976 matches
-
folosite de î, î ca obstacol în calea unei lumi stabile/drepte societatea deschisă provocată de î, Fundația pentru o Societate Deschisă în î, relevanța modelului societății deschise pentru î greșelile din trecut admise de î, rolul î, ca singura superputere vs lider al lumii libere, Organizația Națiunilor Unite ca instrument al î, valorile necesare î, dreptul de veto al î în Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, planul î referitor la ordinea mondială, ordinea mondială amenințată de î, valori
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
resursele de putere nu îți garantează că vei obține mereu rezultatele dorite. Spre exemplu, în ceea ce privește resursele, Statele Unite erau cu mult mai puternice decât Vietnamul, și cu toate acestea au pierdut războiul din Vietnam. Iar în anul 2001 America era singura superputere din lume, dar nu a fost în stare să prevină atacurile de pe 11 septembrie. Convertirea resurselor în putere concretă în sensul obținerii rezultatelor dorite necesită o bună proiectare a strategiilor și calități de conducător. Însă de multe ori strategiile nu
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
mari, trebuie să înțelegi jocul pe care îl joci și cum se poate schimba valoarea cărților. De pildă, distribuția resurselor de putere în era contemporană a informației variază considerabil în funcție de mai mulți factori. Ni se spune că Statele Unite reprezintă singura superputere într-o lume "unipolară". Contextul este, însă, mult mai complex decât pare la prima vedere. Agenda politicii mondiale a devenit un fel de joc de șah tridimensional în care poți câștiga doar dacă joci deopotrivă pe verticală și pe orizontală
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
prima vedere. Agenda politicii mondiale a devenit un fel de joc de șah tridimensional în care poți câștiga doar dacă joci deopotrivă pe verticală și pe orizontală. Pe tabla de vârf a afacerilor militare interstatale, Statele Unite reprezintă, e drept, singura superputere cu o sferă de influență militară globală și putem vorbi în termeni tradiționali despre unipolaritate și hegemonie. Dar pe tabla de mijloc a afacerilor economice interstatale, distribuția puterii este multipolară. Statele Unite nu-și pot atinge obiectivele în materie de comerț
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
tehnologia au adăugat în chip dramatic noi dimensiuni resurselor de putere. Odată cu începerea epocii nucleare, Statele Unite și URSS s-au remarcat nu doar prin forța lor industrială, ci și prin arsenalele nucleare și de rachete balistice intercontinentale. Se instaurase era superputerilor. Prin urmare, rolul principal pe care Statele Unite îl jucau în revoluția informației către sfârșitul secolului le-a permis să revoluționeze și aspectul militar. Capacitatea de a utiliza tehnologia informației în crearea armelor de înaltă precizie, în obținerea de date în
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
armelor de înaltă precizie, în obținerea de date în timp real, în supravegherea de la mare distanță a câmpurilor de luptă regionale și îmbunătățirea capacității de comandă și control a permis Statelor Unite să devanseze toate celelalte țări și să devină singura superputere militară a lumii. Însă progresul științei și al tehnologiei a avut efecte contradictorii asupra puterii militare de-a lungul ultimului secol. Pe de-o parte a făcut ca Statele Unite să devină singura superputere mondială cu o forță militară unică, iar
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
toate celelalte țări și să devină singura superputere militară a lumii. Însă progresul științei și al tehnologiei a avut efecte contradictorii asupra puterii militare de-a lungul ultimului secol. Pe de-o parte a făcut ca Statele Unite să devină singura superputere mondială cu o forță militară unică, iar pe de altă parte a făcut să crească prețul plătit la nivel politic și social pentru angajarea forței militare în cuceriri. În mod paradoxal, armele nucleare au fost acceptate ca mijloc de descurajare
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
sănătoase și al idealurilor înalte?"47 O latură a cursei pentru începerea războiului în Irak a reprezentat-o lupta pentru legitimitatea acestui război. Chiar și atunci când un echilibru al puterii militare este imposibil (precum în prezent, când America este singura superputere), alte țări ar putea, totuși, să se unească și să priveze politica Statelor Unite de legitimitate, slăbind în felul acesta puterea blândă a Americii. Franța, Rusia și China și-au exprimat indignarea față de unipolaritatea militară a Americii și au solicitat crearea
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
și au solicitat crearea unei lumi multipolare. În viziunea lui Charles Krauthammer, Irakul "i-a dat Franței ocazia de a formula prima provocare coerentă față de această dominație."48 Chiar și fără a se opune în mod direct forței militare a superputerii, statele mai mici au sperat să intimideze Statele Unite, făcând ca aplicarea puterii noastre dure să devină tot mai costisitoare.49 Aceste state nu puteau împiedica America să facă război, însă privând-o de legitimitatea unei a doua rezoluții a Consiliului
