726 matches
-
duminica de 17 iulie, Charles al VII-lea a fost încoronat, într-o solemnitate aleasă, ca rege al Franței. Patru cavaleri călări au intrat în Catedrală. Doisprezece vasali ai regelui au ținut coroana deasupra capului ce trebuia încoronat. Plângând cu sughițuri de bucurie, Jeanne a îngenuncheat la picioarele suveranului, șoptind: - Bunule rege, s-a făcut voia lui Dumnezeu. Atunci, celebra catedrală din celebrul oraș, care nu de puține ori a preluat rolul de Capitală a Franței, a fost cuprinsă de o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
că e atât de simplu?" Nu înțelegeam ce anume trebuia să fie simplu și nu era, dar n-am întrebat. Necunoscutul râse în spatele meu. Nu era același râs pe care-l auzisem înainte reverberând. Era mai ascuțit și întrerupt de sughițuri. Fără să întorc capul, am încercat să trag cu coada ochiului și am zărit două picioare pline de noroi. Aceeași voce m-a apostrofat ironic: "Decît să te chinui așa, îți dau voie să te întorci". Dar parcă acum îmi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dumnezeu care te-a mințit, să strigi că Dumnezeu nu e decât un șarlatan, un saltimbanc care stă în spatele eșafodului și râde de cei cărora li se taie capul... de câte ori se rostogolește un cap în coșul călăului, el râde cu sughițuri și stropește cu salivă scândura eșafodului pe care s-a făcut între timp o băltoacă de sânge... așadar, îl renegi pe Dumnezeu, înțelegi că el e de partea eșafodului și nu mai ai nici o speranță în privința asta. Singura speranță care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
propria-mi milă. Dar plângeam cu adevărat și asta era esențialul. Am simțit ca prin vis o ușoară atingere pe umăr: ― Ce faci? Plîngi? Ce ți-a venit? N-o ascultam. Dimpotrivă, mustrarea ei gingașă mă întărîta și mai rău. Sughițurile îmi scuturau trupul, iar pâraiele de lacrimi îmi inundaseră fața. Mi se păru că aud o voce alintătoare, ca printr-un perete de vată. ― Nu trebuie! E o nebunie! Pentru ce? Și spunând acestea, Mihaela îmi mângâia sfios părul, parcă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ești nedreaptă cu tine. Doar n-ai să oprești viața în loc din cauza unei greșeli. Ai curajul de a privi înainte. Vorbele n-o potoleau, era nevoie de o forță mai mare decât a lor. Plângea tot mai amarnic scuturată de sughițuri. Văzând așa, am cuprins-o în brațe și am acoperit-o de sărutări pe fața răvășită de lacrimi, pe gura arsă. Surprinsă de această neașteptată atitudine surise palid a bucurie și se lăsă copleșită de mângâieri. Nu-mi trebuia mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
are de cauză un impuls al energiilor, dintre care cea mai cunoscută e "explozia tinereței"; Sia, care se astupase la gură și era gata să blesteme masa în comun, înțelese că moșul nu s-a supărat și dete drumul altui sughiț de râs. La acei prânz Lina găsi momentul potrivit să comunice 14H lui Rim că Elena Drăgănescu va da în toamnă o mare serbare muzicală, care se pregătea din timp. Elena spera că Rim va fi destul de restabilit pentru a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
moarte. Să mergem s-o vedem. Biata femeie, singură, cu conspiratorii! O fi otrăvit-o Rim cu duloaica și cu gemenii. - Poate că e mâhnită de ce vede prin casă! spuse serioasă Elena. - Nu, nu cred eu să se sinchisească de sughițurile sentimentale ale lui Rim, și, de mâhnire, Lina noastră nu se bolnăvește. Mini, tu ești întîia căreia i-a mirosit pe-acolo a șofran. Meriți să știi și tu secretul. Vezi să nu cazi jos! Te știu sensibilă și delicată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de primăvară. Isonul pomenirii făcuse pe Rim să tresară; găsea că Sia fusese rău inspirată, procurîndu-i astfel de sărbătoare. Se strâmbă. - Fecioară nefericită, suspină către Drăgănescu, ce se ostenea să găsească un cuvânt potrivit de consolare. Se auzi un mic sughiț, dar nu de durere. Frumoasa Lenora, mama Elenei, sensibilă ca totdeauna, se enervase. Era venită acolo cu bărbatul ei din a doua căsătorie, doctorul Walter, fără suava ei fată Coca-Aimee. Inseparabili de obicei, se simțeau stânjeniți de a nu fi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o porni ca din pușcă, deschise ușa