2,093 matches
-
din nou și condamnat la trei ani închisoare pentru tipărirea de texte interzise de lege. La scurt timp după eliberare, și-a reluat activitatea revoluționară ilegală. A fost închis din nou, timp de un an, pentru tipărirea de materiale considerate subversive. După ispășirea pedepsei s-a mutat în Caucaz, unde a stat până la abdicarea țarului Nicolae al II-lea. În această perioadă și-a pus numele Kirov. L-a ales ca pseudonim literar, aidoma altor lideri bolșevici contemporani. Kirov este derivat
Serghei Kirov () [Corola-website/Science/299466_a_300795]
-
aduce în scris registrul colocvial, pînă la iritarea produsă de neglijențele exprimării, de încălcarea normelor, de prezența unui lexic considerat de obicei vulgar. Invazia oralității familiare mi s-a părut de la început semnificativă și utilă mai ales prin aspectul ei subversiv: în măsura în care contrasta cu dominația publicistică a tonului serios-birocratic sau a celui liric-sămănătorist, dinamitîndu-le clișeele. în momentul de față, cînd stilul vioi pare să fi cîștigat bătălia, e probabil nevoie ca excesele sale ludice să fie din cînd în cînd temperate
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
nu treacă de partea dușmanului. Omul care a ticluit acest plan, însă, nu era altul decât Iyo, unul dintre cei Trei Oameni din Mino, care se aliase deja cu Hideyoshi. Prin urmare, „strategia” lui nu era altceva decât un complot subversiv. Din acest motiv, pe parcursul atacului, în interiorul castelului s-a stârnit o învălmășeală cumplită, iar apărătorii nu le-au putut opune deplină rezistență atacanților. În sfârșit, Nobunaga, care pândea mereu o ocazie, i-a trimis lui Tatsuoki, în toiul zăpăcelii, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
imense. Exact asta a făcut servitorul Seniorului Murashige și, când afacerea a fost demascată, Seniorul Murashige a luat inițiativa și a desfăcut steagul rebeliunii, temându-se că Seniorul Nobunaga l-ar fi interogat oricum despre această crimă. — Pare un zvon subversiv răspândit de inamic. Cu siguranță, e o minciună josnică. — Și eu cred că e o minciună. Din câte-am văzut, oamenii sunt invidioși pe faptele meritorii ale Seniorului Murashige. Cred că acest dezastru a fost provocat numai de calomniile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o perspectivă individualistă. De exemplu, în scandalul Watergate 3, doar la un nivel a izvorât corupția din omul Nixon paranoia lui, resentimentul față de conspirația ,,insiderilor" de a-l ține în afara cercului magic, misiunea autoimpusă de a salva Statele Unite de forțele subversive ale legalității și așa mai departe. La un al doilea nivel, corupția a izvorât din faptul că toate societățile au oameni ca Nixon, dar nu toate statele îi fac și președinți 4. Așadar, orice ar fi făcut omul Nixon, președinția
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
putere deschisă cu președintele statului Liu Shaoqi și cu alți revizioniști, aparent asupra chestiunii dacă corupția în sine era o țintă potrivită și necesară de intervenție sau, așa cum a continuat să creadă Mao, un simplu epifenomen al unor tendințe contrarevoluționare subversive. Liu (calificat, în mod ofensator, drept ,,un Hrușciov al Chinei" în momentul înlăturării sale în timpul Revoluției Culturale) și nevasta lui, Wang Guangmei, petrecuseră mult timp studiind condițiile de la țară. Liu fusese în provincia Henan, în timp ce Wang stătuse timp de cinci
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
și efectiv iresponsabili erau priviți cu frică și respect. În absența unui sector privat, sau chiar a oricărui concept de economie personală, întreaga corupție a fost oficial definită ca furt de la popor, iar urmărirea profitului a devenit un potențial act subversiv. Într-un asemenea context, corupția în sine și toate răspunsurile la ea nu puteau fi decât politice. Cei corupți erau percepuți ca atare nu din cauza eșecului sistemului, ci pentru că fuseseră loviți de tang-yi pao-dan, gloanțele ,,îndulcite" ale capitalismului. Corupția era
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
toate funcțiunile statului, la toate onorurile, la toate recompensele, la toate distincțiunile? Aceia cari au insultat mai mult. Aceia cari au aruncat cu mal multă abundență injuria și scuiparea. Aceia cari s-au făcut organele doctrinelor și faptelor celor mai subversive. Aceia care au atacat cu mai multă imprudență și cutezanță însăși bazele pe care repauzează orice stat și orice societate civilă. Aceasta constituie un fapt de cea mai mare gravitate și de cari sânt responsabili aceia cari se află în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sufere, corump justiția, delapidează bani publici, vând sudoarea țăranului, deseacă toate sorgințile de avere materială și morală a națiunii, ei au insultat mai mult, ei au aruncat injuria și scuiparea, ei s-au făcut organele doctrinelor și faptelor celor mai subversive, ei au atacat cu imprudență bazele statului și societății. Care-i