26,448 matches
-
melancolia lor indicibilă - aparținând Mariei Răducanu, renunțând, în acest album, în spiritul riguros al cadenței latine, la intonațiile de jazz cu care își obișnuise admiratorii. Într-o exprimare mai sintetică, o excelentă servire a muzicii cu rol de sublimare a sunetului, rol pe care începusem să ni-l închipuim pierdut undeva în vâltoarea democratică a satisfacerii gustului mediu, a muzicii călduțe, de ascultat la bărbierit sau în jurul unui grătar rumenind trei mici. Și, apropo de asta, nu aș recomanda albumul la
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
În seara aceasta, însă, ascultăm povestea lui Primo Levi. Versiunea lui despre lunile petrecute în lagărul de la Auschwitz. O versiune pe scurt despre Infern. Infernul lui Primo Levi, din perspectiva lui. Una introvertită, zgîrcită în comentarii, alcătuită din imagini obsesive, sunete, senzații, flash-uri ale unei existențe înecată în suferință, fără drept de apel, fără explicații, în tăceri, în priviri sfîșietoare, în neînțelegerea necesității ei. Și în interviuri - pe care este structurat scenariul montării - și în romane, mai explicit sau nu
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
schiță care, probabil, va fi, din cauza spațiului, o idee lacunară. După cum spuneam, fiat fotografia. Instantanee, așa cum era folosită de Muybridge și de Marey, cot la cot cu "lanterne magice" și cu fenakistoscopul. Abia apoi și-au făcut apariția montajul și sunetul. Primele dagherotipuri datează de prin 1839. Pe la 1860, Cook și Bonelli puseseră cap la cap un mecanism denumit "fotobioscop" și promiteau sus și tare "o revoluție completă a artei fotografice". Obsesia generală la acea vreme era redarea realității în mișcare
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
ce se petrec în viață și pe pământ și fac totodată deosebire între lumină și întuneric, între alb și negru, între urât și frumos, între armonios și nearmonios, între măsurat și nemăsurat, între excesiv și ciuntit și la fel deosebesc sunetele de sunt ascuțite sau groase sau plăcute, tot așa se poate spune și de urechile inimii și de ochii sufletului, că le este cu putință să vadă pe Dumnezeu. Da, Dumnezeu este văzut de cei ce pot să-L vadă
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Ceea ce e neașteptat e modul în care îl critică pe Howard Hawks, regizor american reabilitat ca "autor" tocmai de curentul al cărui lider era Godard. De altfel, regizorul îi dă înainte cu experimentele sale privitoare la relația dintre imagine și sunet, dar o face în vechiul stil clasic al "Nouvelle Vague": prelungește sunetul diegetic dintr-o scenă în alta. Muzica e omniprezentă, Sibelius și Ceaikovski. Uneori sunetul diegetic e în priză directă, dar volumul crește și descrește aparent aleator. Imaginea unei
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
regizor american reabilitat ca "autor" tocmai de curentul al cărui lider era Godard. De altfel, regizorul îi dă înainte cu experimentele sale privitoare la relația dintre imagine și sunet, dar o face în vechiul stil clasic al "Nouvelle Vague": prelungește sunetul diegetic dintr-o scenă în alta. Muzica e omniprezentă, Sibelius și Ceaikovski. Uneori sunetul diegetic e în priză directă, dar volumul crește și descrește aparent aleator. Imaginea unei femei pe stradă e încețoșată, apoi trece la un focus clar. Al
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
altfel, regizorul îi dă înainte cu experimentele sale privitoare la relația dintre imagine și sunet, dar o face în vechiul stil clasic al "Nouvelle Vague": prelungește sunetul diegetic dintr-o scenă în alta. Muzica e omniprezentă, Sibelius și Ceaikovski. Uneori sunetul diegetic e în priză directă, dar volumul crește și descrește aparent aleator. Imaginea unei femei pe stradă e încețoșată, apoi trece la un focus clar. Al treilea episod e minimalist, paradisul e un crâng. Are și paznici: marina americană. În
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
ultimii ani (volumele scoase de Ruxandra Novac, Teodor Dună, Marius Ianuș sau Claudiu Komartin având o mai mare pregnanță artistică), e unul dintre cele care contează; cel puțin, pe o anumită linie și într-un anume registru din scara de sunete milenariste. Poezia anilor 2000 mizează, de regulă, pe anarhie socială și fractură individuală, insul revoltat fiind prototipul ei uman, iar decorul în care acesta se mișcă: o realitate mizerabilă, precum cea privită de la ferestrele unui bloc de nefamiliști. Sângele, sperma
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
adaosuri de bruioane ideatice, în același timp însă nefiind întemeiate noi perspective arhitectonice capabile să susțină galeriile și abatajele ivite din succesivele și obsedantele excavări ale materiei muzicale. Muzica spectrală (sau acustică), a armonicelor naturale - prin relevarea și revelarea intimității sunetului, a microcosmosului acestuia, în fața căreia compozitorul nu poate decît să observe și, eventual, în cazurile cele mai fericite, să discearnă - se situează în zodia naturismului, opus umanismului, ce își pune pecetea pe orînduirile tonale, seriale și modal-artificiale. Lumea armonicelor, livrată
