1,129 matches
-
din raiul edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat." (Facerea, cap. 3, v. 6-23) "Împăratul s-a dezbrăcat și pehlivanii s-au prefăcut că-i pun hainele cele noi, care tocmai erau gata, și împăratul se întorcea și se sucea în fața oglinzii. Ce bine îi vin, ce frumoase sunt! ziceau toți cei care erau de față. Ce stofă minunată! nici nu se poate ceva mai frumos! E gata afară baldachinul pentru maiestatea voastră a spus marele maestru de ceremonii al
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mi spui și inima îmi dă ghes să te cred; pe de altă parte însă, am auzit și eu pe la noi că pe boieri să nu-i crezi niciodată pe cuvânt, că dumneavoastră, domnișorii de la oraș, vă pricepeți grozav să suciți capul fetelor. DON JUAN: Eu nu sunt dintre aceia. SGANAREL (aparte): El nu e, feritu-l-a Sfântul. CHARLOTTE: Și d-aia, vezi dumneata, domnule, nu e nici o bucurie să te lași trasă pe sfoară. Eu sunt o biată fată
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
pofti inima. DON JUAN: Acum îmi dau seama că nu mă cunoști îndeajuns Charlotte!... Nu fi nedreaptă cu mine și nu mă socoti ca pe alții: drept e că în lume mișună mincinoșii, care n-au altă treabă decât să sucească capul fetelor, dar pe mine nu mă număra printre ei și nu pune la îndoială statornicia credinței mele. Și apoi la drept vorbind frumusețea se pune chezașă pentru mine. Când te-a făcut Dumnezeu cum te-a făcut, n-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ca pe degetul mic, de conductor de cupru din cablurile de înaltă tensiune. Până să-i aplice loviturile de ciocan, între degetele sale agitate metalul devenise maleabil și se înfierbântase, lăsându-l perplex. Se jucase cu el câteva minute bune, sucindu-l neîncrezător ca pe-o bucată de plastilină, după care se hotărâse să-l păstreze în amintirea acelei întâlniri cu necunoscutul dătător de puteri ce-l locuia. Îl aplatizase și-i făcuse niște șanțuri în diagonală cu vârful ascuțit al
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în cele din urmă, afară din rezerva-i efemeră cu miros muced de penitenciar, înspre concluzia frustă, rostită însă cu vehemența omului încolțit: "noi... vrem să trăim ca voi, ce mai!" Adică te răsfeți pe canapelele Range Rover-ului deasupra noroaielor, sucești pe toate părțile lumea dindărătul ochelarilor cu ramă aurită, potriviți cu-n deget subțiat de-atâta manichiură, despici aerul și-l purici de cuvinte plesnind de noimă cu mâna-ți fără griji de albă trecută prin brățara ceasului de măsurat
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să plătească pentru el în loc să se bucure de oferta gratuită? Niște oameni care nu-și puteau permite nici măcar o masă ca lumea și care trăiau de azi pe mâine din venituri de proveniență dubioasă? Ce mai era și asta? Se suci o vreme prin birou, încercând să priceapă. Trupul său rezista instinctiv derapajului în afara ordinii familiare printr-o percheziție asiduă a preajmei traficante de sprijin. În vreme ce gândul căuta repere logice, pe fotoliu coatele se ancorau în drojdia statică a fluxului de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sacoul pe umăr după soarele ce scăpăta. O briză ușoară bătea dinspre depărtarea siamez de fraternă. Spre a nu percepe apropierea evenimentului comoțional, se adânci în gânduri până la nivelul mâlului tulbure adus de curenții matinali ai zilei. Oricum ar fi sucit povestea cu nomazii și oricare ar fi fost tâlcurile ei ascunse, reieșea clar încercarea lor de-a prelua controlul proiectului locativ printr-o manevră destabilizantă. Mesajul scris propunea o tranzacție și anunța o reluare ulterioară a contactului, arogându-și cu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de comun acord: limbajul oamenilor nu este unul adevărat. Dacă ar fi un limbaj adevărat, nu încape îndoială că el ar fi înțeles, că i-ar fi "vorbit" chiar și elefantului. În ceea ce-l privește pe elefant, reușita i-a sucit, din păcate, mințile, și îl împiedică să-și dea seama de unde vine, din ce savane a ieșit. De acum înainte, nu mai există decât el și subalternii săi, ființele inferioare, fără de Dumnezeu și fără de trompă, pe care le-a pus
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
A început de jos: întâi râmele, apoi șopârlele și șerpii. După ce un unchi l-a învățat cum să prindă reptilele (cu piciorul sau cu mâna), în scurt timp și-a depășit maestrul: la zece ani, prinde viperele cu mâna, le sucește pe toate părțile. Libere să facă orice mișcare, nu îl mușcă. Le arată și prietenilor cum să facă. Mai târziu, îl pasionează păsările de pradă, din cauza unui bătrân spaniol găzduit cândva de părinții săi: omul poartă tot timpul la el