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
mult înainte de venirea lui la putere, fusese deja ținta cea mai ușoară și mai evidentă din lume." 117 Un sondaj de opinie publică efectuat de BBC în anul 2003 în unsprezece țări stabilea faptul că mulți considerau Statele Unite drept o superputere infatuată, ce constituie un pericol mult mai mare pentru omenire decât Coreea de Nord. În total 65% dintre cei chestionați și care reprezentau totodată vocea majoritară din țările lor, inclusiv din America au admis faptul că americanii sunt o națiune arogantă.118
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
europenii s-au simțit mai confortabil și s-au dovedit mai abili decât americanii în folosirea instituțiilor multilaterale. În parte, acest lucru se datorează experienței lor în dezvoltarea Uniunii Europene, dar și propriului interes de a impune limite multilaterale singurei superputeri a lumii. Dar oricare ar fi motivele, într-o lume în care unilateralismul este aspru criticat, înclinația Europei către multilateralism face ca politica europenilor să fie mai atrăgătoare pentru multe alte țări. Ei și-au angajat puterea blândă în cadrul instituțiilor
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
fapt, pornind de la muzica pop și până la obiectele de uz casnic, de la arhitectură și până la modă, de la priceperea culinară și până la artă, Japonia exercită acum o influență mult mai mare decât în anii '80, când la nivel economic era o superputere."111 Producătorii japonezi de jocuri video sunt cei care dau tonul la nivel mondial. În ultimii ani imaginile japoneze, cu îmbinarea lor de drăgălășenie și putere, au pus stăpânire pe imaginația și visele copiilor. Desenele animate Pokémon sunt transmise în
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
neîncrederea în astfel de organizații. Cu toate acestea, în Marea Britanie și Germania, numărul celor care nu aveau încredere în ONG-uri depășea numărul celor care acordau încredere acestor organizații.134 De aceea, numirea de către activiști a acestor organizații drept "cealaltă superputere a lumii" este o hiperbolă; totuși guvernele care le ignoră o fac pe propria răspundere. Unele se bucură de o reputație și de o credibilitate care le asigură o capacitate impresionantă de a influența deopotrivă pe plan intern și internațional
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
trei religiile, astfel că ideea unui dialog în spiritul lui Avraam între musulmani, creștini și evrei poate fi un exemplu pentru modul în care actorii neguvernamentali își pot exercita puterea blândă și pot construi punți pentru înțelegere. Statele Unite reprezintă singura superputere militară a lumii. Ea deține în același timp supremația la nivel mondial în privința capacității economice și a puterii blânde, însă în aceste două domenii America nu se ridică la nivelul pe care l-a atins forța sa militară. Tendințele erei
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
îngrijorare. Popularitatea este efemeră și în nici un caz nu ar trebui să constituie un reper pentru politica externă. Statele Unite pot acționa fără să fie neapărat aclamate de întreaga lume. Suntem atât de puternici încât putem face ceea ce dorim. Suntem singura superputere a lumii, ceea ce duce în mod necesar la invidie și resentimente. Fouad Ajami afirma de curând că "Statele Unite nu trebuie să poarte grija sentimentelor și judecăților emise în alte țări."217 Editorialistul Cal Thomas face referire la "ficțiunea potrivit căreia
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
Războiul Rece. Considerăm că resurgența politicii de putere după 11 septembrie 2001 reflectă un caz de învățare eșuată a SUA, în mediul internațional permisiv post-Război Rece, și nu că reprezintă un produs inevitabil al statutului automat al Americii, de unică superputere mondială existentă. Mai ales, tendințele recente reflectă "reculul" generat de deciziile SUA de a menține în prezent, în domeniul militar, o poziție asemănătoare celei din timpul Războiului Rece. Costurile asimetrice impuse SUA de acest recul le vor încuraja pe termen
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nu a fost însoțit de un război între marile puteri. Mai mult, adaptarea pașnică s-a extins în primul deceniu al tranziției de la Războiul Rece. Bineînțeles că în multe părți ale lumii vidul de putere lăsat de sfârșitul conflictului dintre superputeri a dus la izbucniri brutale ale violenței. Totuși, chiar dacă aceste războaie au fost tragice, spre deosebire de perioadele istorice anterioare ele nu au generat un conflict internațional în întregul sistem. A fost firesc ca opinia publică occidentală să presupună că situația relativ
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
