1,460 matches
-
concluzie avantajele medicației orale par a fi: durata scurtă de acțiune și o flexibilitate crescută pe termen scurt. Dezavantajele sunt reprezentate de: complianța scăzută, diminuarea flexibilității în cazul curelor îndelungate, tendințele de a conferi o utilizare periculoasă în cazul tentativelor suicidare, modificarea posologiei de către pacient fără informarea medicului. Cauzele noncomplianței par să fie: lipsa de conștiință asupra bolii pe care o prezintă pacienții psihotici; - ameliorarea simptomatologiei determină mulți pacienți să-și sisteze medicația; - ambivalența și/sau negativismul manifestat de mulți pacienți
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
formulării unei dorințe. Halucinațiile se dovedesc foarte sensibile la starea de destructurare a persoanei și constituie o veritabilă evaluare a acestui parametru. Holdingul este, de asemeni, foarte important în momentele în care ele reapar. 3. Riscul de pasaj la acte suicidare. Este, de regulă, destul de slab dacă atenția terapeutului este importantă. Dimpotrivă, laxitatea acestuia sau a echipei de îngrijire poate să le favorizeze foarte mult. Trebuiesc supravegheate, în special, ameliorările importante și incontestabile, dar a căror piatră unghiulară este reprezentată de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
neuroleptic (risc frecvent în cazul asocierii unui neuroleptic sedativ. - Avantajele și inconvenientele care decurg din asocierea antidepresive antipsihotice rămâ de luat în discuție. {tergerea stării de inhibiție indusă de medicamentele antidepresive precede în general ameliorarea altor simptome, de unde apariția riscului suicidar. - în cadrul manifestărilor acute ale procesualității schizofrenice, comportând printre altele și o componentă depresivă, asocierea de antidepresive nu pare să amelioreze de o manieră sensibilă simptomatologie raportate la neurolepticele utizate singure. Pentru o serie de autori, utilizarea de antidepresive ar putea
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de AD în special altele decât imipraminice ar trebui pe cât posibil evitată în perioada acută. - La pacienții schizofreni stabilizați (reziduali) dar prezentând simptome depresive, prescrierea de antidepresive se poate dovedi salutară în special în prevenirea tulburărilor timice și a comportamentului suicidar. - Nu trebuiește uitat nici un moment că apariția unei depresii (oriând posibilă în evoluția unei schizofrenii) poate fi premonitorie pentru o nouă decompensare, necesitând reluarea sau augmentarea dozei de NL retard mai curând decât prescrierea unui antidepresiv. - La pacienții cu schizofrenie
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
din realitate. Și totuși, În ciuda interdicțiilor, În ciuda blestemului bisericii, extrem de mulți scriitori se sinucid. Ce forță mai puternică decât educația religioasă, mai puternică decât experiența culturală și mai puternică decât instinctul de conservare Îi Împinge la gestul fatal? Spațiul ispitei suicidare Prea puțini dintre scriitorii autori de jurnale sunt și teoreticieni ai sinuciderii. Chiar dacă moartea ocupă un loc important În dezbaterile lor intime, aceasta e percepută drept un fapt metafizic. Nimic concret, nimic legat de imanentul vieții de fiecare zi. Oroarea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
tinerețe. Și Cesare Pavese, și Virginia Woolf, și Sylvia Plath reproduc, În confesiunile lor, cu o Înspăimântătoare fidelitate, obsesiile morții și ale sinuciderii. Jurnalul de adolescență al Sylviei Plath captează, ca Într-un roman gotic, Întreaga Învolburare a primelor ispite suicidare: Mi-e teamă. Nu sunt rezistentă, ci vulnerabilă. Simt În fundul orbitelor o cavernă amorțită, paralizată, o groapă infernală, o maimuțăreală găunoasă. Nu gândesc niciodată. Nu sufăr niciodată. Nu scriu niciodată. Vreau să mă sinucid, să scap de răspundere, să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
urmă, fie o non-soluție, fie o soluție parțială: nici un jurnal nu a Împiedicat vreodată pe cineva să se sinucidă! Așadar, el nu-și motivează funcția terapeutică pe care psihanaliștii au invocat-o de atâtea ori. Oricare ar fi etapele parcursului suicidar, oricare ar fi ordinea lor („trecere de la gând la faptă”, „proces defensiv”, „proces punitiv”, „proces oblativ”, „proces ludic”, „instinct al morții”)14, ele pot fi regăsite, În doze diferite și cu motivații, literare chiar, diferite la oricare dintre scriitorii sinucigași
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În natură, ea dovedește un caracter de excepționalitate odată intrată În studiu și devenită obiect al contemplării filozofice. Caz particular al morții, sinuciderea trebuie judecată, paradoxal, În contextul mai larg al vieții. Trebuie, de asemenea, făcută distincția Între un comportament suicidar 17 și sinuciderea ca atare. Comportamentul sinucigaș poate fi privit, la o extremă, ca o strategie a exhibiționismului, iar la cealaltă, drept o excrescență a „adolescentinismului” ca formă cronicizată a imaturității. (Exemplare, În acest sens, sunt notațiile lui Witold Gombrowicz
