557 matches
-
chiar dacă nu este decât de scurtă durată, a lăsat urme de neșters în scriitura sa, în special în primele sale poeme, curat suprarealiste. A exercitat chiar el un rol de prim-plan în sânul mișcării. Mai multe texte, semnate de Suprarealiști pe la 1925, în care este de recunoscut chemarea spre Orient contra raționalismului occidental, îi poartă amprenta. Dacă o rupe destul de repede cu grupul, o face din rațiuni politice, căci refuză aservirea artei unor scopuri non estetice. 27 Artaud a mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pare să fie condiția esențială a umorului lingvistic. În plus, dacă nerespectarea maximelor legate de calitate, cantitate și manieră este comună glumelor obișnuite încadrate umorului tradițional, deliberata omisiune a principiului relevanței este o tehnică tipică în cazul dadaiștilor și al suprarealiștilor, generatoare deci de un umor absurd. Replici precum " Iaurtul e bun pentru stomac, rinichi și apoteoză", "Nu te uita la curci, mai bine pupă-l pe primar!", "Mai bine o pasăre de câmp decât un ciorap într-un copac", "Ți-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
penibile"), "umor de eșafod", "umor macabru", umor sângeros, atroce, feroce etc. este o modalitate estetică reprezentată literar din cele mai vechi perioade, de la Petronius, la Rabelais, Shakespeare, Swift, Marchizul de Sade, E. A. Poe, Baudelaire, A. Jarry și apoi masiv la suprarealiști, în teatrul "cruzimii" și mai ales în teatrul absurdului. Apărut atât în perioade istorice tulburi ca formă de protest, de apărare împotriva anormalității care amenința prin aneantizare și anihilare totală a umanului, cât și în momentele de acalmie, ca revers
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acolo și că, pe la douăzeci de ani, a prestat diverse munci prin Asia de Sud-Est, dar și aici i s-a părut deprimant. I-a povestit cât de surprins a fost când Deziluzia a ajuns în topul celor mai vândute cărți, ce suprarealist i s-a părut să câștige milioane dintr-un lucru care era ceva mai mult decât un jurnal de călătorie și ce demențiale ți se par petrecerile în New York atunci când ești tînăr, realizat și deodată foarte, foarte bogat. Trecuse ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
banii cu un gest al mâinii. Dar nici măcar într-un film suprarealist latino-american, cu tatu care dansează tango, nu ar fi fost plauzibil. Vă costă 41 de lire și 50 de penny, dar rotunjim la 41 de lire. Suficient de suprarealist. Am coborât scările până la ușa apartamentului meu. Chiar când băgam cheia în broască, am auzit pe cineva înăuntru. O singură persoană mai avea cheia de la apartament. Mark era acasă. — Sunt doar eu, Jenny! Mă corectez: alte două persoane au cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că acel „noi“ nu numai că dispăruse. Murise de-a binelea. Ucis de James. Și murise fără să lase vreun testament. În teorie, statul este cel care moștenea toate bunurile aparținându-i lui „noi“. În practică, desigur, nimic atât de suprarealist și de ridicol nu avea să se întâmple. Acum vă rog să-mi dați ferăstrăul ăla! Vedeți voi, eu eram ferm convinsă că există o singură metodă de a face față situațiilor neplăcute- și cum putea fi descrisă situația mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se lasă așteptat În ce-i privește pe scriitorii mai bătrîni. Anul 2000 mai conține un complex editorial, trei povestiri ale marchizului de Sade, un poster cu Eminescu și, lipit de el, un lung fragment dintr-un text atît de suprarealist, Încît strălucește ca becu’ ce luminează diverse poziții adoptate În cursul iubirii de doi simpli cetățeni. Aflăm, de pildă, cum stăm În timpul lecturii: „CÎnd femeia șade cu picioarele Întinse peste bărbatul culcat În fața ei, de care se sprijină cu mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de orice obstacol ce s-ar fi putut interpune între picior și întinderea ei pufoasă. La sfârșit, perechea era suspendată cu două degete, elegant, ca la o licitație. Maria își ridica premiul, senină și triumfătoare. Mie îmi venea să ies suprarealist din magazin, cu un singur pantof. Într-un târziu, am ajuns și „La Mama“, lângă Ateneu. Ospătarii accelerau pe lângă noi cu tăvile încărcate și prosopelul ăla minuscul atârnat pe braț; niciodată nu pricepusem la ce folosește. Nu-l mișcau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nebunie să simți sub palme paginile veline cu Munch și Dali, să te împreunezi între Van Gogh și Chagall și să-ți picure bărbăția peste Magritte sau Degas. N-aveam preferințe, totuși partidele cele mai bune se terminau pe foile suprarealiștilor. Acolo păreau că se întâlnesc fără grijă corpurile noastre și toată salba de realități atârnată de ele, pe care-o trăgeam de la bun început după noi. Maria se lăsa în voia poftelor mele cu-o satisfacție întunecată, dându-mi orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