comportamentului internațional, care constrânge comportamentul tuturor actorilor, indiferent de preferințele sau atributele lor interne. Această structură materială este oferită de bipolaritatea sistemului, care reflectă numărul de mari puteri. Sistemele internaționale pot fi unipolare (cu un singur hegemon), bipolare (cu două superputeri) sau multipolare (cu trei sau mai multe mari puteri). Probabil că sistemele bipolare sunt cel mai puțin înclinate către conflicte între mari puteri. În unipolaritate, natura anti-hegemonică a sistemului internațional va încuraja alte state importante să balanseze împotriva statului dominant
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
hegemonică. Deși subliniază că ordinea emergentă conține elemente de competiție pozițională, Kapstein și Mastanduno se plasează explicit împotriva principalelor revendicări realiste structurale. Mai ales, ei "găsesc puține dovezi de balansare militară a principalelor puteri din Europa și Asia împotriva unicei superputeri mondiale" (Kapstein și Mastanduno, 1999, p. 4). Argumentul lui Kapstein și Mastanduno privind alinierea poate fi despărțit în două dimensiuni distincte, în funcție de care această tendință poate fi măsurată. Prima dimensiune se referă la tiparele generale ale activității instituționalizate dintre principalele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
acest tip. Analiza lui Nye asupra regimului arată că, prin interacțiunile lor continue, decidenții politici americani și sovietici au reacționat rațional la noile informații care semnalau pericolele asociate cu recursul la armele nucleare, prin ajustarea concepțiilor lor asupra intereselor proprii. Superputerile au depășit "simpla învățare", în care își ajustau mijloacele fără să-și adapteze scopurile de profunzime, și au abordat "învățarea complexă", în care și-au modificat preferințele ca urmare a noilor informații. În consecință, în interiorul regimului, au apărut noi norme
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
scopurile de profunzime, și au abordat "învățarea complexă", în care și-au modificat preferințele ca urmare a noilor informații. În consecință, în interiorul regimului, au apărut noi norme privitoare la funcționarea mecanismului de descurajare, ce reflectau calea prin care cele două superputeri își schimbaseră convingerile anterioare despre recursul la armele nucleare, în contextul unei "prime lovituri". Mai mult, odată instituite, retroacțiunea a ajutat la aplicarea normelor apărute în urma procesului de învățare complexă. De exemplu, regimurile stabileau contacte diplomatice regulate care "încorporau" informații
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mai ales NATO și Comunitatea Economică Europeană, care au apărut la adăpostul bipolarismului sistemului internațional din timpul Războiului Rece. În consecință, problemele geopolitice tradiționale asociate cu administrarea puterii germane în Europa au fost anulate de imperativele copleșitoare ale rivalității dintre superputeri. Totuși, după colapsul brusc al blocului sovietic, problema germană a reapărut în mod subit și neașteptat ca o chestiune centrală. În acest capitol vom aplica cele trei modele ale relațiilor internaționale neorealist, instituționalist și liberal pentru analiza strategiilor adoptate de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în mare parte neașteptată a schimbărilor ce au loc în sistemul internațional după 1989 a generat întrebări fundamentale cu privire la traiectoria generală a sistemului internațional la sfârșitul secolului. Într-o perioadă de timp extrem de scurtă, structura aparent imuabilă a conflictului dintre superputeri s-a dezintegrat. După o perioadă de nesiguranță, începem să discernem conturul noii ordini internaționale. Tendințele ce par a se contura oferă motive întemeiate pentru a crede că sistemul internațional emergent se află în mijlocul unui proces istoric de transformare. În
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
confrunta cu un recul grav cauzat de decizia lor de a menține o poziție defensivă precum cea din timpul Războiului Rece. Prin urmare, opinia autorului coincide cu logica poziției lui Snyder, potrivit căreia supra-extinderea va fi o problemă pentru unica superputere a lumii, și nu sub-extinderea. Totuși, Johnson nu consideră că această chestiune decurge pur și simplu din colaborarea interesată din cadrul sistemului instituțional intern. Mai curând, situația reflectă o criză mai amplă a obiectivelor naționale, ce decurge din moștenirea sfârșitului Războiului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
SUA oferă, așadar, o evaluare mult mai voluntaristă a seriei recente de crize internaționale cu care se confruntă țara decât cea oferită de comentatorii care presupun că dilemele actuale ale Americii rezultă pur și simplu din poziția ei de unică superputere mondială. Pentru Johnson, situația complicată în care se găsesc SUA este cauzată în cele din urmă tocmai de modul specific în care elitele politicii externe americane au ales să reacționeze la marja enormă de acțiune dobândită de SUA în lumea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]