436 matches
-
secular! Din punct de vedere statistic, socoteala putea ieși, dar comunitatea era escrocată"191. Denunțarea tehnocratismului "anilor beton" Tehnocratismul urbanismului progresist a fost denunțat din două motive: mai întâi, din cauza disprețului pe care îl afișa față de aspirațiile locuitorilor; apoi, din cauza subterfugiului care îl prezenta pretenția sa de a întruchipa progresul tehnologic. Nerecunoașterea dorințelor locuitorilor transpare în trei aspecte: efectele emergente ale standardizării noilor construcții, și în particular a marilor ansambluri destinate locuirii și vieții sociale; tensiunile generate de ideologia amestecului social
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
percepea; în general, însă, cenzorii erau cel puțin vigilenți dacă nu chiar rafinați și inteligenți. Așadar libertatea Desperado avea în statele comuniste o soră geamănă de temut: e vorba de libertatea furată, pseudo-libertatea, care trebuia câștigată milimetru cu milimetru, prin subterfugii literare dintre cele mai năstrușnice. Era vorba mai mult de ingeniozitate în comunism decât de libertate, de fapt. Sclavia politică era evitată cu măiestrie prin artificii literare. Din acest punct de vedere, estul si vestul se aseamănă: ambele ajung la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
își declară cu modestie insuficiența mijloacelor. Orgoliul îi face pe cei mai mulți să construiască aparențe ale adevărului, sub care se disimulează de obicei neajunsurile științei care, în realitate, e limitată ca orice lucru omenesc. Problema inspirației îi determină pe psihologi la subterfugiul de a degrada transcendentul și de a-l confunda în imanent, crezând că astfel îl transformă în obiect de cunoaștere științifică. Am subliniat și altă dată că, pentru moderni, transcendentul degradat în imanent se confundă cu subconștientul sau cu inconștientul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
conducători ai evreimii au dat crezare zvonului conform căruia evreii nu vor fi scoși din țară, ci duși la muncă pe "Câmpia pâinii". În epocă nu exista în Ungaria nicio localitate cu acest nume. (Nemții s-au folosit de asemenea subterfugii în decursul discuțiilor de la Budapesta, pentru inducerea în eroare a conducerii comunității evreiești: desemnaseră de pildă localitatea Waldsee - aflată în apropiere de "frontiera ungară" - drept loc pentru munca forțată pe care urmau s-o presteze deținuții). A existat însă și
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
religiei creștine. Acesta este demersul pe care trebuie să-l realizeze Albertus Magnus (1193-1280), care datorită culturii sale universale putea să suprapună cele două imagini. Pentru a elimina o parte a contradicțiilor ce apăreau Albert cel Mare apelează la un subterfugiu metodic, separând cunoașterea științifică de cea teologică 78. În acest moment începe controversa adevărului unic care va avea o influență deosebită pentru modul în care se va dezvolta știință sfârșitului de Ev Mediu. Soluția aprofundată de către Thomas d'Aquino, care
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
știe: Da, sunt o babă comunistă. Așa se și explică retardul României, viteza ei de melc pe calea democrației, pe calea liberalizării, oamenii consimt să rămână fideli tinereții lor. Ei își amintesc cu nostalgie de prieteniile lor din fabrică, de subterfugiile prin care reușeau să reziste presiunilor sociale. Micile păcăleli de tipul petrecerii în atelier cu ouă roșii de Paște sau bancurilor despre regim (la care cel mai mare meșter era chiar cel ce peste ani s-a dovedit turnătorul), sau
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
confruntat cu mai mult decât poate realmente pricepe și, astfel debordat, să dea generos câștig de cauză oponentului. O poziție nobiliară, în ultimă instanță: cel dăruit din belșug cu putința de a pricepe se așteaptă să îngăduie și recursul la subterfugii îndoielnice al celui mai puțin dăruit. Nu-i normal? Sacrificiul de cinstire a victoriei rațiunii se face pe spesele învingătorului. Altfel, nu se poate trăi împreună. După ce sorbi prelung din pahar, ca și cum idealismul onctuos ce-l apărase s-ar fi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Mul?i se sustrag sarcinilor politice ?i intelectuale ale analizei istorice. Al?îi, e clar, nu s�nt la �n?l?imea rolului care le e atribuit. A?a se face c?-i surprindem recurg�nd, aproape involuntar, la vechi subterfugii, f?c�nd pe timizii� Cu tot acest r?u de voin?? ei n-au cum s? se sustrag? faptului c? socioumanul, cel pe care ei s�nt chema?i s?-l studiaze, trebuie supravegheat cu mare aten?ie de
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