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
fiind utilizată doar la torsul și răsucirea părului de capră sau la răsucirea „aței din păr de cal” sau „din coadă de vită” (acestea fiind necesare la legarea obielelor sau ca nojițe la opinci). De asemenea, până de curând, ciobanii suceau cu tocălia lâna în unul, două, până la opt fire, făcând ață groasă de închingat măgarii și băieri pentru desagi. În acest scop, un cioban ținea lâna, iar altul o sucea și apoi o dădea pe tocălie. Această operațiune se putea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ca nojițe la opinci). De asemenea, până de curând, ciobanii suceau cu tocălia lâna în unul, două, până la opt fire, făcând ață groasă de închingat măgarii și băieri pentru desagi. În acest scop, un cioban ținea lâna, iar altul o sucea și apoi o dădea pe tocălie. Această operațiune se putea executa, la nevoie, și de către un singur cioban. Fig. 2 Tocălie (după Vuia) (reproducere după „Zona etnografică a Colinelor Tutovei) Fig. 3 Torsul cânepii cu furca așezată în (reproducere după
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de la cap, tăindu-se un pic urechea. La bovine se stricnea la gât, la burtă sau la coadă. Caii erau stricniți la gât sau la burtă. Procedeul folosit era următorul: se leagă de gât animalul cu o funie și se sucește călușul până când apare vâna, se așează stricneaua pe lungimea acesteia și se lovește cu un bețișor până ce o crestează. Se lasă să curgă sânge până la 1-1,2 litri, după care se dă animalului pe gât un litru de vin
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
moale. Genunchii săi uriași, ca aceia ai lui Moise din San Piero in vincoli pe care Michelangelo l-a izbit cu ciocanul, rupeau stofa; laba tare a piciorului ca aceea antică de pe una din ulițele Romei spărgea încălțămintea, cărnurile sale suceau veșmintele. Criticul era gigantic și aveai impresia că punând urechea pe toracele său misterios spre a-i asculta bătăile inimii ai fi auzit un motor imens, o orgă de apă. Venustatea corporală a omului nu trebuia, ca și monumentele, privită
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sau îi chema în ajutor pe îngeri, dar, "cu vremea, ne obișnuim cu propriile frici, nu mai facem nimic ca să scăpăm de ele, ne îmburghezim în abis"5. Dar iubirea septuagenarului Cioran pentru efemera Friedgard, tânără studentă la filozofie care, sucindu-i capul "eternului sinucigaș", îl face să zburde pe piscurile extazului erotic, dar și să cadă în prăpastiile celei mai crunte gelozii?6 Altă "pierdere" care îl mâhnește pe filosof, ca și cealaltă de care pomenește în scrierile sale despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nici primăvară,/ Ci numai timpul în care mi-e dat să visez,/ Mi s-a făcut dor de țara de-afară.// Trec granița din nou și mă supun/ Legilor ei de care nu am putut să scap,/ Un ochi perfid sucește pe-o parte și pe alta/ Chiar și ce i se pare că aș avea în cap.// Ofer de bună voie un vis numai al meu/ Știind că nu se poate să răscolești prin vise/ Ce nu-ți sunt la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
aerului, care se populează, sub influența unei imaginații euforice, de fantasme neînchipuite până atunci. Toate pătrund în poem și prefigurează o poetică a transparenței și a zborului. Nu scapă neobservată extraordinara notă ludică, plăcerea de a combina vorbele, de a suci limbajul și a obține efecte neașteptate, în fine - bucuria de a inventa, esențială și la Arghezi. S. are o vocație specială în acest sens, inclusiv știința de a fantaza în jurul silabelor și literelor, atașându-le simboluri variate: își face de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
și teoriile matematicienilor, făcând din conceptele științelor exacte veritabile mituri poetice. S. este, în fond, spiritul cel mai liber pe care l-a dat literatura noastră, spiritul care a îndrăznit cel mai mult pe o plajă imensă de acțiune. A sucit, cum a vrut, vorbele, le-a logodit și le-a divorțat după pofta inimii ușoare, s-a jucat cu cuvintele („haide să ne haidem”) până s-a plictisit de ele și a inventat altele ce au un nume, dar nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Bârlad, l-au trimis la "Kilometrul 4". Și doctorul Antonescu mi-a zis să le spun celor de la Comisariat că am incontinență urinară, că nu există nimic care s-o poată controla. La Comisariat era un băiat tânăr, ne-a sucit, ne-a învârtit, ne-a dezbrăcat în pielea goală, ne-a măsurat și, după ce a terminat toată treaba, a venit doctorul care era stabil acolo, doctorul Veinfeld sau cam așa ceva. Cel tânăr nu m-a întrebat pe mine de ce n-
