715 matches
-
Suceava, dar, repede, s-a stins. Familia lui a emigrat la Boulder, în SUA. Doamna Chelariu, deloc înstărită acolo, peste ocean, și grav șubrezită de boală, a pus ban lângă ban și a revenit in România spre a oferi Universității sucevene un bust al lui Traian. Donația a fost acceptată, pare-se, cu entuziasm: la dezvelire s-au rostit discursurile de rigoare, n-a lipsit soborul de preoți etc. etc. etc. De aici încolo începe o poveste de-a dreptul incredibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
poveste de-a dreptul incredibilă: peste câțiva ani, bustul, cu tot cu soclu, a... dispărut!! Întrucât, explicații cât de cât logice n-au cum exista, suntem nevoiți să acordăm ceva credit variantelor mai mult sau mai puțin folclorizate vehiculate în lumea universitară suceveană. Se spune, de pildă, că mai marii instituției, prin tradiție specializați în angrenaje și roți dințate, nu-s dispuși să-l considere pe Traian Chelariu suficient de reprezentativ (!) pentru Universitate. Se mai zice că soclul incomoda parcarea autoturismelor conducerii, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
N-am aflat în epocă, cel puțin până acum, vreun om de artă chivernisit de pe urma propriilor creații. Ceea ce se cam întâmplă și acum. Pe vremuri, existau trei-patru moșieri-poeți. Acum, e invers: avem poeți-moșieri. Să fie un semn bun? * U n sucevean ardelenizat, Radu Mareș (s-a născut la Frasin, trăiește la Cluj, publică la Timișoara) semnează o carte întru totul remarcabilă "Manual de sinucidere" pe care am izbutit s-o citesc abia la trei ani de la apariție, datorită unor amici ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
trăiesc bine mersi și există riscul să-și descopere portretul modificat (fie în bine, fie în rău) față de percepția generală. De-a dreptul comică apare zbaterea pentru ocuparea postului de redactor șef adjunct (de ce nu și șef?) la o revistă suceveană pe cât de visată, pe atât de inexistentă... Noi pete de lumină clipocesc pe imaginile dispăruților Traian Chelariu, Mihail Iordache, Const. Ștefuriuc, Ioanid Romanescu, S. Baboi, I. Omescu, însoțite de neplăcute surprize de genul turnătoriilor la Securitate ale lui Lucian Valea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
procedeze, în jurnalul tipărit, la fel, alții inventează nume de cod, în vreme ce un Mircea Eliade, care și-a ținut cu scrupulozitate jurnalul din liceu până-n ultima clipă, a evitat programatic orice referire la delicatul capitol... Gavriliu a lucrat la Universitatea suceveană până când "i s-a redus postul" (!), mai mult ca sigur ca urmare a manevrelor Securității, care i-a adus cea mai trăsnită, mai ilogică și mai tâmpită acuzație: Gavriliu ar fi pozat ilegal... prototipul mașinii "Dacia", aflat în probe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Lemberg). Un "cultural al epocii", s-ar putea spune luând în considerare cele de mai sus și tot ar fi de-ajuns pentru a motiva și susține atenția acordată, la 141 de ani de la naștere, slujbașului uitat de la Administrația Financiară suceveană. Incursiunile în domeniul literaturii vor adăuga, însă, tușa definitorie. A scris, mai întâi de toate, o piesă de teatru a cărei acțiune se desfășura chiar la Suceava, în jurul anului 1400. Dramaturgie pe teme istorice, deci. Din denumirile și rangul personajelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
În: Dacia literară, 9, 1998, nr. 31, p. 7-8. Despre Divanul sau Gîlceava Înțeleptului cu Lumea (1698). SOROHAN, Elvira. Din corespondența lui I.D. Sîrbu. În: Jurnalul literar, 9, febr. 1998, nr. 1-2, p. 2. Un set de scrisori trimise anglistului sucevean Liviu Martinescu (1984-1988). SOROHAN, Elvira. Proza scurtă a lui I.D. Sîrbu (IV). În: Jurnalul literar, 9, ian. 1998, nr. 1-2, p. 4. SOROHAN, Elvira. Recitindu-l pe Vianu. În: Dacia literară, 9, 1998, nr. 28, p. 4-6. SOROHAN, Elvira. Romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1960. A fost, până în 1965, profesor la Prundu Bârgăului, apoi s-a stabilit la Suceava, unde e ziarist, vicepreședinte și consilier-șef al Inspectoratului pentru Cultură (1985-1989), director adjunct al secției sucevene a Teatrului Național „V. Alecsandri” (1985-1989), redactor-șef al revistei „Bucovina literară”. În 1996 revine în Cluj-Napoca ca inspector la Inspectoratul pentru Cultură al județului. Debutează în 1957, cu versuri, la „Tribuna”, continuând să publice poezii, proză, cronică literară și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
și un concert în casele domnului Lomoș - proprietar în Horecea”, iar „poporenii din Siret aranjează la 18 iulie o petrecere poporală împreună cu o reprezentațiune teatrală, cântări și declamațiuni...” Societăți de cetire au fost încurajate și susținute și în localitățile din Suceveni, Ceapor, Pătrăuți pe Suceavă, la pădurea Cirîncău, Corecti, Marginea. „Scopul cabinetelor de citire” se intitulează un articol semnat Radu Sbierea. Rubrica de susținere a limbii române se îngemănează cu alte inițiative ale ziarului. La rubrica „Biserica și școala” citim despre