fătucă și o făceai pe domnișoara. Acum cazi în altă primejdie. Ești o domnișoară, dar nu ții seama de asta și te porți ca o școlăriță aiurită!" Purtarea ei, crede Catherine, era "urâtă, foarte urâtă". Trebuia așadar să găsească alte subterfugii, alte vicleșuguri care să-i permită să se dedea jocului seducției rămânând totodată invizibilă, să se expună și în același timp să se eschiveze. În mod intuitiv, Catherine recurge la vasta sa paletă de priviri și surâsuri. Face apel la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Ifigeniei (Ifigenia în Aulida), substituirea adevăratei Elena cu o umbră care l-a însoțit pe Paris la Troia (Elena), prevestirile funebre ale Kasandrei, roaba troiană îndrăgită de Agamemnon (Troienele), personajul țăranului ales de Clitemnestra drept soț al Electrei, ca și subterfugiul tinerei de a-și înștiința mama că a născut, pentru a o atrage în cursă (Electra). Desigur, complicarea excesivă a intrigii se realizează în dauna tensiunii dramatice, iar pitorescul se substituie profunzimii. Suntem aici la antipodul simplității pline de gravitate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
când împung cu floretă, pe planșă criticii, exercițiul devine subit înviorător; când răscolesc prin arhive și de afară răzbat vocile florăreselor trebuie să-mi autoflagelez temeinic simțurile pentru că să nu-mi urmez în plină stradă bicisnicul trup. Sub mii de subterfugii pe care sunt meșter în a le inventa, părăsesc totuși destul de des biblioteca borgesiană, pentru câte un flecușteț de viață trăită. I-l datorez în special lui Nestor, un pumi cu ochii cât strachina, doctorului Argus cu care mai stau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de contradicția (reală?) dintre elanul spiritual și „probitatea științitifică” („...această opoziție între elanul spiritual și «probitatea științifică» de care cu toții suferim- pentru mine, acesta este lucrul care devine adesea prea greu și care mă paralizează...” 1), Wikander a recurs la subterfugii externe: tabletele de Maxiton tonifiant 2, pe care le cere Eliazilor, când îl vizitează venind de la Paris, sau alcoolul, o tacită și tot mai puțin eficientă coabitare cu decalajul neliniștitor și greu suportabil dintre amploarea proiectelor și infima lor realizare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
O să le fie foame un pic. Ei și? Asta o să-i învețe minte și le va arăta care-i interesul lor". Celălalt a tăcut, bineînțeles. E ordinul primit de la ștabii lui, chiar dacă-i place să creadă că nu-i așa. Subterfugiile noastre au o explicație cât se poate de simplă: Shoah. Ea nu face parte, vai! din câmpul de conștiință al orientalului, pentru că acesta este preocupat de propria-i istorie, iar nazismul ține tot de Occident. Căința consecutivă exterminării este un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la care nu știam nici măcar cum trebuie să suflu. Și poate că familia, tradiția ei erau la fel de reale ca și existența lui Tiffany Reynaud. D.V. nu era deloc un naiv, precum inventatoarea lui Tiffany Reynaud, dar născocea tot felul de subterfugii pentru a-și justifica chiulul de la lectură. După cronica cu pricina, m-am întâlnit pe stradă cu el și, când m-a văzut, se aștepta ca un pârlit ca mine să-i cadă în genunchi, mulțumesc, maestre, că m-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
amenința. și m-am hotărât s-o păcălesc. Am urcat în fugă, am aranjat ceea ce era de aranjat, apoi m-am hotărât să cobor pe o altă scară și să ies pe poarta din dos, traversând curtea. Dar, în ciuda tuturor subterfugiilor mele, în clipa în care am ajuns în curte, am văzut-o pe colega mea! Prin urmare - reușise să mi-o ia înainte... Nu mai era cazul să ies pe poarta din dos. Am urcat din nou și din nou
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
eram copil în sat, încă nu cunoșteam întrebarea pusă deseori de oamenii apropiați: „La ce te gândești acum?“. și nici răspunsul dat deseori: „La nimic“. Răspuns căruia, de cele mai multe ori, nu i se dă crezare, fiind socotit o scuză, un subterfugiu. Lumea își închipuie că fiecare ne gândim totdeauna la ceva anume, despre care știm exact ce este. În ce mă privește, cred însă că te poți gândi și la nimic - adică la ceva despre care nu știi ce e. Când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
s-a dat după un paravan și în loc să aducă ceea ce trebuia să aducă, și care-i aparținea numai lui (conform spuselor lui Sancho Panza: „Stăpâne, urmează să faci o operație în care nimeni nu te poate înlocui...”), a încercat un subterfugiu și a golit o fiolă cu un lichid străin în eprubeta de control. Întâmplarea asta caraghioasă vestește că în lupta pentru pâine, pentru câțiva dolari în plus, lucrurile merg prea departe - până la caraghioslâc, adică până la dramă. Așa caraghioasă cum e
