525 matches
-
mai accentuată în structurile partitive: de-al meu, de-al tău (57), de-ai noștri/bombe de-ale lor (48). Posesivul ai noștri este expresia generică a apartenenței la grupul proxim, referința dezambiguizându-se contextual (familia, prietenii, echipa, conaționalii etc.). Inserat superfluu în sintagme nominale, posesivul exprimă autoincluderea afectivă a vorbitorului în grupul desemnat prin nominal, participând la o strategie a politeții pozitive: și-am plecat amețiți↑ la cantonamentu nostru (49); să dea dumnezeu să purtăm noroc și echipei noastre naționale (244
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
toți, toată lumea). Lucrările de cultivare a limbii apărute înainte de 1990 au sesizat tendința vorbitorilor spre imprecizie referențială și ambiguitate a intenției discursive, recomandând evitarea cuantificatorilor indefiniți acolo unde aceștia nu dau indicații legate de raportul parte - întreg, ci sunt folosiți superfluu. Uzul actual demonstrează însă ca există diferențe între folosirea nehotărâtelor și a negativelor în presă (vezi Zafiu 2002) sau în alte texte scrise (de pildă, științifice - vezi Stan, în acest volum, p. ) față de limba vorbită, unde ocurențele parazite îndeplinesc funcții
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a oferi recomandări pentru practica politică sau/și ideea că toate întrebările ei sunt întrebări practice. Invocarea unor principii, convingeri sau intuiții morale este o practică atât de utilizată în argumentarea din filosofia politică încât furnizarea de exemple este aproape superfluă 18. Nu mă pot abține, totuși, să nu invoc două dintre cele mai celebre exemplificări ale acestei practici: 1) rolul jucat de imperativul categoric kantian (i.e., "acționează astfel ca să folosești umanitatea atât în persoana ta, cât și în persoana oricui
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
adăuga, în sensul unui proces de moralizare - a politicii 37. A doua precizare, ce răspunde imperativului de a fi corect față de realiști, este aceea că argumentarea prezentată în acest capitol nu arată că distincția între realism și moralism este una superfluă. Pentru ca distincția între moralism și realism să fie superfluă trebuie să fie adevărat că valorile morale sunt necesare (apelul la ele este inevitabil) în orice încercare (inclusiv în orice încercare realistă) de justificare a unei concepții politice normative plauzibile. Desigur
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
37. A doua precizare, ce răspunde imperativului de a fi corect față de realiști, este aceea că argumentarea prezentată în acest capitol nu arată că distincția între realism și moralism este una superfluă. Pentru ca distincția între moralism și realism să fie superfluă trebuie să fie adevărat că valorile morale sunt necesare (apelul la ele este inevitabil) în orice încercare (inclusiv în orice încercare realistă) de justificare a unei concepții politice normative plauzibile. Desigur, Ermann și Möller au demonstrat necesitatea folosirii valorilor morale
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Indonezia, provincia Formosa, Cipru, Canalul Suez, Iordania, Liban și fostele colonii italiene. Rezultatul, în ansamblu, a fost unul negativ, după cum era de altfel de așteptat. Pe de altă parte, o recomandare de schimbare a statu-quoului acceptat de ambele părți este superfluă; acceptarea sa demonstrează că orice neînțelegeri care au existat între părți nu au afectat distribuția puterii asupra căreia s-au înțeles părțile interesate. În plus, o recomandare de schimbare a statu-quoului căruia i se opune una dintre părți fie va
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ci să fie temeinic pregătite pentru a se putea obține date relevante în raport cu decizia care urmează a fi luată. Altfel, se pot provoca la indivizi sau la grupurile de muncă „reacții de apărare”, de „refuz”, de tratare formală și superficială, superfluă a celor care au sarcina de a strânge informațiile, și chiar a informațiilor, care fie că nu vor fi transmise corect, fie că vor fi exagerat sau diminuate ca semnificație. Așadar prepararea deciziei implică, măcar ca posibilitate, participarea activă a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
vieții organizaționale. Unii autori - cum ar fi, de exemplu, Montuclard (1960) - interpretează participarea în termeni de atitudini, în timp ce alții, ca de pildă Tannenbaum (1960), preferă prezentarea ei în termeni comportamentali. Disjuncția dintre atitudinal și comportamental ni se pare a fi superfluă. În fapt, participarea dispune de o natură dublă - atitudinal-comportamentală -, cele două aspecte fiind intim legate între ele. Chiar dacă relația dintre atitudini și comportamente nu este nici unică, nici strictă, existența ei nu poate fi pusă la îndoială. Este adevărat că
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ceea ce este inutil, de prisos. Are în vedere atât obiectele fizice ale muncii, cât și obiectele imateriale care înconjoară și condiționează metodele de muncă (norme, reguli, documente). Accentul cade pe ierarhizarea elementelor în vederea eliminării a tot ce este inutil, neesențial, superfluu. Această operație este orientată împotriva tendinței naturale a omului de a acumula. Seitsu sau organizarea duce mai departe operațiunea anterioară, în sensul că odată ce postul de muncă a fost debarasat, urmează ca fiecare element conservat să fie amplasat acolo unde