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
viabilitatea oricărui sistem de organizare hors-temps, obligînd sintaxa muzicală să se coaguleze în genuri și forme proprii, imanente. Concretismul muzical atașat perceptibilității palpabile, vizibile, senzoriale a fenomenelor și proceselor sonore, opus categoric abstractului ideatic, a acordat prioritate prelucrării concrete a sunetelor și zgomotelor cu o aparatură electroacustică din ce în ce mai performantă, dar a lăsat la urmă lucrările teoretice principiale din domeniul arhitecturii muzicale. Lipsa unor atare preocupări și propensiuni, coroborată cu sprintena ameliorare și debordare a mijloacelor de reproducere mecanică ori de generare
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
lume inedită pentru proza acelor ani: societatea ardelenească de provincie, bine sedimentată, burghezia și nobilimea luminată a Transilvaniei, uneori prezentate în variantă caricaturală, dar cu evidentă simpatie; momentul așa-zisei "eliberări", adică al ocupației sovietice, nu mai apărea aici în sunete de fanfară, ci cu o surdină realistă. Apologia individualismului și a nonconformismului, dramele eterne ale adolescenței formau substanța acestui roman, scris cu mînă sigură. Viața de provincie ardelenească interbelică lua forma unui paradis pierdut. în Setea, cu toate că unele pagini îl
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
Ori: "pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan pitită/ ca o bombă în cutia radioului și vei ști că așa începe poemul/ despre fragilul miez al neștiutului atunci cînd o femeie/ spintecă țeasta asfaltului cu sunetul ascuțit al tocurilor înalte" (poemul perfectei claustrofobii). Ori: "amîndoi am zărit fibrele de oțel ce îmbracă aerul/ din jurul a două ființe ce-și locuiesc dihotomia/ precum știuleții de porumb mătasea fierbinte și/ n-am mai știut ce să facem cu
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
care sînt amplasate celelalte personaje - în costume de azi, în pardesie lungi - și gradele lor de vinovăție. Le străbatem spre Medeea și de acolo înspre noi, dus-întors, dus-întors. Textul cunoscut al lui Euripide este comprimat, replicile sînt reduse la cîteva sunete sau grupuri de sunete - EII, OII, MOII, MEII, FIIO - un tip de limbaj, altfel decît în Medeea lui Andrei Șerban. Aceleași sunete, spuneam, repetitive, pe care le rostesc personajele în situații diferite, exprimînd stări diferite, raporturi diferite între ele, tensiuni
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
personaje - în costume de azi, în pardesie lungi - și gradele lor de vinovăție. Le străbatem spre Medeea și de acolo înspre noi, dus-întors, dus-întors. Textul cunoscut al lui Euripide este comprimat, replicile sînt reduse la cîteva sunete sau grupuri de sunete - EII, OII, MOII, MEII, FIIO - un tip de limbaj, altfel decît în Medeea lui Andrei Șerban. Aceleași sunete, spuneam, repetitive, pe care le rostesc personajele în situații diferite, exprimînd stări diferite, raporturi diferite între ele, tensiuni, grade ale conflictului, ură
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
de acolo înspre noi, dus-întors, dus-întors. Textul cunoscut al lui Euripide este comprimat, replicile sînt reduse la cîteva sunete sau grupuri de sunete - EII, OII, MOII, MEII, FIIO - un tip de limbaj, altfel decît în Medeea lui Andrei Șerban. Aceleași sunete, spuneam, repetitive, pe care le rostesc personajele în situații diferite, exprimînd stări diferite, raporturi diferite între ele, tensiuni, grade ale conflictului, ură, violență, iubire, durere, revoltă, patimă. Felul în care sînt emise, "interpretate" aceste sunete, rostogolite de protagoniști, de Cor
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
Medeea lui Andrei Șerban. Aceleași sunete, spuneam, repetitive, pe care le rostesc personajele în situații diferite, exprimînd stări diferite, raporturi diferite între ele, tensiuni, grade ale conflictului, ură, violență, iubire, durere, revoltă, patimă. Felul în care sînt emise, "interpretate" aceste sunete, rostogolite de protagoniști, de Cor, sunete ale unei visceralități profunde, elementare, un amestec bizar cu un soi de primitivism la limita animalității creează un efect extraordinar. La limita raționalului cu iraționalul, al vinovăției cu nevinovăția. Se crează o energie specială
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
spuneam, repetitive, pe care le rostesc personajele în situații diferite, exprimînd stări diferite, raporturi diferite între ele, tensiuni, grade ale conflictului, ură, violență, iubire, durere, revoltă, patimă. Felul în care sînt emise, "interpretate" aceste sunete, rostogolite de protagoniști, de Cor, sunete ale unei visceralități profunde, elementare, un amestec bizar cu un soi de primitivism la limita animalității creează un efect extraordinar. La limita raționalului cu iraționalul, al vinovăției cu nevinovăția. Se crează o energie specială, care se plimbă dintr-un cerc