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
există și așteaptă să-l Întîlnim. Atunci Încă nu bănuiam foarte multe altele. De pildă, grija necesară pentru felul cum ne risipim această unică viață. Încă n-am pronunțat cuvîntul destin. Sa surîd? Știu prea bine că acesta e un subterfugiu vulnerabil. Și dacă pe zei i-am stîrnit prin cuvinte, nu Înseamnă că propriile noastre cuvinte ne omoară. Prefer să stau cu ochii deschiși În soarele care-mi strivește pleoapele. Căci știu, de asemenea, că toate trădările s-au plătit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este cel mai tragic pentru că divinul nu mai participă În nici un fel la tragedie; mai mult, orgoliul ei este atît de uman, Încît devine destin; nu numai că sfidează interdicția lansată de Creon, dar cînd acesta Încearcă să-i ofere subterfugii pentru a se salva, ea refuză mîndră și chiar Împinge lucrurile În direcția morții. Prometeu strigă „eu Însumi” Împotriva zeilor; Oedip Împotriva destinului; Antigona Împotriva celor care Îi revoltă sensibilitatea; Îndîrjirea ei sumbră are aerul unui Savonarola antic; și totuși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a doua zi; eram cinci persoane care triam, curățam, aranjam, tresăream la orice țârâit al telefonului sau al soneriei; prieteneletale m-au ajutat să scot cele două manuscrise: Mălurenii și jurnalul. Ileana a plecat încărcată peste puterile omenești: printr-un subterfugiu extraordinar, le aranjase așa încât să pară însărcinată. N-am dormit toată noaptea. Următoarea zi, luni, la 8 fără un sfert, totul s-a reluat; s-a instalat [numai] anticarul, marele șef n-a mai venit. Scara bibliotecii scotea un scrâșnet
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
demagogie, confuzie, corupție. Speranța neînvinsă, din „țara Îndepărtată”. Acută și onestă, exemplară În „estetica” aliind esteticul cu angajarea morală, inteligentă și Învățată, delicată și inflexibilă - un adevărat „model” intelectual al artistului. Ba și al patriotismului, eliberat de sloganuri și profitabile subterfugii conjuncturale, vitalizat de exigență și spirit critic. Dar și al prieteniei, surpată În atâtea alte cazuri de noua conjunctură. M-am bucurat de confirmarea unui similar fel de a gândi, simți și reacționa. Cella s-a convertit și ea În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe referat rezultă că plicul ajunsese În cutia poștală a absentului pe 4 decembrie 1986. Plecasem din România pe 1decembrie. Era evidentă dorința referentului de a salva cartea, cum făcuse, presupun, și În multe alte cazuri similare, cu autori „suspecți”. Subterfugiile erau adesea evidente și naive, dar serveau totuși „canonului” care să ofere ideologilor culturali pretextul formal al Îngăduinței față de dubiosul autor. Se menționa, În referat, de pildă, că volumele pe care le recenzam apăruseră la „diferite edituri literar-culturale” (Eminescu, Albatros
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
groaza ei față de „tăcerea de gheață” a societății totalitare, unde și „căderea unui ac” pe podea este percepută ca o enormitate. Prietenul din Iași se decisese să ofere „extra-teritorialului” trădător și cosmopolit, cum mă numea presa de gang partinic, un subterfugiu, favorizând sedentaritatea, re-„Înscăunarea” pe scaunul de la masa de scris. Cum dialogul cu trâmbițele oficiale nu era posibil, Îmi propunea să dialogăm noi doi, epistolar, și astfel, cum s-a și Întâmplat, să ajung la dialogul cu mine Însumi. Intenția
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întâmpină coroana de frunze a copacului. Un bun acord cu timpul. Îl privesc, Îmi reamintesc lecția pe care mi-o propune. Stabilitatea, statornicia unui echilibru venind din interioritatea naturii Înseși. Mă uit la ceas, aștept. O dependență iritantă, poate, un subterfugiu. Ar trebui, poate, să depindem doar de noi Înșine. Să nu așteptăm nimic, să ne fim suficienți nouă Înșine. Sau să ne mulțumim cu mesajul mut al fiecărei dimineți, cerul, vrăbiile, copacul din curte... În fața ferestrei veghează un copac solid
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
izolat prin vârstă, doliu și temperament, de ambianța socială. Istoria alienării și regenerării lui Pereira pare istoria relației sale cu adevărul. Pereira trăiește În trecutul cu care a stabilit un cod cotidian protector. Ritualurile sale gastronomice intră și ele În subterfugiile de a evada din rigorile prezentului. În pofida sfaturilor cardiologului și a crizelor de oboseală și transpirație, continuă să consume vicioase limonade dulci și ispititoare omlete interzise. Rușinat de fiecare dată, dar gata să-și acorde, apoi, din nou, micul act
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]