butonat telefonul. Pe ecranul lui 6210 i au început să curgă rândurile furate din bibliotecă. Scrisorile nu mai purtau dată, nici însemne oficiale. Scrisoarea 6. Mă uit în oglindă. Fața se deschide-n dominouri albe și verzi, mânuite de-un suprarealist abil. Ochiul clămpăne peste buze, nasul cade pe-obraz, dinții se rostogolesc odată cu bărbia. Mai vii eram atunci când simțeam frigul caloriferelor și gustul de votcă ieftină, când ne băteam de Crăciun pentru brazii aduși pe-ascuns cu locomotiva, când așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne interesa pe noi să aibă loc schimburile: o piață viitoare de-un miliard de clienți. Lou Chian a transmis informațiile mai departe, printr-o pseudo-iubită de-a lui, Remedios Varo. Fata, deșteaptă, s-a culcat cu trei sferturi din suprarealiștii epocii; cum bine știm, nici unul nu era chinez. Așa au nimerit informațiile la comuniști, prin stânga europeană. Și tot așa au pus rușii lui Stalin mâna pe comorile noastre. Nemții au încercat mai târziu să repare greșeala și să recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dorința până la o extraterestră viziune, până la o exaltare în care ochii sticloși pierd contururile, aruncă în lături decorațiile, scuipă peste frecătura mulțumită a mâinilor”... Voronca împinge în felul acesta spre ultimele limite o stare de spirit tipic romantică, reactualizată de suprarealiști. Printr-o particulară forță a tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca și aceștia din urmă, la permanentizarea inspirației, la realizarea unei neîntrerupte reverii, a unei stări de grație care să permită - ca să folosim expresia blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
suprema contopire cu cosmosul - în cea mai autentică tradiție romantică și... suprarealistă. Căci și pentru Voronca frumusețea nu poate fi - ca să preluăm un calificativ al lui André Breton - decât „convulsivă”, iar dimensiunea ontologică a poeziei, atât de frecvent evidențiată de suprarealiști, este și pentru el o adevărată obsesie. Și nu trebuie neglijată, pe de altă parte, nici atmosfera românească a deceniului al treilea, marcată - nu numai în interiorul avangardei - de căutarea „autenticității”, a „experienței”, a „trăirii” ori a „aventurii”, pe un fundal
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
revoltei inițiale. Căci nu pentru a se instala comod și definitiv în universul imaginar scrie poetul, și nu pentru a decanta din realitatea dată sau a descoperi, dincolo de ea, o frumusețe imuabilă, absolută. Esteticul și literarul - negate în principiu de suprarealiști - trebuie să cedeze locul poeziei (la Voronca, „poemului”) ca „activitate a spiritului” (cum se exprima André Breton), ca tensiune vitală, trăire, implicare într-un raport mereu inedit cu exteriorul, conjugare a realului cu imaginarul, capabilă să genereze „scânteia revelatoare”. Totul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pentru că este transcendentalmente liber”, iar „imaginarul este în fiecare zi acel «ceva» concret către care existentul e depășit”. Altfel spus, „imaginarul reprezintă în fiecare clipă sensul implicit al realului”, orice conștiință care imaginează menține lumea ca fond neantizat al imaginarului”. Suprarealiștii - și Ilarie Voronca merge în sensul lor - rămân mereu deosebit de sensibili față de acest statut al imaginarului, menținând foarte vie conștiința rupturii („neantizării”), pe de o parte, iar pe de alta exaltând promisiunile conținute în actul „depășirii” în imaginar a „existentului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
parte - impulsul de a interveni în ordinea stagnantă a realului, în sensul dinamizării, „deschiderii”, transformării sale. Bucuria “îngăduită” de a surprinde metamorfozele universale își găsește complementul necesar în actul transgresării prin verbul poetic, a ceea ce, neîngăduit fiind („le terrible interdit” suprarealist etc.) se opune ca obstacol social, natural ori subiectiv. Amintita obsesie a deschiderii vizează, în ultimă instanță, realizarea între ființele și obiectele lumii a unei situații de „vase comunicante”, a unei depline transparențe și permeabilități. În fața multiplelor înfățișări ale închiderii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Voronca a traversat, cum am constatat, o întreagă experiență modernistă și avangardistă, învățând desigur mai ales de la futuriști („spune-mi repede totul, în două cuvinte” - cerea Marinetti într-un manifest), constructiviști („expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”) și suprarealiști (prin care reia definiția imaginii dată de Pierre Reverdy mai înainte, dar adaptând-o la „fundamentele constructiviste” al momentului). Versurile din Restriști arată însă că încă în acea fază neosimbolistă a începuturilor poetul manifesta un gust aparte pentru imagine (exemplul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu e total, spontaneitatea aparentă ascunde adesea exercițiul rafinat-manierist al artificiului asociativ, iar motivarea punerii în relație nu cere întotdeauna eforturi neobișnuite. Nu-i vorbă că, în chiar cazul acelei „métaphore filée”, în care Michael Riffaterre vede un procedeu tipic suprarealist al semiozei, arbitrarul poate fi în cele din urmă redus printr-o considerare atentă a sintaxei ce leagă seria metaforică de contextul secvenței; iar pe de altă parte, multe dintre imaginile suprarealiștilor celor mai notorii ca Breton și Eluard, sunt
