1,367 matches
-
conjuncției între gândirea empiristă și rigoarea iconoclastă a raționalismului apare pozitivismul. Istoricismul și scientismul reprezintă două filosofii care anulează valoarea gândirii simbolice, a raționamentului prin analogie, adică metafora, Imaginarul fiind lipsit de orice funcție simbolică 3. Dacă romantismul, simbolismul și suprarealismul au fost adevărate puncte de rezistență ale valorii imaginii în cadrul dominației scientismului raționalizant, chiar în mijlocul acestor mișcări s-a stabilit o reevaluare pozitivă a visului, a visării, a halucinației și halucinogenelor al cărei rezultat a fost descoperirea inconștientului. Se știe
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
identitară, este învățământul, educația, alături de Biserică și Justiție. Acest truism trebuie amintit de fiecare dată când este vorba de radiografia unei națiuni, de profilul ei. Învățământul românesc a rămas aceeași cenușăreasă și în perioda tranziției postcomuniste. Să trecem peste teoriile suprarealismului bolșevic care încă se mai acreditează cu obstinație pe la noi, potrivit cărora am avut un învățământ performant în perioada comunistă. Existența unor succese notabile din comunism nu justifică cu nimic calitatea unui învățământ de top. Să fim foarte bine înțeleși
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
litografii, dar lucrează mai mult pentru presă decît pentru carte; Gavarni ilustrează parizianismul boem, în care evoluează femeile ușoare și studenții; Grandville abordează în lucrările lui bizarul și fantasticul, iar arta transpunerii îl face să treacă drept un precursor al suprarealismului. Acești artiști, ca și Henri Monnier (tatăl lui Joseph Prudhomme), Bertall, Cham etc., colaborează la culegerile publicate în anii 1840-1850 și furnizează desene umoristice unei prese specializate (Caricature, Charivari...). După 1850, ilustrarea cărții își pierde originalitatea. Totuși Gustave Doré manifestă
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
situație improbabilă sau incredibilă oare este fidelă realității" într-un sens mai profund decât sensul pur circumstanțial. Realismul și naturalismul, în dramă sau în roman, nu sânt altceva decât mișcări literare sau literar-filozofice, convenții, stiluri, cum sânt și romantismul sau suprarealismul. Deosebirea dintre ele nu corespunde celei dintre realitate și iluzie, ci deosebirii dintre diferitele concepții despre realitate, dintre diferitele modalități ale iluziei. *3 Care este legătura dintre narațiune și viață ? Clasicii sau neoclasicii ar răspunde că narațiunea prezintă tipicul, universalul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
e superior lui Strindberg”, folosind termenul „clasic” pentru a defini Les Chaises, drama doar „aparent grotescă” a lui I. S-au auzit și destule voci care o caracterizau ca pe „o simplă curiozitate”. Altele o așezau în descendența imediată a suprarealismului, insistând asupra a ceea ce se considera a fi lipsă a formei și, deci, urmare a intervenției hazardului. Au trecut câțiva ani până când comentatorii și-au dat seama că aceste „curiozități” sunt construite într-o formă riguroasă, deși netradițională. În jurul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
1945 P. a semnat, alături de Gellu Naum și Virgil Teodorescu, manifestul intitulat Critică mizeriei. Spiritul contestatar se revoltă împotriva a tot ce întruchipau vechile sisteme de valori, proclamând „PERMANENTUL EFORT PENTRU ELIBERAREA EXPRESIEI UMANE SUB TOATE FORMELE EI”, reprezentat de suprarealism. De altfel, sub baghetă lui André Breton, P. și alți adepți români ai curentului vor scrie în 1947 un nou manifest, Le Sable nocturne. Alte două cărți, de astă dată de proza, Leș Esprits animaux (1947) și La Conspiration du
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
Alte două cărți, de astă dată de proza, Leș Esprits animaux (1947) și La Conspiration du silence (1947), venerează cuvântul văzut că o alchimie. Singurul volum publicat în Israel este La Roșe parallèle (1975), unde poetul își păstrează propensiunea spre suprarealism, dar îi asociază, într-un mod personal, concepte cabalistice. Opera artistului plastic P. își extrage esență și respiră în același spațiu genuin suprarealist pe care nu l-a părăsit niciodată. SCRIERI: Plămânul sălbatic, cu guașe de Jules Perahim, București, 1933
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
semnează articolul Influența franceză în literatura egipteană, Iorgu Iordan e prezent cu două studii de factură monografică (Unamuno și ideea de progres și Alexandru Philippide), iar Gherasim Luca trimite articolul Aragon, scriitorul generației istorice, în care insistă asupra mutației dinspre suprarealism („mișcare intelectuală lipsită de orice valoare, având pronunțate atitudini reacționare, ascunse într-o frazeologie fals revoluționară”, se afirmă într-o notă a redacției) spre o literatură ce se revendică de la ideologia socialistă. În aceeași direcție a studiilor biografice se înscrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