de la intrare și urcă În fugă pînă sus. Acolo le văzu pe cele două femei, cu puterile sleite, dar Încercînd Încă să se lovească. Aveau șorțurile sfîșiate, rupte În bucățele. Vilma plîngea cu sughițuri trîntită Într-un colț al camerei; Într-una din ultimele căzături Își rupsese degetul mic și, cînd o văzu Carlos, se apăra numai cu picioarele de atacurile intermitente ale Nildei. Domnișorul a dispărut, suspină Sălbatica, din vina ăsteia. Carlos porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Julius, Își puse chipiul repede ca să nu-l binecuvînteze și pe el cumva, fiindcă - Își zise În sinea lui - nu toate femeile care poartă rasă sînt sfinte. Au ieșit cu toții să-i primească; Vilma și Nilda Încă plîngînd cu sughițuri și cu uniformele sfîșiate; Celso și Daniel aranjîndu-și părul și cu fețele strălucind de mulțumire. Ceasul rău trecuse și acum Îl primeau ca pe fiul risipitor, iar el nu izbutea să Înțeleagă ce naiba se Întîmplase În lipsa lui. Femeile nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
conturau provocator, cum coborau brusc și apoi se ridicau din nou, ca o dorință care izbucnește nestăvilit, de parcă ar fi vrut să rupă bluzița neagră, i-o dăruise doamna și-i venea de minune. Nu-și putea Înăbuși plînsul cu sughițuri. Biata Vilma, ce fată minunată era frumoasa metisă! După trei săptămîni o chemă la telefon pe doamna. — Plec la Puquio, doamnă. E mama bolnavă și mi-au scris să mă duc cît mai repede. Susan Își ceru mii de scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai era bună decît pentru a le trezi amintirile. De aceea, Nilda, Închizîndu-se În camera ei, a plîns cu hohote toată noaptea dorindu-și din toată inima s-o vadă Întorcîndu-se pe Vilma. Pe urmă a Început să strige printre sughițuri: de ce să se Întoarcă Vilma? Ar păți același lucru. Bine și cu ei ce-o să se Întîmple? Nimic; nu se mai Întîmpla nimic, În afară de faptul că Julius avea să se ducă la prima Împărtășanie și trebuia să Învețe bine lecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și să-i ducă bagajele pînă În stradă și-l cheamă pe Julius ca să-și ia și el acum rămas-bun de la Nilda. Pe trotuar, În fața palatului, așteptau taxiul sub soarele arzător și Nilda nu mai plîngea acum, dar o apucase sughițul. Julius lua parte din nou la conversații În care servitorii Își vorbesc cu dumneata și Își spun lucruri neobișnuite, amestec ciudat de Cantinflas și Lope de Vega și sînt grotești cînd Încearcă stîngaci să-și imite stăpînii, ridicoli prin seriozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
filozofice, falși prin gesturile lor exagerate și teribil de sinceri În dorința de a fi ceva mai mult decît un simplu nume care servește masa și atît. Pleca Nilda, chiar acum pleca și era cald și pe ea o apucase sughițul și soarele făcea să-i strălucească dinții de aur și toți Îi cunoșteau cariile și știau că avea un copil Îngrozitor care bîzÎia tot timpul și că suferea din pricina faptului că nu prețuiau mîncarea pe care le-o gătea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Într-un taxi și va aduce vorba, cum numai ea știe s-o facă, de drepturile săracilor, dar tot va pleca, prefăcîndu-se că nu pune la Îndoială nimic din ce i se spune, nu ca Vilma, altădată, care plînsese cu sughițuri și era tare frumoasă, dar pe de altă parte pleca la fel ca Vilma, cărînd după ea un calabalîc Îngrozitor, cufere de tablă vopsite În toate culorile curcubeului și semănînd cu ea, fiindcă Înainte de plecare și-a dat cu ruj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu ce rămăsese În tub se boise pe obraji și acum, sughițînd și dezvelindu-și dinții de aur, Îl sărută pe Julius, care simte În nări mirosul de metisă dichisită și sulemenită și aude chiar lîngă urechea lui suferința cu sughițuri a servitorilor care te iubesc. Country Club I „A fost vara cea mai lungă din viața mea“, ar fi spus Julius dacă l-ar fi Întrebat cineva despre lunile petrecute la Country Club. Și tristă pe deasupra, fără Nilda, care plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întorseseră să vadă ce se petrece. Îi aduse mănușa și i-o puse pe bancă și atunci se Întoarseră toți să vadă ce se petrece. Toți În afară de Cano, care nu mai plîngea și umerii nu i se mai zguduiau de sughițuri, dar care stătea tot ca Înainte, cu capul Îngropat Între brațe. Fernandito Își puse mănușa și-l strigă. „Cano“, Îi spuse și Cano se ridica acum Încet, cînd mîna Înmănușată Îl cufundă din nou În plînsul lui dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