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
resimt niveluri de încordare diferite. Și totuși, paradigma stresului ca stimul (ca agent stresor) conține în ea, oarecum implicit, câteva sugestii importante. „Sursele de stres“ enumerate conturează ideea că diferențierea stresului din afara muncii (de acasă) de stresul din muncă devine superfluă. De aceea, extrem de sugestivă ni se pare a fi ideea de stres total al vieții, propusă de Greenberg. Autorul arată că, pentru individ, stresul legat de muncă și cel legat de viață par adeseori să se combine într-un pattern
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și norma centrală a acestei realități. Studiul genezei teoriilor științifice susține această perspectivă, punând În lumină colaborarea deliberativă dintre protagoniști. Putem astfel să deducem că dialogul nu este nici imposibil, cum afirmă partizanii incomensurabilității teoriilor, și nici, cel mai adesea, superfluu, cum consideră partizanii universalității regulilor metodologice. Primatul relației interlocutive are consecințe importante. Locutorul și partenerul său dau naștere unei vorbiri comune: „Nu este vorba despre punerea În joc sau În scenă ș...ț a alterității persoanelor, simplă distribuire a vocilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și a indivizilor care au pierdut carnea socială vie a raporturilor umane, ceea ce Claude Lefort numește „elementul uman”: părinți denunțați de propriii copii, razii, spionaj, deportări, exterminare. O dată cu lagărele, care se cuvin tratate separat (concentrare, muncă, exterminare), omul a devenit „superfluu” (Arendt, 2002). În sfârșit, aceste regimuri inedite lansează o provocare legalității și Își atribuie o autoritate ce transcende oamenii: natura, În cazul nazismului; istoria, În cazul comunismului. În raport cu legalitatea regimurilor al căror loc l-au luat prin violență, totalitarismele violează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
numai agenții "cunoscuți" primesc ergativul. Cazul ergativ este deci legat de topicalitate. Grupurile nominale nontopice nu necesită, de obicei, o marcare specială pentru a fi topice. Agenții de persoanele 1 și 2 reprezintă totdeauna informație cunoscută, deci marcarea lor este superfluă. Concluzia studiului este că fenomenul disocierii persoanelor în limbile ergative poate fi atribuit caracterului specific/definit al pronumelor în dialog. Fenomenul partiției personale a fost studiat și de Nash (1997). Autoarea adoptă explicația cognitivă menționată de Dixon pentru acest fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
urmă, în lumea contemporană, tipologia weberiană e depășită. Ea e inoperantă, perimată, întrucât sursele pe care ea era întemeiată sunt epuizate. Astăzi, nu mai există stăpân de drept divin. În plus, fenomenul personalizării puterii este atât de răspândit, încât face superfluu recursul la tipul de legitimitate rațională. Așa cum observă Harry Eckstein 27, categoria de legitimitate rațională legală este o idee vagă, care include aproape tot ceea ce poate fi considerat ca rațional pentru a întemeia autoritatea: forță, bogăție, legalitate, vechime. Într-adevăr
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de cea mai scăzută cotă de încredere dintre toate instituțiile politice și dintre organizații de pe toate continentele și din toate tipurile de regim. O bogăție de date atestă o astfel de neîncredere. Lamentațiile dezvoltate împotriva prezenței acestora în democrații par superflue. Dar, ca în toate organismele vii, partidele degenerează adesea și devin surse de disfuncțiuni importante. Din 1917 (punctul de început al secolului XX) mai multe regimuri democratice și semi-democratice din Europa au fost în criză din princina disfuncționalităților partidelor politice
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de formă are un sens existențial și, am spune, hermeneutic, având drept punct de sosire tot forma, dar o formă care tinde a fi arhi-forma, acea hiperliteralitate despre care vorbea Sollers la Dante" ultimul concept fiind cu totul nepotrivit și superfluu). Remarcabile în această carte foarte stufoasă, în care observații cu totul pătrunzătoare alternează cu efuziuni excentrice sau inocente, de dragul adiționării de "patenturi" eminesciene, cu riscul devierii de la examenul critic remarcabile, așadar, ni s-au părut capitolele consacrate esteticii oglinzii, labirintului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin valoare, prezența în manuale și perenitatea inalterabilă. Informația culturală, în sens larg, și aceea literară în special sunt bogate, constând pe surse de prima mână, de o calitate ce exclude ab initio orice dubiu. Ipotezele critice, avansate fără precauții superflue și fastidioase de către autor, sunt seducătoare și așază cititorul pe un plan intelectual, elevat. Există în scrisul lui Theodor Codreanu o indicibilă vibrație a ideilor, care îl apropie, în opinia noastră, de Ibrăileanu și desigur de întemeietorul criticii literare românești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se impune spiritului nostru ca un sever diamant. Ni-l înțeapă, ni-l străpunge, ni-l orbește din orice latură și din orice unghi l-am privi. Un aforism veritabil nu mai îngăduie nici o altă idee pe lângă el, nici o explicație superfluă, ca și poemul pur, care se susține prin sine însuși ca un cântec mut și fără vindecare. Toată întelepția și înțelepciunea lumii s-au adunat de secole în paremiologii, în culegeri de gândiri, de sfaturi morale, o sumedenie de maxime