Vighi, Sorin Titel, Brașov, 2000; Bârna, Comentarii, 241-271; Popa, Ist. lit., II, 870-872; Nicolae Bârna, Sorin Titel. De la aclimatizarea Noului Roman la recuperarea gândirii tradiționale în modernitate, CNT, 2002, 48-52, 2003, 5-8; Negrici, Lit. rom., 222-226, 322-326; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003, 319-324. N. Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
deși anunțat, nu a apărut. După emigrare a continuat să scrie în românește, dar și în franceză, cel puțin un poem fiindu-i publicat în periodicul francez „La Marseillaise”. D. și-a mărturisit în mai multe rânduri atașamentul deplin la suprarealism. În fapt, la un anume suprarealism, care nu recuză toată poezia anterioară și care subliniază necesitatea de „a organiza furtuna” (mișcarea subconștientului), cu termenii lui Roger Vitrac, puși ca moto plachetei Sens unic. Ca atare, „vederile” propriu-zis suprarealiste sunt, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
emigrare a continuat să scrie în românește, dar și în franceză, cel puțin un poem fiindu-i publicat în periodicul francez „La Marseillaise”. D. și-a mărturisit în mai multe rânduri atașamentul deplin la suprarealism. În fapt, la un anume suprarealism, care nu recuză toată poezia anterioară și care subliniază necesitatea de „a organiza furtuna” (mișcarea subconștientului), cu termenii lui Roger Vitrac, puși ca moto plachetei Sens unic. Ca atare, „vederile” propriu-zis suprarealiste sunt, în unele dintre poeme (Cutie cu vise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
devine una dintre cele mai obediente exponente ale proletcultismului. Contribuiseră la aceasta critica publicată în „Scânteia” din 1947 de ultradogmaticul Traian Șelmaru, intitulată Să smulgem din noi înșine pozițiile de autoapărare ale capitalismului, articol în care poeta era considerată, prin suprarealismul, ermetismul, ludicul versurilor sale, o demnă reprezentantă a ideologiei nonproletare, ca și antipatia fermă manifestată de Leonte Răutu. Deși se străduiește, după propriile mărturisiri, să scrie tot atât de prost precum alți confrați, corifei ai proletcultismului în acel moment, contribuțiile ei nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
de niturași/ Atâția venizei de bori mărgași.../ Atâtea aene strămătând, estrave.” Limba spargă se situează în imediata prelungire a letrismului avangardist, așa cum personajele imaginare Banibal Bura, Cavalerul Sing, mizerabilul O. Kay în luptă cu junele All Right, descind din viziunile suprarealismului, ale cubismului, ale fanteziei sentimentale de tip Marc Chagall și din verva lingvistică de tip Jarry - Lautréamont - Morgenstern. Dintre simbolurile recurente ale universului imaginar al poetei, marea, florile, copacii, vântul (din perioada sentimentală), animalele (cerber prognetas, madam Pisica, Turban motanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
Nicolescu, îl prezintă pe poet în cadrul avangardei literare românești, de la debutul în „Alge” și de la colaborarea la publicații de stânga la momentul suprarealist, inclusiv opera scrisă în limba franceză. O secțiune a studiului fixează locul lui Gherasim Luca în contextul suprarealismului românesc (Gellu Naum, D. Trost, Paul Păun ș.a.) și îl raportează la manifestările europene similare, la tematica și inovațiile, la obsesiile congenerilor. SCRIERI: Corabia lui Ghilgameș, București, 1990; „La Dialectique démoniaque”. Le Parcours roumain de Gherasim Luca, Paris, 1995; Le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
și 1990, a doua ediție, amplificată cu alte texte din epoca „Algelor” și cu câteva grafopoeme, fiind tipărită postum, în 2003. În manuscris au rămas ciclurile Întuneric și lumină și Poeme. Textele publicate de S.P. în anii 1931-1933 se circumscriu suprarealismului prin ocolirea obstinată a poeticului canonic, prin voința de a șoca (în ele abundă macabrul, bestialul, dezgustătorul), prin discontinuitate (trimițând la logica visului, dar și la „dicteul automat”), prin tonul colocvial-familiar, cu note de umor (negru, uneori) față de „interlocutori” îndeobște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
după modelul parizian. În Parisul secolului al XIX-lea, pasajele subterane au fost primele forme de lux industrial, primele scheme ale unui urbanism utopic, cărora mai tarziu Cortázar le reda grandoarea inițială, utopii ale unei epoci care își visa viitorul. Suprarealismul, prima filosofie a șocului metropolei, a descifrat caracterul arhaic al modernității, care se identifică cu orașul și cu schimbarea că regula permanentă, stabilind relații noi cu prezentul și cu trecutul, spune Rigoberto Gil Montoya"9. Următorul pas a fost importarea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
una, îl umple pe Sábato de o melancolie care îl va însoți toată viața, se va transforma în boală metafizica, cu obsesiva să explorare a condiției umane, remarcă Nelly Martínez.115 Este esențial să ne referim la adeziunea să la suprarealism și psihanaliza, pe care le folosește că pe calea cea mai sigură de a a pătrunde în misterele lumii. Există o puternică legătură între psihanaliza și conceptul de inconștient; inconștientul servește de mediator între lumea sensibilă și inteligibilul, iar inconștientul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