patru ore cît se hotărîse să rabde. Simți din nou o undă de mînie și izbucni, dar nu se auzi afară, a fost o mînie potolită, fără importanță, s-a pierdut risipindu-se În trei țipete care mai curînd păreau sughițuri și În cîteva drăcuieli pronunțate În șoaptă, cu nasul și gura Înfundate În pernă. Băgă de seamă că accesul ăsta de mînie se stingea repede și se uită la ceas, să vadă cît ținuse: numai cinci minute. Nimeni nu aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putea ieși să se Îmbete, dar se potolea numaidecît și-i părea rău și pe urmă se Înfuria fiindcă-l trecea durerea și el voia să plîngă și Încă de durere, Peggy era de vină. Julius Începu să plîngă cu sughițuri și Juan Lucas Își ducea mereu nervos șervetul la buze, atunci pe Julius Îl podidi plînsul și el puse jos șervetul și sînt sigur că timp de cîteva clipe toți se simțiră Îndurerați și Își aduseră aminte de Arminda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o salute și o invitară la micul dejun, În timp ce ea le povestea viața ei din ultimele luni. Vorbea fără oprire, amestecînd fiecare Întîmplare cu povestea morții băiatului ei; de cîte ori pomenea de el izbucnea Într-un plîns cu sughițuri, Îi zăpăcise complet cu atîtea nenorociri; Îi mersese foarte prost de cînd plecase de la palat: În nici un loc n-au vrut s-o primească cu copilul bolnav și În cele din urmă hotărîse să se Întoarcă În satul ei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Nilda vorbea și asculta cu niște ochi cît cepele. O amintire s-a Întîlnit În drumul ei cu numele Cinthiei și biata de ea a trebuit să lase jos ceașca și a izbucnit În lacrimi, „Cinthia, Cinthia“, spunea printre sughițuri. Dar amintirile au purtat-o la vremea cînd Julius mînca În mica lui sufragerie plină cu desene de animale celebre și Nilda a luat din nou ceașca și a zîmbit cu voioșie pînă cînd, Dumnezeu știe cum, a apărut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou ceașca și a zîmbit cu voioșie pînă cînd, Dumnezeu știe cum, a apărut din nou Cinthia și Bertha care o pieptăna și biata de ea a trebuit să lase să-i cadă ceașca din mînă pentru a evita ca sughițurile să-i aducă iarăși lacrimile În ochi și s-o copleșească, Carlos și-a dat seama de mecanismul sentimental al Nildei și a avut; grijă să povestească Întîmplări În care apărea numai Julius. Celso le-a mai turnat ceai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Glumești, nu? Se uită în jur, către trei puncte cardinale, de parcă ar fi fost posibil ca el însuși să halucineze. Orășelul cu cea mai rapidă dezvoltare din Nebraska. Poate din toată regiunea câmpiilor de est! Ea își înghiți râsul în sughițuri. — Îmi pare rău. Sincer... Am remarcat câteva... lucruri noi. Mai ales lângă autostradă. —Ești incredibilă. Locul ăsta trece printr-o adevărată renaștere. Peste tot se fac progrese. —E la un pas de perfecțiune, Bob-o. Numele îi scăpă fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un țipăt de furie mută. Rima, a cărei față părea că fusese spălată de un uragan, îl privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de iubire. Individul cel mic, roșu tot, deschise un ochi, apoi pe celălalt, și după cîteva sughițuri, țipătul i se topi într-un sunet furios. Universul reveni la viteza normală. Sora îi dădu Rimei copilul și-i spuse lui Lanark pe un ton sever: — Du-te și adu două farfurii de supă din bucătărie. — De ce? Fă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
roata a doua, care a dat semn tot la 0. La a treia nici nu s-a mai ostenit, a dus-o el la aceeași cifră și atunci s-a auzit un zgomot mai deslușit care a coincis cu un sughiț prin somn al sergentului. Acesta deschise ochii, iar Fane se aplecă peste cutie ca și cum ar fi lucrat din greu și-o acoperi cu pieptul lui lat. Sergentul îl supraveghe o vreme, apoi pleoapele îi căzură peste ochii mici. Inelaru puse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]