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acest Rădună? D. B.: Rădună era comandant, dar toți erau caralii și toți erau de prin satele dimprejurul coloniilor. Și parcă erau aleși, domnule, aveau câte o palmă cât o lopată. Dacă-ți dădea unul o palmă rămâneai fără vertebre, îți sucea axisul, rămâneai cu gâtul strâmb, ferească Dumnezeu! Bătăi erau în toate părțile și nu cu motiv, ci numai pentru faptul că erai îmbrăcat în zeghe. Caraliii erau în marea lor majoritate lipoveni și toți veneau călare la serviciu. Era un
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ci ca arhetipuri sau având o identitate vagă; noile modele sunt personajele „pulverizate“ în „voci“ (care își certifică existența numai prin actul de limbaj) sau roluri/măști, personajele contradictorii, cu dublă/multiplă personalitate, „omul fără însușiri“, ins absurd, nonerou, personaj „sucit“, parodic, bufon, nebun etc. - înnoirea limbajelor scenice prin noi deschideri ale artei dramatice (fragmentarea spațiului scenic, decoruri simbolice, nonmimetice etc.). - Reprezentanți: Lirica modernistă: Guillaume Apollinaire, Paul Valéry, André Breton, Paul Éluard, Louis Aragon, Jacques Prévert, Rainer Maria Rilke, Rubén Darío
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
puternice sem nificații morale sau psihologice (Luceafărul eminescian, de exemplu). - Personajele alegorice apar mai ales în fabule, dar și în baladă sau basm; pot fi vie tăți, plante, obiecte, concepte personificate, cu valențe accentuate de semnificare. - Personajele parodice (antieroul, omul „sucit“ etc.) sunt construite întrun registru cari catural/ironic/ludic. Alte clasificări vizează gradul de implicare în evenimente (personaj prin cipal/se cundar/episodic/figurant, în opera dramatică) sau gradul de cuprindere (personaj individual/colectiv), categoria morală (personaje pozitive/negative) sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
că probabil voi muri cutremurândumă (ceea ce de altfel am vrut să spun și acum doi ani și acum trei ani de zile) deocamdată vai nu pot spune îmi reiau prin urmare vechea limbă: începând chiar din clipa de față. o sucesc o mângâi o bat cu sete. dar sintagmele stranii în care (se spunea că) sufletul meu doarme ca întro vizuină pierdută nu mă mai ademenesc. degetele subțiri care vor săpa canalen pădure și se vor întoarce acolo mereu și vor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vieții, având însă nevoie să fie protejată. Pentru Felix, este o fată admirabilă, o fată superioară pe care no înțeleg. Pentru Stănică, e femeia deșteaptă care știe să se descurce în viață, iar pentru Aglae și Aurica este dezmățata ce sucește mințile bărbaților. Otilia însăși se caracterizează cu luciditate, descoperinduși structura dilematică: Eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau. Această reflectare caleidoscopică în „oglinzile“ mișcătoare ale conștiinței ce lorlalți pulverizează unitatea personajului, așa încât Otilia apare ca o ființă contra dictorie, indeterminată, enigmatică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
textul dobândește un caracter frag mentar, eliptic, sensurile poetice se aglomerează prin aglutinare. 3. Era fascinat de poezia mării, de ritmurile ei sălbatice. 4. mărci ale subiectivității: verbe la persoana I (am inventat, mam născut, trăiesc, voi muri, nu pot, sucesc, mângâi, bat), pronumele persoanei I (mă), adjectivul pronominal pose siv la persoana I (meu), interjecția cu valoare emotivă: vai. 5. teme: creația, cunoașterea, moartea; motive literare: cuvântul, criza limbajului, tărâmul subpământean, vizuina, suferința, renunțarea 6. dimensiunea temporală: și acum doi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
voalate pînă la violențele organizate sistematic. Într-o societate necivilă, civilitatea devine o resursă rară. Ceea ce rămîne este un teren de luptă în care cel mai puternic bazîndu-se pe supraviețuirea unor anumite libertăți civile se bucură de dreptul de a suci brațele celui mai slab. În condiții extreme, o societate necivilă poate chiar sîngera pînă la moarte. Războiul necivil nu este departe. Ar trebui să fie clar că, atunci cînd folosesc adjectivul ieșit din uz "necivil", nu mă refer la diferitele
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]