benefice, promotoare a condiției umane. Fuge de la congresul socialist de la Bruxelles, unde participă că delegat al tineretului argentinian, si se ascunde câteva luni la Paris, găzduit de bătrânul portar anarhist de la Sorbona. Șederea lui Sábato la Paris îi deschide ușile suprarealismului, mișcare pe care o numește "o explozie de libertate", care îl face să pună sub semnul întrebării însăși menirea științei. Se simte atras de caracterul ei irațional, opus rațiunii și obiectivului. Nu a admirat la Breton dogmatismul, ci doar poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și obiectivului. Nu a admirat la Breton dogmatismul, ci doar poezia, a iubit la suprarealiști dezordinea, constiinta unui univers "dincolo de real", mărturisind mai târziu că, deși îi plăcea că această mișcare "agită spiritele", când a ajuns el la mișcare, "singurul suprarealism etern era cel rău", așa cum scrie în Scriitorul și fantasmele lui: În 1938, când am locuit cu ei, deja se trăia din amintiri, iar impulsului anarhist din vremurile eroice îi luase locul o ortodoxie școlară"; mai tarziu îi recunoaște prelungirea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
venind dinspre romanele sentimentaliste ori de analiză psihologică la modă în literatura română interbelică, în plus denunță și automatizarea limbajului însuși, care va risca să-și abandoneze funcția principală, cea de comunicare interumană. În zgomotoasa, vociferanta alternanță de avangardism, onirism, suprarealism și, mai nou, postmodernism, Paginile bizare s-au retras, o vreme, de pe scena, ce-i drept prozaică, a "autenticului". Șabloanele de gândire și expresie ale paradigmei literare de pretutindeni, denunțate parodic de scriitorul român, vor fi însă prezente pretutindeni și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
această fază, le prozaizează în așa chip, încât parcă le pedepsește să străbată deșerturile unui limbaj sărac, fragmentat, invadat de repetiții și paradoxuri: o pușcă transparentă trage urlete transparente, invizibilul este vizibil, prin transparență nu se vede, totuși, nimic etc. Suprarealism tardiv și ironic? O dovadă, în fine, că poemul este o tensiune a limbajului, că o simplă exclamație bine plasată face mai mult decât o metaforă bine dichisită. Poemul iese cu bine din această complicată probă a limbajului. Stilul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
ca totul să fi preexistat în stadiul de fragmente, parțial cizelate, iar articularea să fi eșuat tocmai din excesiva conturare (până la autonomie deplină) a părților. Prea sunt bine definite unele episoade (cele patru bagaje literate, în linia antropomorfizării obiectuale din suprarealism, cuplul aproape shakespearian Bruță-Chiose, bufoni, boschetari, gropari fără craniul sărmanului Yorick, apoi scena de amor în trei - Genel, Gabriela plus spectrul lui Mircea Eliade, în prelunga intertextuare cu La țigănci, destinul junelui supranumit Pink Floyd, poveste-n poveste, cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
Răscoala); realismul psihologic (dostoievskian, proustian, Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război); realismul de proiecție lirică, mitică (Baltagul - Mihail Sadoveanu) etc. În secolul XX, se lansează concepte cul tu rale și doctrine raportate explicit la realism. Astfel, suprarealismul tinde să depășească realismul, prin includerea supranaturalului și oniricului, iar realismul socialist urmă rește reflectarea unor noi contexte sociale, generate politic în țările guvernate de partide comuniste. - Reprezentanți: Champfleury, Honoré de Balzac, Stendhal, Gustave Flaubert, George Eliot, Charles Dickens, Thomas
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
un deziderat esențial, asumat până la ultimele consecințe: „când formula va deveni ceea ce facem, ne vom lepăda și de noi“ (Ilarie Voronca). La început de veac XX, avangardismul generează o pleiadă de grupări, între care cele mai importante sunt: dadaismul, constructivismul, suprarealismul, expresionismul, inte gra lismul, futurismul. Trăsături comune acestor mișcări sunt: retorica frondei și a ruperii punților, concretizată în delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea principiilor estetice asumate de epocile anterioare: „Avangarda e mai radicală decât modernitatea, mai puțin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
e parte din marșul unei formații de luptă... Votează comunismul!” proclamă Johannes Becher, traducătorul lui Maiakovski. Ieșit din expresionism, Becher - viitor ministru al Culturii în RDG - ilustrează itinerarul acelor scriitori și artiști din avangărzile estetice ale anilor 1920. Expresionismul, dadismul, suprarealismul și futurismul furnizează cauzei comuniste aderenți dintre care mulți o vor lăsa mai moale când URSS va rupe cu ei pentru a adopta „realismul socialist”. Este și cazul suprarealiștilor francezi care, fascinați de violența revoluționară și de distrugerea tradiției, aderă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]