rezultatul? Descompunere, anarhie, decadență! Dar, va zice naivul cititor, "Presa" face curat fotografia pușcăriei! Ași! se poate una ca asta? Nu vedeți pe d. Boerescu in același tren accelerat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aceea referitoare la supralicitarea noțiunii de sens ascuns (u &povnoia), care, în realitate, în Cartea a III-a a Republicii, este amintită doar în treacăt. În plus, Platon o folosește într-un mod destul de simplist, auster și inechivoc, considerând-o subversivă, întrucât ia parte la aceeași mișcare descendentă, de la unicitate la multiplicitate. Pe de altă parte însă, nu trebuie neglijat faptul că lectura pe care o propune filosoful contemporan este una prin excelență non-inocentă. Cu alte cuvinte, valorifică implicit complexitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
comunicări „reale”. Pe scurt, am avea de-a face cu o voluntară suspendare a incredulității care să confere simulării (îndeletnicire inofensivă, ineficace și inocentă, prin excelență), aparența seriozității. Pe de altă parte, nu pot fi trecute cu vederea nici valențele subversive ale jocului care, tocmai în virtutea caracterului său de spațiu imaginar și ritualistic, a permis dintotdeauna scriitorilor să se ocupe de subiecte și teme tabu. Așadar, în cadrele, altminteri extrem de clar trasate, de mesaje metacomunicative (de tipul „acum ne jucăm”), ludicul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ritualistic, a permis dintotdeauna scriitorilor să se ocupe de subiecte și teme tabu. Așadar, în cadrele, altminteri extrem de clar trasate, de mesaje metacomunicative (de tipul „acum ne jucăm”), ludicul a oscilat în permanență între două extreme: simularea inofensivă și răsturnarea (subversivă) a ierarhiilor 82. Asupra acestui (aparent) paradox vom insista pe larg în capitolele următoare. Până atunci să notăm doar că, în sfera artelor, jocul apare aproape întotdeauna în relație cu plăcerea estetică, provenită - după Aristotel - din două surse principale: imitația
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lui Northrop Frye" Încercările, mereu reînnoite, de explicitare a raporturilor dintre imaginarul artistic și Lume, aduc în prim-plan - după cum am văzut - un spectru de probleme extrem de vast, mai multe paradoxuri și o serie de incertitudini. Este mimesis-ul mai degrabă subversiv sau mai degrabă represiv? Este o „celebrare” a lumii sau o formă de subminare a prestigiului ei? Presupune oare această categorie o verosimilitate în sens natural, sau una culturală? Interpretarea dată de către teoreticienii moderni binomului Platon-Aristotel a accentuat cu precădere
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
entitățile pe care le conțin - să migreze de la un text la altul. Căci literatura în general, și mai cu seamă aceea a ultimelor decenii, se dovedește sensibilă atât față de forțele centripete, de stabilitate și echilibru, cât și față de cele centrifuge, subversive în raport cu o ordine canonică prestabilită. În ansamblu, ultima perioadă pare a fi adus după sine o preocupare constantă, consecvent susținută de critici și teoreticieni, față de problema lumilor și a transcenderii frontierelor dintre ele, aspect sesizat și de Brian McHale în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
aceea de hibridizare ni se înfățișează mai puțin ca o tentativă de contestare a genericității, cât mai curând ca un mijloc de consolidare eficientă - deși à rebours - a acesteia. În linii mari, reflecția actuală asupra genurilor oscilează permanent între tendința (subversivă, totuși 184) de a valorifica la maximum procesul de recategorizare și recunoașterea, pe de altă parte, a forței ordonatoare, ierarhizante a genurilor. Din perspectiva acestei problematici, o întrebare de tipul „Ce înțelegem astăzi prin poezie?” se dovedește extrem de incitantă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acest tip de texte asupra cititorilor din România perioadei comuniste, dat fiind faptul că poezia metatranzitivă (mizând pe o excepțională tehnică a camuflajului, care justifică, credem, și denumirea pe care am propus-o), îndreptățește și speculații pe tema caracterului său subversiv. O asemenea observație se poate cu ușurință argumenta (în special în cazul literaturii române din a doua jumătate a secolului XX, apărută sub presiunea constantă a unui regim totalitar) prin identificarea în versurile unor scriitori ca Marin Sorescu, Mircea Ivănescu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
totalitar) prin identificarea în versurile unor scriitori ca Marin Sorescu, Mircea Ivănescu sau Mircea Cărtărescu (pentru a-i aminti doar pe cei mai importanți) - acelor indicii care demonstrează că „ficționalitatea” nu are doar o funcție de „evaziune”, ci și una implicit subversivă. În legătură cu această funcție a „imaginarului mimetic” (adeseori trecută cu vederea), Matei Călinescu făcea o remarcă extrem de pertinentă: Ludicul și ficționalitatea nu sunt lipsite de riscuri direct proporționale cu suspiciunile grave pe care le pot provoca. Datorită ambiguității lor inevitabile, precarității