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în care Michael Riffaterre vede un procedeu tipic suprarealist al semiozei, arbitrarul poate fi în cele din urmă redus printr-o considerare atentă a sintaxei ce leagă seria metaforică de contextul secvenței; iar pe de altă parte, multe dintre imaginile suprarealiștilor celor mai notorii ca Breton și Eluard, sunt recunoscute a nu depăși - lucru de altfel, firesc - statutul unor metafore „clasice”. Dacă are, ca suprarealiștii‚ un adevărat cult pentru imagine, prin intermediul căreia vede „toate fântânile universului reînnoite”, vizând desfășurarea, în aventura
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sintaxei ce leagă seria metaforică de contextul secvenței; iar pe de altă parte, multe dintre imaginile suprarealiștilor celor mai notorii ca Breton și Eluard, sunt recunoscute a nu depăși - lucru de altfel, firesc - statutul unor metafore „clasice”. Dacă are, ca suprarealiștii‚ un adevărat cult pentru imagine, prin intermediul căreia vede „toate fântânile universului reînnoite”, vizând desfășurarea, în aventura întâlnirilor dintre obiecte, a unei viziuni dinamice a metamorfozelor, Voronca e mai puțin un explorator al spațiului propriu-zis oniric, al subteranelor obscure ale inconștientului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
divizare în sânul postmodernismului, cel care, la origini, cunoaște tentația spre moderație și toleranță. Hipermodernismul, spune Borgmann, vrea să dea postmodernismului omogenizant, prin masificare culturală, o strălucire care-i lipsește, acel "farmec" în superficialitate care-l apropie, aparent, de oniricul suprarealist. Nu întâmplător postmodernismul românesc, dacă nu a fost o avangardă, atunci, cu siguranță, a cunoscut apetitul hipermodernismului, revendicându-se chiar din onirismul "școlii" lui Leonid Dimov, precursoare a optzecismului. Totodată, hipermodernismul se vrea și o reacție la globalismul coercitiv și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a devenit: a) criza de materii prime b) poluarea c) informația d) globalizarea 2) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Pictorii care fac din lumină elementul principal al compoziției lor se numesc: a) expresioniști b) abstracționiști c) suprarealiști d) impresioniști 3) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Procesul de înlocuire a muncii fizice a omului cu munca mașinilor se numește: a) capitalism b) revoluție agrară c) eră tehnologică d) revoluție industrială 4) Marcați litera corespunzătoare
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
Într‑un cuvânt, artistul era un spirit religios și moralist cu o viziune destul de pesimistă asupra lumii care condamnă natura păcătoasă a omului. Cu toate acestea, artistul i‑a inspirat pe artiștii de mai târziu, în mod spe‑ cial pe suprarealiștii secolului al XX‑lea precum Salvador Dali32. 4.10. Albrecht Dürer - punte între arta nordică și Renaștere Născut la Nürnberg, Albrecht Dürer (1471‑1528) demonstrează un interes atotcuprinzător pentru lumea înconjurătoare și pentru figura umană iar în sti‑ lul său
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
el se va re‑ simți și în artă. La sfârșitul războiului S.U.A. cumulează supremația militară, avansul teh‑ nologic și științific, bogăția economică. New York‑ul se află înaintea Parisului ca pol artistic cosmopolit: numeroși artiști europeni de avangardă dintre care mulți suprarealiști și‑au găsit aici refugiul: P. Mondrian, M. Ernst, J. Breton, A. Masson, R. Matta, I. Mira, S. Dali etc. Galerii ca ale lui Peggy Guggenhe‑ im, reviste, critici influenți, susțin arta contemporană, iar Federal Art Pro‑ ject‑ul din
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
formele. Aici intervin elementele de perspectivă care se adună, adică tind către un punct, două, trei sau mai multe puncte de fugă, după felul în care este folosită această modalitate de expresie clasică. Utilizată în secolul XX mai ales de suprarealiști, perspectiva continuă să-și păstreze nealterată forța de expresie atunci când este aplicată cu artă formelor din imagine. Așa cum o întâlnim în lucrări de pictură și grafică, micșorarea formelor din natură în spațiu este concretizată plastic prin drumuri cu plopi, stâlpi
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]