524 matches
-
năpustit cu cuțite și macete și, în această confuzie generală, Marchant și-a descărcat pistolul în aer. Pe la amiază, foarte puțini oameni au fost convinși să rămână: au pretextat că se tem de poluare, dar nu era așa. Nu sunt superstițioși. Sunt bărbați curajoși, chiar. Sunt și săraci și au nevoie de mai mulți bani. Profesorul nu are de ales și le dă. Timp de câteva ore, fragmente dintr-un cântec însoțit de bătăi din palme au putut fi auzite jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spune o vorbă din bătrâni, de ce ți-e frică, de aia nu scapi. Ba mai mult, aș adăuga. Cu cât îți este mai frică de ceva anume, cu atât cresc șansele ca acel lucru să ți se întâmple. Nu sunt superstițioasă în sensul propriu al cuvântului, dar cred în teoria profețiilor auto-îndeplinite (self-fulfilling prophecies). Cred că dacă ți-e teamă de eșec într-o transmisiune în direct, această îngrijorare te va face, direct sau indirect, să eșuezi. Așadar, scapă de temerile
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
astfel de probleme, ça fait mal! Sunt tot felul de oameni care vin la spovedanie: cu ce să încep, prostituate și homosexuali, oameni care fură, hoți... Țigani? Țiganii vin mai rar la spovedanie, știți cum e, țiganii sunt mai mult superstițioși decât credincioși. Sper să nu mă dea în judecată pentru asta, că sunt mari specialiști în Franța în sensul ăsta. Adică? Zeci de mii de plângeri ale țiganilor la Consiliul Europei. Așa își făceau ei acte în Franța. După ce nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
absurd gând nu-i va da dreptul să spere. Se privi în vitrine. Arăta bine, așa de departe, avea o alură chiar tinerească. Oare? Un copil îi tăie calea, trăgea după el o jucărie zornăitoare, se enervă un pic era superstițioasă, pe urmă își aminti că-i tăiase calea un copil, nu o pisică, ceea ce nu era totuna. Da, era un copil, dar jucăria cărată după el reprezenta o pisicuță fugind după ghem. Fleacuri, fleacuri! Afară era minunat, adolescentele purtau pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mele au căutat instinctiv respectivele litere și am scris „zăpadă”. era Domnișoara ri capricioasă ? sau imprevizibilă ? Greu de spus. Ființa ei avea nevoie în același timp de noutate și de repere solide. Domnișoara ri mă asigura că era teribil de superstițioasă, dar superstițiile ei rămîneau de neînțeles pentru mine. De ce, de exemplu, nu trebuia niciodată să ne privim în ochi în diminețile de luni ? sau de ce refuza să o văd goala în nopțile cu lună plină ? Uneori, cînd avea ea chef
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
celălalt și de acolo pînă în Valea Siretului. Nu-și putea permite mai mult de 48 de ore ca să ajungă pînă în liniile românești. De aceea întârzierea bărcii era ca un semn rău pe care îl trimitea soarta. Nu era superstițios, dar avea o deosebită preocupare față de coincidențe. Deși era foarte sigur pe sine, avînd convingerea că mai întotdeauna hotărîrea și viteza de reacție a omului decid asupra ordinii lucrurilor, i se întîmplase ca, făcînd totul așa cum trebuie, luînd toate măsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
determin să mă ocolească. Dar simțeam că instinctul nu mă înșela. În această teamă ascunsă pe care nimeni nu vroia s-o explice și nici s-o mărturisească se amesteca în mod ciudat și un fel de superstiție, de respect superstițios, și mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe care a încercat să le contureze, încă de la începtul secolului al XIX-lea, Gh. Șincai în Hronica românilor. în prima jumătate a secolului al III-lea e.n., trăiește în Dacia „o adoratoare [= preoteasă] a zeilor munților”, o „femeie foarte superstițioasă” (Lactantius, De mortibus persecutorum, XI, 1), cunos- cută sub numele romanizat Romula, originară din regiunile „de dincolo de Dunăre” (ibidem, IX, 2) (208, pp. 61, 65). în urma deselor și puternicelor invazii ale carpilor, Romula se vede nevoită să se stabilească la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
descrisă ca fiind o mare preoteasă de la nord de Dunăre (mater eius Transdanuviana ; cf. Lactantius, De mortibus persecutorum, IX, 2), care aducea sacrificii „zeilor munților”. „Mama sa [a lui Galerius], adoratoare a zeilor munților (deorum montium cultrix), și femeie foarte superstițioasă, oferea aproape în fiecare zi ospețe [= sacri ficii] în cinstea zeilor și dădea de mâncare compatrioților ei. Ea se ospăta cu păgânii” (Lactantius, De mortibus persecutorum, XI, 1) (208, p. 65). Nu se știe cine erau „zeii munților”. Poate zei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
