Nu știm în ce măsură a intervenit cenzura oficială; de fapt, în Însemnări din subterană însuși Dostoievski este cenzorul impetuosului său erou, căruia îi întrerupe discursul delirant. Despre partea a doua, în legătură cu posibilele intervenții ale cenzurii, nu avem nici măcar informații colaterale. Oricum, un final în spirit creștin, cum crede Ion Ianoși, era imposibil pentru că, structural
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
semnal în această privință îl găsim în refuzul comparației oamenilor cu niște clape de pian, comparație care se găsește în Convorbirile între d’Alembert și Diderot. Tot în opera lui Diderot se poate găsi un text, cu care Însemnările din subterană ar putea fi puse în legătură, și anume Nepotul lui Rameau. Dostoievski îl plasa fără ezitare pe Diderot în rîndul ateilor: „Amintiți-vă de ateii din trecut: pierzîndu-și credința în ceva, începeau să creadă cu patimă în altceva. Amintiți-vă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
totul neobișnuit, fiindcă omul acesta nu se fălește deloc cînd arată însușirile bune pe care i le-a hărăzit natura, și nici nu se rușinează cînd le dă la iveală pe cele rele“.2 Nepotul lui Rameau și Omul din Subterană seamănă ca două picături de apă în ce privește lipsa de aderență la real și la ideal, ambii sînt măscărici și artiști în felul lor, ambii epatează. La amîndoi este vorba de acel estetism invers, despre care vorbea Bahtin în legătură cu personajul dostoievskian
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
au aderat la noua ideologie, dar nici n-au părăsit țara). Să remarcăm că simulacrul de dialog este condus, despotic, de cel care se rostește. Și posibilele replici ale „celorlalți“ sînt scornite tot de el, sînt o emanație a aceleiași subterane: „Le-am inventat chiar eu, căci numai cuvintele se lasă inventate. Nu-i de-a mirării că mi-au intrat singure în cap și au luat formă literară“. Eroul încearcă mereu să scape de literatură, dar eșuează iremediabil pe țărmul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s-ar zice că anonimul din Subterană nu aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de romantism ipocrit. S-a mai remarcat că semnificația Subteranei dostoievskiene scapă dicționarelor explicative 2. Acest lucru l-am simțit traducînd Soțul etern, în care unuia dintre eroi i se aplică de două sau trei ori atributul de „podpolnîi“; n-am găsit soluții întotdeauna satisfăcătoare, am scris uneori cu strîngere
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
l-am simțit traducînd Soțul etern, în care unuia dintre eroi i se aplică de două sau trei ori atributul de „podpolnîi“; n-am găsit soluții întotdeauna satisfăcătoare, am scris uneori cu strîngere de inimă „ascuns“, „tenebros“, „oneros“. Poate că Subterana ar trebui luată drept un antonim al Zidului, ca o modalitate de subminare, de depășire a acestuia. Se știe că, înainte de apariția armelor de foc, cetățile medievale erau cucerite prin săparea de tuneluri pe sub ziduri. Guralivul din această scriere dostoievskiană
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încearcă să se plaseze într-o situație de vorbire care să-i asigure libertatea absolută. Această libertate, refuzînd lumea, plasîndu-se în afara ei, rezumîndu-se la rostire, nu poate s-o modifice, ea poate doar să modifice sensul existenței 3. Individul din subterană se ocupă copios cu așa ceva. Dar, pentru a fi total liber în lumea oamenilor, pentru a fi martor și judecător absolut, el trebuie să depășească Zidul. Or, acest lucru este posibil într-o formă de existență ne-umană; să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
devină insectă, muscă, șoarece. Zidul, așa cum spune un exeget, împarte lumea în partea sus și cea de jos, „în universul practicii corporale normale, dirijat de conștiință și știință, de articulații clare și mișcare, și în universul practicii nenormative, amplasată în subterană, strivită, comprimată, unde se formează mereu același limbaj «incorect» al trupului descoperit, capabil de cele mai uluitoare metamorfoze. Numai devenind șoarece, poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
incorect» al trupului descoperit, capabil de cele mai uluitoare metamorfoze. Numai devenind șoarece, poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și mai departe: își repudiază pînă și mediul firesc, Subterana. „Dar ajunge, își încheie el discursul; nu mai vreau să scriu «din Subterană»...“ Totuși, nu s-a ținut de cuvînt și și-a continuat „pedeapsa corecțională“ pe care și-a aplicat-o singur. Iar autorul, pe numele său Dostoievski, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și mai departe: își repudiază pînă și mediul firesc, Subterana. „Dar ajunge, își încheie el discursul; nu mai vreau să scriu «din Subterană»...“ Totuși, nu s-a ținut de cuvînt și și-a continuat „pedeapsa corecțională“ pe care și-a aplicat-o singur. Iar autorul, pe numele său Dostoievski, s-a văzut nevoit să-i pună el punctul. Testamentul Pentru Marianne Véron și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
folosi mijloace violente. Mijloacele și metodele de acțiune folosite de teroriști sunt deosebit de variate fiind dependente de imaginația de cele mai multe ori bolnavă atentatorilor. Tot la acest subcapitol se încadrează și utilizarea rețelei hidrografice cu toate resursele sale de suprafață sau subterană deoarece orice forță de sprijin a păcii ca de altfel orice alte strucuri de organizare umană se lovește de aceeași problemă: nevoia de a beneficia de apă sigură și potabilă. Odată cu apariția acestor amenințări (amenințări și atentate biologice sau chimice
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
aproape în întregime Abația. Dar asta fusese demult. În comparație cu frigul de afară, răcoarea constantă din subsolul Bibliotecii păru o binecuvântare. Radoslav știa exact unde se afla basorelieful pe care îl studiase. Intra în datoria fiecărui Abate să cunoască la perfecție subteranele Bibliotecii. Și asta nu numai pentru a intra în Camera Ouălor, ci și pentru că, la fel cum Hristobal încercase să își sape în piatră propriile-i frici, tot așa o făcuseră probabil și mulți alți înaintași de-ai săi. Fiecare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]