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
salvarea personajului care se confesează, dar eșuează prin distrugerea acestuia. Definit, de obicei, din perspectiva efectului (dispariția fizică a individului), el ignoră componenta socială a actului. Chiar dacă, În urmă cu un secol, Émile Durkheim propunea o definiție sociologică a actului suicidar („Se numește sinucidere orice caz de moarte care rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, săvârșit de victima Însăși și despre care se știe ce rezultat va produce”l8), În practica obișnuită aceste aspecte sunt Îndeobște trecute
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu sunt felurile În care un scriitor se sinucide, ci modalitatea În care el „fantazează” pe marginea acțiunii fatale. E mai puțin important dacă el moare ca un Cato ori ca un Romeo. Nu mai contează dacă la originea impulsului suicidar stă obsesia datoriei ori pasiunea oarbă. Toate acestea trec În planul al doilea. Important e, din punctul de vedere al celui care-și comentează zilnic moartea, dacă el va transgresa vocația de simplă glosă pe marginea sinuciderii ori dacă va
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
declanșat și pe care nici nu-l poate controla, jurnalul intim al sinucigașului e mai puțin un document al dispariției - așa cum jurnalul scrierii unei cărți e un „document al creației” -, cât o dâră, o urmă, o aură a mecanicității actului suicidar În sine. Repetitiv și halucinatoriu, jurnalul sinucigașilor e Însă arareori unitematic. La o lectură normală, sinuciderea nu e - nici la Virginia Woolf, nici la Pavese, nici la Drieu la Rochelle - subiectul exclusiv al mărturisirii. Aceasta are mai degrabă rolul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
are mai degrabă rolul unui suport, al „suveicii” atât de dragă structuraliștilor, care „țese” un text al dispariției tocmai prin paradoxul creării unei armături de cuvinte ce alcătuiesc mărturisirea cotidiană. Abia desenul din covor și lectura direcțională atestă prezența obsesiei suicidare, răspândită, de regulă, În doze suportabile În materia nimicurilor semnificative care alcătuiesc substanța obișnuită a jurnalului intim. Exacerbarea acestei teme ori centrarea exclusivistă, isteroidă, asupra ei ar transforma jurnalul intim Într-o simplă fișă de observație clinică. Să mori, să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nonșalanță contribuțiile medicale, Îndeosebi existența ciclotimiei, boală În care surescitarea și depresiunea alternează primejdios. În felul acesta, se pune Între paranteze un Întreg și fertil câmp al investigației. Jurnalele intime ale sinucigașilor sunt impregnate, conștient sau inconștient, de un model suicidar. Însă lucrul cel mai neobișnuit este că modelul acesta nu domină prin forță și agresiune și nici măcar prin persistență. El nu e centrat pe un obiect, o Împrejurare sau o acțiune anume, ci, cum o dovedește Baldine Saint Girons, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dispare Înghițită de rețeaua carnivoră a confesiunii practicate cu obstinație. Ea Își dezvoltă o nouă personalitate și ia un chip cu totul nou tocmai În procesul zbaterii, al luptei acerbe pe marginea prăpastiei care desparte viața de moarte. Teatralitatea comportamentului suicidar, amestecul de artificialitate alienantă și de dramă autentică trimite la un posibil model literar al sinuciderii. Fără Îndoială, afirmația este discutabilă, Însă ea poate fi susținută cel puțin din punctul de vedere al scriitorului care Încredințează jurnalului istoria ispitei de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
14) Vezi Pierre Moron, Le Suicide, P.U.F., Paris, 1987, pp. 68-70. (15) G. Deshaies, La psychologie du suicide, P.U.F., Paris, 1947. (16) Lev Șestov, Revelațiile morții, Institutul European, Iași, 1993. Traducere de Smaranda Cosmin. (17) „Comportamentul suicidar presupune un rol și un personaj, publicul este adesea anturajul din care face parte sinucigașul Însuși care astfel este și actor și spectator. Această «paradă a morții», aceste tendințe se observă În mod frecvent la copil, la femeie și la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu e o descoperire de ultimă oră a lui Drieu, una din acele obsesii irepresibile ivite sub influența unei tragedii petrecute fulgerător. Récit secret, răscolitor document al unei existențe torturate, publicat postum (1951), vorbește despre un lung șir de intenții suicidare și jurământul, În manieră romantică, de a rămâne credincios tinereții. În fapt, Récit secret este un veritabil tratat de sinucidere, În care orice echivoc a fost Înlăturat. Pactul cu moartea, un pact aproape faustic, În schimbul căruia ucenicul nu cere Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu e aceea pe care o gândește acum. Moartea nu e nici călătoria magică În Egipt sau În Grecia, așa cum și-a Închipuit-o, ci un ritual mult mai plăcut. Un ritual prin care se poate răzbuna În liniște. Impulsurile suicidare nu se manifestă doar În momentele de criză. Drieu e unul dintre acei sinucigași care se pot sinucide și din plictiseală: „Am uneori poftă să mă sinucid pe loc. Parisul e atât de posomorât și atât de mort, oamenii niște