stăpânea într-un mod cu totul firesc. Această uitare a fost însoțită de o reconvertire a „științei naturale” spre scopuri cu totul profane: „El (neamul decăzut al lui Seth) institui cu nerușinare arta ciudată a farmecelor, a miracolelor și practicile superstițioase ale magiei”. În paralel, cultul monoteist, decăzut, s-a preschimbat în cult politeist. Amestecul celor două seminții a dat naștere unei generații de monștri: uriașii, primii oameni care au trăit nu din munca lor, ci jefuindu-și vecinii. Ei se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
persoană foarte ordonată și cinstită și responsabilă... este respectat de toți...”. Karina este o persoană pentru care nimic nu este Întâmplător, ea crede că toate lucrurile se petrec În virtutea unei anumite rațiuni, cu un scop predefinit: „...eu sunt o persoană superstițioasă... mama și tata... stăteau la două străzi distanță și mama voia să se ducă la teatru și când a plecat, bunica a mers să o conducă până la poartă, și cum era noapte, i-a spus să aibă grijă cu țiganii
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
nu a Întârziat niciodată la servici, este corect și responsabil cu serviciul. Asta vreau să iau ca exemplu În viață... bine, că nu acuma, datorită faptului a ceea ce fac acum. Ei s-au căsătorit din dragoste... eu sunt o persoană superstițioasă, și tot timpul... adică faptul că sunt și acum Împreună este ceva ciudat... adică mama și tata s au Întâlnit... ei stăteau la două străzi distanță și mama voia să se ducă la teatru și când a pleacat, bunica a
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
unor pietre cioplite, să se așeze unul lângă altul până ce edificiul se va ridica trainic și impunător. Nu exista altă cale pentru destinul creator al cuvântului. Arta creează în inamicul ei reținere. Opera de artă dă naștere la o temere superstițioasă, ca în fața unei zeități, despre care dușmanul ed știe că o dată creată nu mai poate fi distrusă. Trebuie să știm să profităm de acest efect magic al artei, să căutăm să-l obținem, și atunci forța cuvântului va spori, și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
doctore, dar nu înțeleg unde vrei să ajungi. Mi-am pierdut vocea. Nu sunt alte probleme în viața mea. M-am aplecat în față și am bătut în lemnul biroului. Am vrut să fie o glumă. Nu sunt un om superstițios. Ați mai avut vreun incident de acest fel în trecut? mă întrebă. Nu mi-am pierdut niciodată vocea, am șoptit. —Alte probleme de sănătate care n-au părut să aibă o cauză biologică? — Vreți să spuneți vreo boală psihosomatică? Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vrei să îi spui Peter. O să îi scoată din sărite pe ai mei. Pentru socrii mei, să îți numești copilul după o persoană în viață era ca și cum ai fi invitat soarta să o lovească pe loc, dar Madeleine nu era superstițioasă și începusem să îmi dau seama că nu îi displăcea chiar atât de tare să îi enerveze pe părinții ei. I-am spus că nu îmi doream să îi dau fiului nostru numele meu. Nici un om nu ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
făcut era să agăț tabloul deasupra canapelei. Mi-am pus brațul în jurul taliei lui Madeleine în timp ce mă uitam la cei trei copii americani ai mei, ferchezuiți, bine hrăniți, zâmbind la aparat de parcă fericirea era dreptul lor din naștere. Nu sunt superstițios, dar stând acolo și uitându-mă la poză le-am înțeles pe țărăncile care leagă panglici roșii copiilor lor pentru a-i apăra de deochi și pe neciopliții care povestesc despre urâțenia progeniturilor lor cu voce tare, ca să-i păcălească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mi-a spus c-a fost o dată în ea, dar că nu s-ar mai duce a doua oară nici dacă-l tai. De ce? N-a vrut să-mi spună. Poate că... cine știe?... Tu nu știi cît îs de superstițioși moșnegii? Ori poate o fi știind el ce-o fi știind. Și tot el mi-a zis că apa lacului izvorăște din gropniță și, dacă mergi pe albia ei, ajungi la cetatea din Dealul Ursului. Na, că m-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