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sus. În colegiul de redacție fac parte și romaniștii prof. Grigore Bostan, membru de onoare al Academiei Române și Olecsa Romaneț. Numărul 3-4, 1994 cuprinde poezie, proză, traduceri din literatura italiană, evocări și amintiri din istoria Bucovinei. Au lucrări și scriitorii suceveni Iuri Lucan și Ilie Cojocaru. Iuri Lucan semnează „Noapte fermecată”, fragment din romanul „Duelul neterminat”, iar Ilie Cojocaru eseul „Poezia sentimentală și cititorul contemporan” prezentat ca omagiu adus scriitorului clasic ucrainian Silvestru Aricevski. Periodicul, bogat ilustrat, cuprinde de pagini. * Bucovina
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să-ți asigure nu numai întreaga simpatie a intelectualilor bucovineni de pretutindeni, ca și numeroși colaboratori. Acest număr este închinat Jubileului de 75 de ani al Liceului din Suceava. Publică partea I al unui foarte documentat articol despre istoricul liceului sucevean datorat dlui prof. Victor Morariu, precum și articole semnate de domnii G.D. Grecul, C. Vicol și F. Tanige. Are bogate și variate informații din toate colțurile Bucovinei. (Din Voința Școalei, 15 oct.1935) * Numărul 40-41 din 10 noiembrie 1936 - Gazeta Bucovinenilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1979), Omul coborât din turn (1980) ș.a. P. a scris și o piesă de teatru - Zile de toamnă (1961), însemnări de călătorie - Decembrie în Cuba (1973), adunându-și publicistica în Conversații patetice (1976). SCRIERI: Arbori de rezonanță, București, 1963; Itinerar sucevean, București, 1964; Monolog, București, 1965; Vânătoare interzisă, București, 1967; Pasărea vine la noapte, București, 1968; Suceava, București, 1968; Planete albastre, București, 1970; Scara lui Climax, București, 1970; Ore de dimineață, București, 1972; Moartea lui August, București, 1972; Acasă, București, 1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
s-a întâmplat și în județul Câmpulung Moldovenesc și Suceava, unde pagubele au fost mai reduse în comparație cu județul Rădăuți. Astfel, țăranii câmpulungeni au fost nevoiți să cedeze, în fața forței sovieticilor, un număr de 3.633 capete bovine, iar din gospodăriile sucevene au fost luate, în același mod, doar 421 capete. Valoarea prelevărilor din cele două județe se ridică la 340.005.204 lei/136.002 dolari 1, în cazul primului județ, și 39.400.548 lei/15.760,2 dolari pentru
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
mai scăzute a pagubelor la acest produs a fost cotat județul Câmpulung Moldovenesc, de unde sovieticii au luat 18.950.000 lei/1.580 dolari.2 Cantități reduse de cartofi, aproximativ 8.655 kg, au rechiziționat trupele sovietice și din gospodăriile sucevene, valoarea pagubelor cifrându-se la 865.500 lei/346,2 dolari.3 Pagube însemnate au suferit de acestă dată țăranii câmpulungeni, acestea ridicându-se la suma de 9.913.506 lei/3.965,4 dolari, contravaloarea a 99.135 kg
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
Țurcanu a reușit să îl înlocuiască rapid pe rivalul său se explică prin relațiile mai bune cu autoritățile, care au observat că le era mult mai util decât Bogdanovici, fapt demonstrat de transferarea sa la Pitești cu primul lot de suceveni, pe 15 aprilie 1949, dar și de o declarație din timpul anchetei: „Acea acțiune eu am condus-o ca, în eventualitatea când se va putea întreprinde de către stat o astfel de acțiune, să poată găsi la Suceava elemente pregătite și
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
elevi „moș Cozonac”, pentru că le spusese că va fi bun cu ei ca un cozonac. El și-a început discursul strigând: „Tlăiască paltidu’ comunist lomân! Tlăiască lepublica puplală lomână!”. Copiii au tăcut, iar directorul și subdirectorul le-au făcut semne sucevenilor să aprobe, dar au sfârșit prin a aproba ei înșiși: „Trăiască! Trăiască! Trăiască!”, întrucât grupul lui Stoian a strigat doar cu jumătate de gură, sesizând ridicolul situației. Antonescu a povestit despre viața sa și spunea că e datoria lui să
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
două camere. Dintre izolații care refuzau „reeducarea” sunt amintiți Virgil Maxim, Constantin Lupoaie, Aurel Obreja, Mihai Nour, Constantin Rodas, Constantin Iorgulescu, Vanghele D. Vanghele, Dumitru Stamu, Marcel Cazacu, Constantin Negoiță, Titi Stoica și Alexandru Munteanu 1. Implicarea oficialităților în acțiunea sucevenilor a fost destul de discretă. În afară de discursurile lui Antonescu și Burada, se putea observa că Stoian era chemat foarte des la birouri, unde stătea câte o oră, două. Sunt amintite și două vizite ale unor înalți oficiali din Ministerul de Interne