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Pe acest fundal, sinuciderea poate fi și o reglare de conturi, despărțirea orgolioasă de niște oameni pe care-i disprețuiește profund. Va trebui, prin urmare, să moară spectaculos (avec éclat!), pentru a atrage atenția asupra răzbunării sale. În această mistică suicidară, fiecare element al scenariului Își are importanța proprie. La cincizeci de ani, Înaintea ultimei treimi a vieții, ieșirea dincolo ar fi, pentru el, momentul cel mai potrivit să facă ceea ce-și propusese demult. Evenimentele - prăbușirea vizibilă a Germaniei, revenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
efeminata cultură politică franceză și la ignobilul obicei de a substitui comunicării directe, microfonul, așa cum face, Între alții, și Malraux. Dar spre deosebire de atâția dintre dușmanii sau chiar prietenii săi, el e gata, În orice clipă, să moară. Sedus de proiectul suicidar, uită și de misticismul său cultural și scrie, fără ca mâna să-i tremure: „Pentru mine, care nu sunt deloc mistic, sinuciderea va fi cel puțin o rugăciune trăită. Curiozitatea mea când, la Chartres, am crezut că am fost ucis: În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spună: obsesia autosuprimării e permanent prezentă dacă nu În acțiunile, măcar În gândurile ei. La 24 august 1953, cuvintele - simple sunete Înfuriate - prind o consistență tragică. Sylvia Încearcă să se sinucidă. Nu Întâmplător, firește, singura notație din perioada premergătoare, actului suicidar e relatarea despre executarea celor doi Rosenberg. Detaliile, de-o cruzime Înspăimântătoare, sunt selectate În funcție de expresivitatea și sensurile ce-ar putea fi acordate macabrului ritual. Oripilată de relatarea unui reporter, ea intră În rezonanță cu scenele atroce descrise de ziare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fuseseră convertiți la creștinism și care atât de des, ca Zenon și Cyprien, preamăreau celibatul lor în forma misoginiei. A asimilat accepțiunea ei de fuziune a alchimiei și psihologiei în psihicul uman de la Jung și Kerényi, și a cizelat sfârșitul suicidar al lui Zenon având în minte condiția de rubedo a istoricului român al religiilor Mircea Eliade 84. Aceasta este o fază psihică asociată alchimic cu moartea și dominată de culoarea roșie. Pe măsură ce Zenon observa cum i se scurge sângele din
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
deschizând adolescentului însetat de iubire "sumbre perspective în valoarea și normalitatea vieții afective". Și, cum trăirile interioare ascultă de previzibilul mecanism în doi timpi al maniheismului psihologic, dezamăgirea amoroasă cheamă, ca un ecou, fiorul thanatic, de data aceasta fără puseul suicidar de altădată atitudine lucidă, echilibrată, care anunță ieșirea din copilărie, anticipată și de câteva teribile viziuni ale "morții în viață" (prinse în registru expresionist) pe care Bizu le trăiește acum "ca într-un vis urât", cutremurat de groază, până la pierderea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
guvernează lumea contemporană și discursurile celor care o guvernează. Schimbarea nu poate deveni posibilă decît printr-o trezire spirituală și intelectuală, o creștere a valorii-spirit care să ducă la o modificare a sistemului acesta bazat pe creșterea nelimitată, oarbă și suicidară a consumului. Nicicînd omenirea nu a fost atît de orbită, de abrutizată și de iresponsabilă. Întreaga viață socială este controlată de industria banului, ce distruge conștiințele individuale și colective. Singură lupta împotriva bestiei oferă o posibilitate de reîncîntare a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și mama sa pe de altă parte, vor căpăta un conținut particular legat de istoria familiei maternale. Într-o seară, are loc o altercație între Sylvie și mama sa în legătură cu sarcinile sale școlare (repetare a celei care a provocat gestul suicidar?). Mama sa se dovedește din ce în ce mai enervată, înfuriată, în timp ce Sylvie accentuează indiferența, impasibilitatea, devenind spune ea „dură ca un bloc de ciment”. Mama sfârșește prin a se înfuria, aruncând caietele și cărțile fiicei pe fereastră. În același timp aceasta simte că
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
că este gelos pe sora sa de lapte, și atunci dezvoltă sentimente de culpabilitate. Are și coșmaruri în timpul cărora își omoară părinții adoptivi: se trezește apoi speriat. Ca urmare a acestor gânduri agresive el se judecă cu severitate, dezvoltă idei suicidare: își imaginează că se aruncă sub un camion, dar nu trece la acțiune deoarece îi este frică să nu provoace un grav accident. Singurul moment în care se simte bine este atunci când se întâlnește cu prietena sa, dar și atunci
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]