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la convenționalismul emfatic. În ceea ce îl privește pe Victor Valeriu Martinescu, interesantă ni se pare mai cu seamă „insistența obsedantă asupra eului propriu ca realitate dinamică și agent perturbator-mobilizator al «realului»”321, nu lipsită de o evidentă miză polemică și subversivă. Preocuparea pentru discursul poetic sărac în figuri, obsedat de transcrierea detaliului banal, conștiința utilității construcțiilor ample, prozastice în poezie, vor reveni în prim-planul literaturii noastre, în forme apăsate, abia în anii optzeci. Însă chiar și până la acel moment, în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a pătrunde în felurite lumi ficționale, mai mult sau mai puțin plauzibile, unde suntem atrași să jucăm diferite jocuri ale închipuirii. Este vorba de o alunecare, aproape insesizabilă, dinspre reprezentarea realului, către un fel de „reprezentație” (teatrală) cu miză evident subversivă la adresa instituției literaturii ca atare, împrejurare ce ar putea fi pusă în legătură cu acel impuls marginalizat, parodistic al fanteziei populare care caută „să ironizeze și să deconstruiască o lume completă, lineară, deși circumscrisă, monoglotică, organizată ierarhic și atemporală”370, dacă la
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mare hotărâre prin care v. înnopteanu va rezolva și această încercare (...) (fals examen de conștiință) Însă majoritatea poemelor, tocmai prin abundența detaliilor ieșite din comun și prin livrescul rafinat, reușesc să convertească în cele din urmă „evazionismul” într-o strategie subversivă, pe cât de discretă, pe atât de redutabilă. Ironia joacă și ea, desigur, un rol însemnat în această întreprindere. Într-o poezie se vorbește despre un animal ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un „pisicâine” care îl acompaniază pe v.înnopteanu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ce preschimbă gândurile în „mari remușcări” ș.a.m.d. Așadar, chiar dacă nu sunt relatate fapte la fel de cumplite ca în povestirile lu Kafka, efectul nu este cu mult diferit. Și în acest sens, „evazionismul” lui Mircea Ivănescu se dovedește într-adevăr „subversiv”. Avem de-a face nu numai cu o pledoarie implicită pentru individualitatea și utopiile omului obișnuit, ci și cu o intuire a imprevizibilului și bogăției lumii fenomenale (ca și a lumilor ficționale aferente). Un poem se intitulează chiar mopete și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vom insista foarte mult asupra acestor apecte, întrucât riscăm să repetăm anumite lucruri îndeobște cunoscute, însă nu ar fi cu totul lipsit de interes să ne întrebăm dacă textele adunate în La Lilieci nu se dovedeau, la momentul apariției lor, subversive și din alt punct de vedere, și anume față de realitatea epocii ceaușiste, distorsionată de „ficțiunea” impusă de propagandă. Chestiunea ni se pare crucială pentru plasarea justă a poeziei lui Sorescu în peisajul literaturii române scrise sub comunism și ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
autodefensive care l-a situat într-o irealitate absolută, fără nici o legătură cu ceea ce se petrecea în jur), literatura de acest fel îi opunea autenticitatea unui univers de o bogăție și de o culoare extraordinare. Dintr-o asemenea perspectivă, caracterul subversiv al textelor cuprinse în volumele de prozopoeme ale lui Marin Sorescu devine cât se poate de evident. Opțiunea pentru o poetică a mimesis-ului nu putea fi decât incomodă pentru un regim totalitar, care „se temea instinctiv de concret, pentru că orice
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
potop de simpatii, dar împingând sarcasmul și parodicul mult mai departe, universul deruralizat al satului contemporan. Intenționat anecdotice, utilizând clișeul jurnalistic, poanta și calamburul, (...) aceste poezii sunt spirituale fără să fie profunde”410. Ceea ce trebuie să fi părut însă extrem de subversiv în perioada respectivă este tocmai sarcasmul distrugător al acestor texte, în care cititorul putea identifica sloganuri și comportamente ale vremii, alături de termeni din mai toate registrele vocabularului și de aparent inofensive aluzii livrești. Imaginea satului în viziunea lui Cărtărescu este
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vitrine sau pe zidurile uzinelor, ale universităților și ale multor alte clădiri. Broșurile, graffitti și fluturașii vor deveni vectori ai contraculturii anarhiste, ai situaționismului ai cărui actori Își estetizează lupta folosindu-se de simboluri și, În general, ai oricărei activități subversive, inclusiv pentru unele secte, tineretului propunându-i-se noi modele. Mișcările artistice Suprarealismul, dadaismul, futurismul au marcat fiecare În felul său epoca În care au apărut, În opoziție cu mișcările culturale recunoscute, ordonate conform unor criterii academice de definire a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]