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Negoiță, Dumitru Stamu și Dumitru Străchinaru 1. Mihai Rădulescu relatează și o altă versiune a reeducării (cea a lui Gheorghe Penciu), conform căreia elevii s-au apucat să citească volumele din plictiseală. Informatorul oficial al lagărului era Dumitru Ibănescu, fost sucevean, dar venit cu mult înaintea acestora. Lotul sucevenilor ar fi ajuns la Târgșor prin iunie 1950, cântând „Bandera Rosa” și „Imnul RPR”. Dintre ei, Ion Stoian, Iosif Cobzaru, Liviu Murgulescu, Mircea Doroftei, Romeo Iosipescu, Dumitru Sumănaru, Valentin Lungeanu, Oancea și
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Rădulescu relatează și o altă versiune a reeducării (cea a lui Gheorghe Penciu), conform căreia elevii s-au apucat să citească volumele din plictiseală. Informatorul oficial al lagărului era Dumitru Ibănescu, fost sucevean, dar venit cu mult înaintea acestora. Lotul sucevenilor ar fi ajuns la Târgșor prin iunie 1950, cântând „Bandera Rosa” și „Imnul RPR”. Dintre ei, Ion Stoian, Iosif Cobzaru, Liviu Murgulescu, Mircea Doroftei, Romeo Iosipescu, Dumitru Sumănaru, Valentin Lungeanu, Oancea și alții au dat informații despre atitudinea celorlalți, centralizate
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
centralizate de Burada, iar la un moment dat a intervenit schimbarea, fiind adus un nou director, locotenentul-major Negulescu, un sublocotenent Iordache și alți gardieni, care totuși nu au încurajat „reeducarea”, deși au înăsprit condițiile în penitenciar 2. Deși data sosirii sucevenilor la Târgșor este, probabil, greșită, întrucât există mai multe mențiuni conform cărora ei se aflau în închisoare încă din vara lui 1949, în rest, această mărturie le întregește pe celelalte. Cât despre rolul lui Burada, el pare să fie cureaua
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ținut de elevi, care l-au colindat până și pe directorul închisorii 4 fără să pățească nimic, lucru imposibil mai târziu la Pitești ori Gherla. Evadarea. Evacuarea penitenciaruluitc " Evadarea. Evacuarea penitenciarului" În jurul datei de 1 mai 1950, Stoian și ceilalți suceveni au lipsit câteva zile din penitenciar, Andreica observând demoralizarea cu care s-au întors, prin contrast cu elanul și voioșia cu care plecaseră, ceea ce sugera că ei se așteptau la o eliberare. După acest episod și-au intensificat încercările, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
nu aveau pedeapsa expirată au fost duși la Gherla. La Târgșor au rămas doar 29 de elevi, care au mai fost ținuți la penitenciarul Ploiești și eliberați în două tranșe: pe 12 februarie, respectiv la sfârșitul lui martie 19512. Acțiunea sucevenilor a fost cu totul diferită față de ceea ce urma să se întâmple la Pitești, din mai multe motive. În primul rând, la momentul plecării lor din Suceava, metodele folosite pentru convingerea deținuților de a renunța la vechile crezuri politice erau complet
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
acțiune în forță și secretă. Nu în ultimul rând, administrația închisorii nu fusese schimbată și simpatiza prea puțin cu noua putere. Chiar dacă, probabil presați de Securitate, au fost obligați în unele momente să fie mai duri ori să sprijine inițiativele sucevenilor, a fost vorba doar de gesturi conjuncturale și sporadice. 3. Piteștitc " 3. Pitești" Pregătirea terenului: mutări, convorbiri secrete, primele încercăritc "Pregătirea terenului\: mutări, convorbiri secrete, primele încercări" Deținuții politici au fost repartizați în penitenciare în funcție de categoria socială din care făceau
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
seama că aceștia sunt adepții „reeducării” din Suceava și se arătau ferm antilegionari. Pătrășcanu l-a sfătuit să nu mai meargă pe la ei, dar Soroiu s-a încăpățânat și, în perioada următoare, a avut mai multe discuții în contradictoriu cu sucevenii. Eugen Țurcanu era hotărât să colaboreze cu administrația penitenciarului, astfel că a căutat să discute cu directorul închisorii, Alexandru Dumitrescu, încă din primele zile. El cerea zilnic să fie scos la raportul directorului, însă a fost amânat în repetate rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
totală pentru el și acoliții săi, ci pentru a afla cine sunt liderii deținuților din penitenciar și a obține informații despre aceștia 1. Se pregătea astfel identificarea și izolarea vârfurilor studenților. Soroiu le-a transmis colegilor săi de celulă că sucevenii erau deciși să înceapă o activitate de „reeducare” și doreau să îi consulte în privința modalității în care să o realizeze. În acest sens, Gebac urma să vină în camera 1-corecție ca să le citească o scrisoare din partea lui Țurcanu. Grupul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]