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Kant și Hegel cum scrie Theodor Codreanu eventualitate ce nu poate fi exclusă, acest fapt trebuie argumentat pe texte, în termeni filosofici. Vrem-nu vrem, filosofia are, la rândul ei, reguli de construcție, încât intuiția unei posibilități nu ajunge și este superfluu să o invocăm. Câtă vreme este vorba de filosofie elaborată! La drept vorbind, pe un plan mai larg, Eminescu nu este cu nimic mai puțin canonic dacă îi depășește sau nu pe Kant și Hegel, încât nu aici este miza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
populate pe Comănești, pe Vermești, biserică stil neomoldovenesc, trupul Domnului cruce în nașterea lumii veșnică! ba încă moarte pe cruce, Sfinte Pavele! nisipul furtunii de zăpadă motor în viscol, mașina mobil neavenit, de genul omul e ridicolul lumii, dedublarea ei superfluă, i-am dat știința cunoașterea, îl prinde cel mai bine în rolul de arlechin, ea este sufletul rolului, nașterea de noapte veghe veșnică, fumul staționar, pîrîu brațul Uzului, spre gîtul depresiunii sonda înțepenită alb, ninsoare din farurile mașinii, fumul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fi fost vorba de vreun oraș cu un mare număr de credincioși, dar pentru capitala Valahiei care - potrivit raportului întocmit de Arhiepiscopul Sofiei în 1648 - avea doar 100 de credincioși era evident că două Ordine religioase cu două biserici era superflue, atunci când una singură era mai mult decât suficientă. Arhiepiscopul Sofiei vizitând în 1648 Valahia a mers și la domnitorul Matei Basarab (1632-1654). Cu acest prilej, Arhiepiscopul a atins și chestiunea conventului și a bisericii din Târgoviște, pentru a cunoaște mai
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
futilă sarcină teoretică pare să și-o fi asumat N. Roșu, care, "străin de lumea ideilor și stângaci în mânuirea lor" (p. 22), a scris o carte minată de contradicții și argumentări ridicole, ce nu poate servi decât ca o superfluă "doctrină pentru bătăuși" (p. 9). În pofida contraponderii reprezentate de opțiunile pro-occidentaliste, extrema dreapta a înclinat decisiv balanța eșichierului politic în favoarea sa. Opțiunile pentru totalitarism în detrimentul democrației, pentru colectivismul organicist în dauna individualismului civic, alegerea misticismului fanatic împotriva sobrietății raționale și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
moment al acelor fapte. Fără îndoială, de aici nu trebuie înțeles că nu este firească cercetarea unei filosofii, poate chiar investigarea presupozițiilor sale, poate a valabilității sale sub anumite raporturi etc. Dar o reautorizare a sa ar fi un fapt superfluu: de aici și fenomenul inflației de autorizare. La drept vorbind, fenomenul în cauză este specific unei zone anumite din unitatea de viață omenească: sfera publică; din filosofie, de exemplu, vizează mai degrabă viața filosofică, decât filosofia propriu-zisă. În contextul discuțiilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deocamdată, să nu știu nimic, admițând că ar fi ceva de știut... Oblomovism Dacă Ilia Ilici Oblomov ar fi pur și simplu leneș, povestea lui ar încăpea, ca aceea cu „muieți-s posmagii“, în două pagini. Iar termenul „oblomovism“ ar fi superfluu. În realitate, inactivitatea în care perso najul se complace până la asfixie n-are prea mare legătură nici cu lenea, nici cu devitalizarea boierimii țariste, nici cu imaturitatea cronică a unui bleg. Ilia Ilici nu face nimic, dar motivațiile lui nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Obiecția privind dispozițiile art. 11 alin. (2) din lege nu este fondată. Ea ridică o chestiune de tehnica legislativă și nu de constituționalitate. În raport cu prevederile cuprinse la art. 11 alin. (1), propoziția "iar inițierea să are un caracter facultativ" este superflua. Propunerea formulată prin obiecție, referitoare la organizarea unui referendum după adoptarea unei măsuri, este justificată, pentru că nu există nici un impediment că Președintele României să ceară poporului să se pronunțe cu privire la probleme de interes național, care să se refere la o
DECIZIE nr. 70 din 5 mai 1999 asupra obiectiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (1), art. 9, art. 11 alin. (2), art. 12 alin. (1) lit. B.h), art. 15 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi (2), art. 18, art. 30 alin. (2) şi art. 45. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124220_a_125549]