puterea acelui loc“ (II, 57). Însă cum s-ar pu tea risipi în timp puterea naturală a unui loc și mai ales cea divină? Cei care spun așa ceva sunt de neînțeles. „Nu știu însă cum se face că acești filozofi superstițioși și aproape fanatici preferă orice decât să nu mai fie absurzi (ineptos).“ Ajung să creadă exact ceea ce nu e de crezut (quae non sunt credenda). Încât, te poți gândi că ei caută mai curând neinteligibilul ca atare decât ceva ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Sânt curioasă, dar știi, foarte curioasă, să aflu ce e cu descoperirea de ieri! ― Și vrei să-ți spun la telefon? ― Nu, vino la 11 să mă iei. Mă aștepți în colț, la cofetăria "Jernoiu". ― Bine; dar, à propos, ești superstițioasă? ― Nu!... dar de ce? ― Ți-ai uitat la noi o batistă! ― Aha, așa e, ai găsit-o tu? ― Da... și dacă nu ești superstițioasă, aș vrea s-o păstrez! ― Dacă-ți face plăcere!... Oamenii nu se despart niciodată din pricina unui petec
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la 11 să mă iei. Mă aștepți în colț, la cofetăria "Jernoiu". ― Bine; dar, à propos, ești superstițioasă? ― Nu!... dar de ce? ― Ți-ai uitat la noi o batistă! ― Aha, așa e, ai găsit-o tu? ― Da... și dacă nu ești superstițioasă, aș vrea s-o păstrez! ― Dacă-ți face plăcere!... Oamenii nu se despart niciodată din pricina unui petec de pânză, cel puțin asta e părerea mea! M-am postat în fața cofetăriei și am citit de trei ori, foarte atent în aparență
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
jumătate amețit. „Desigur”, aprobă ciungul. „E răul tuturor. Avem de-a face cu un fetus blestemat!” PAGINĂ NOUĂ Andante non troppo Noimann se cutremură. Cuvintele ginecologului ciung puneau gaz pe foc. De atâtea ori se gândise, chiar fără să fie superstițios, că Înăuntrul lui se ascunde răul, diavolul Întunecat, Încât acum tremura de groază tot. „Nu vă faceți probleme, vă vom scăpa de el...” Și cârligul ciungului se răsuci din nou, prinzându-i vintrele. Noimann icni din răsputeri. „Așa, așa”, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
strâmbă din nas. Nu era de mirare că Bikinski refuza să-și desfacă icoanele pictate unui astfel de personaj. Întrebat odată de ce apelează la toate aceste trucuri, Satanovski răspunsese simplu: „Fiecare om are ciudățeniile lui. În ce mă privește, sunt superstițios din fire....”. Dar, Îl Întrebaseră interlocutorii, de ce nu caută să găsească o persoană mai atrăgătoare, o femeie tânără, cu sex appeal? „Tot din pricina superstițiilor”, răspunsese Satanovski. „S-a Înrădăcinat În mine ideea că văduvele, după o anumită vârstă, poartă noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
construcțiile științei își desfășoară siluetele lor limpezi. Totuși nu trebuie uitat că garanțiile atâtor turnuri și înflorite acoperișuri cu care ne mândrim zac tocmai în aceste prăpăstii. Și atunci nu putem precupeți admirația și respectul (chiar dacă un fel de teamă superstițioasă persistă totuși) bărbatului al cărui destin a fost să arunce sondajul cel mai adânc în aceste funduri, pentru a ne aduce acel mesagiu, al cărui optimism ne apare acum mai puțin sumar: "Wir müssen wissen Wir werden wissen"1 Numerus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care revenise din pivnița înghețată și din gerurile de afară, lelea Maranda sărea cu gura la nuroră-sa, Petronia, ocupată să coase horboțele pruncului aflat pe cale: Fato, nu e bine să pregătești lucrușoare copilului, înainte de venirea lui pe lume! amenința ea superstițioasă. Cât despre Nicanor Galan, el nu lua în seamă ce avea să se întâmple în curtea lui, de parcă mai petrecuse de nu știu câte ori asemenea așteptări. Ca și mai înainte, se întorcea acasă noaptea, târziu, hlizind prostește. În adunările generale, ținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și un cimitir părăginit în apropiere? Ăsta era un lucru foarte important. Dacă, dintr-un motiv sau altul, ar rămâne noaptea singură în casă, nu i-ar plăcea să stea prea aproape de un cimitir. Nu că Mma Ramotswe ar fi superstițioasă; convingerile ei religioase erau convenționale și nu prea aveau de-a face cu spiritele neîmpăcate și tot tacâmul de rigoare, și totuși, și totuși... În opinia lui Mma Ramotswe, exista Dumnezeu, Modimo, care trăia în ceruri, mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]