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
ipostază frecventă a compozitorului modern), această din urmă situație zăpăcind, nu de puține ori, muzica savantă nemaioferind putința de a se reveni la făgașul normal. Prea a devenit estetizantă, spectaculară ori agrementală muzica de azi. Să ne gîndim că arta sunetelor era cîndva funciarmente legată de descoperirea, împărtășirea și consumarea evenimentelor fundamentale ale existenței umane, pentru ca în prezent binele muzicii să se confunde prea adesea cu excesele sentimentaliste, cu edulcorările ori chemările lacrimogene ale atitudinilor neoromantice și postmoderne. Ca să nu mai
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
nevoia de muzică, însăși existența acesteia. Recrudescența zgomotelor și asedierea laboratoarelor electroacustice nu demască altceva decît dictatura culorii care i-a amețit pe mulți dintre creatorii ultimelor decenii. în vîrtejul ei s-au prins mare parte din aventurile stilistice post-dodecafoniste. Sunetul timbrat sau detimbrat beneficiază, de asemenea, de clauza culorii imanente. Nu tehnica ori limbajul zgomotului (concretului) și sintetizatorului, ci orientarea frustă ori rafinată (sofisticată) către culoare. Nu strategia înălțimilor și a duratelor, ci plonjarea în abisul timbralității, propensiunea pentru cutele
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
asemenea, de clauza culorii imanente. Nu tehnica ori limbajul zgomotului (concretului) și sintetizatorului, ci orientarea frustă ori rafinată (sofisticată) către culoare. Nu strategia înălțimilor și a duratelor, ci plonjarea în abisul timbralității, propensiunea pentru cutele cele mai mărunte de pe anvelopa sunetului. Din păcate însă, mulți compozitori au fost înghițiți de acest abis coloristic ori au rămas cusuți între aceste cute cromatice, fiind condamnați la grea recluziune. Iar muzica lor la asfixie. Incontestabil, timpul s-a comprimat în așa măsură încît, poate
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
permite să adauge receptării veninul - de nu chiar drogul - iluziei. De aceea, convingerea e substituită de tehnică. Nu de experiment, ci de tehnică, de meșteșug. Deși vede și simte enorm, monstruos, Caragiale, ființă muzicală, operează o de-realizare - materia e sunet sau imagine interioară, o virtualitate - care nu dă senzația declinului, ci pe a armoniei. O armonie în indicibil. Aproximarea neantului și pierderea în infinit prilejuiesc nu angoase, ci excese euforice. Cinicul Caragiale nu e un nihilist; fascinat de spectacolul lumii
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
și cine o prinde are, suntem convinși, privilegiul de a urma o cură de dezintoxicare. De eliminare a indiferenței, convenienței, inerției. Și, de ce nu, a unor confuzii, parti-pris-uri ori gratuități. Mai ales că autorul nădăjduiește, prin aceste sprintene cuvinte despre sunete, să-și acrediteze opera componistică: "De ce scriu compozitorii texte? (...) pentru că vor să le fie ascultată muzica!"(pag. 5). De ce citim aceste texte? Foarte simplu: pentru că ființa fiecăruia dintre noi este în căutarea sublimului. Adică, a marii muzici.
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
adică în răsul acesta care te prinde și te răsfață și te regenerează. Ceva din toate acestea se recunoaște uneori și mai tărziu și sănt destui "oameni mari " în al căror răs se mai păstrează o fărămă, o imagine, un sunet din Atlantida. Mi s-a întămplat să văd oameni minunați, tineri ireproșabili, adulți care se pot lăuda cu ce au făcut în viață. Aveau un singur defect. Nu mai rădeau. Pierduseră amintirea aceea.
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
stă mai prost la capitolul exemplificări, iar ura lui nemăsurată împotriva lui Boulez și a sistemului paternalist al muzicii noi este mult prea partizană, lucru care dăunează percepției cărții sale. Între timp, școala spectrală franceză militează pentru o „ecologie a sunetului”, cum spune Gérard Grisey - compozitor emblematic pentru această mișcare. Abraham Moles și Gilles Deleuze sunt mentorii spirituali ai acestui mod de a concepe și a face compoziție. De altfel, școala de compoziție spectrală reprezintă în contemporaneitate singura grupare consistentă de
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
să „modeleze” vocea cîntăreților. El singur e un om „orchestră” prin care muzica circulă, răsună, se împlinește. În fiecare clipă mi-aminteam seducția de neutiat a „gidayu”-lui bunraku care urmărește și povestește destinele marionetelor mute; ca acolo vocile și sunetele păreau să nască sub impulsia lui Conlon, posedat al muzicii. Cînd marele Verdi, gloria Italiei, pentru prima oară a ascultat Wagner la Bologna a rămas nemișcat în loja sa și teatrul nu s-a închis toată noaptea pentru a-i
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]