559 matches
-
vedere trebuie găsit de fiecare dată... Fiindcă am văzut că, în studiile dvs. găsiți o ordine și în textele suprarealiste, descoperiți întotdeauna o anumită logică... Exact. Mi-am petrecut foarte mult timp pentru a studia text după text din operele suprarealiștilor și pentru a demonstra că ele erau semnificante la fel ca și alte texte literare. E nevoie de o anumită adaptare, dar în rest totul funcționează foarte bine... Dacă ar fi să apreciați astăzi prezența anumitor avangarde, credeți că această
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
cîteva anemone, petunia lîngă raflesia. și, pe deasupra, alte stampe-flori, presate în sertare. E impresia pe care ți-o lasă, cînd încă nu-i știi mirosul, cel mai recent roman al Ruxandrei Cesereanu, Nebulon, de curînd publicat la Polirom. Un congloméros suprarealist, sau ŕ la maničre de, o carte de povești care s-au întîmplat de-a binelea sau pe care doar îți amintești că le-ai citit, deși parcă se teminau altfel. Bunăoră, istorisirea despre Avida Dolares, zis și Salvador Dali
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
întări toate acestea, Horia Zilieru schițează un microeseu intitulat, cu versul poetului din alt veac, „Să simt plutind deasupră- mi geniul morții“ -, Manuscrisul de la Înviere se fixează în profilul știut al unui poet pe care Eugen Simion îl numea „ultimul suprarealist“. Poemele din Manuscrisul de la Înviere, ca, de altfel, toată poezia lui Horia Zilieru sînt foarte elaborate, parte dintr-un angrenaj care se mișcă din prezent spre trecut, din paradigma de sensibilitate a omului de azi spre orizontul îndepărtat al miturilor
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
drimbă/ și inorog. Mînia eldoradă/ își cerne aur lepădata soma./ Nu-i mai dansezi? Florida glaucoma/ prin mit consacră o irodiadă/ mergînd pe manuscripte palimpseste./ Amarnic drog te mistuie, poveste” (Lentando - variantă). Poezia din Manuscrisul de la Înviere e a unui suprarealist rătăcind în vremuri și locuri biblice, alături de magi - „Plecase după «Steaua-sus-răsare»./ Doar peste deal (în vis) Ierusalemul/ da semn. Avea prescura și poemul/ (dictat de voci de sus) un pumn de sare/ și trei rizomi de napi precît Golemul./ Urma
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
festivului, în prezența căruia jubilează: "Literatura franceză a avut din totdeauna înaltul simț al Galei. De la Villon la Apollinaire și de la Maurice Scève la Valéry, de la trubaduri la lionezi și de la poeții Pleiadei la romantici, ca și de la damnați la suprarealiști, poezia franceză a știut să întrețină - chiar și laborios cînd era nevoie - focurile unor sărbători ale Verbului". Dar cele mai caracteristice aprecieri în acest sens sînt rîndurile dedicate lui Balzac, nu doar un autor "cezaric", ci unul de-a dreptul
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
absența semnelor de punctuație și a literelor majuscule. E drept, autoarea oferă cititorului mai multe pauze de respirație, spații albe care separă eșantioanele de text precum părțile componente ale unui poem scris pe baza principiului dicteului automat, atît de drag suprarealiștilor. Ce este această carte fără cap și fără coadă (la propriu)? Poezie, poem în proză, jurnal intim sau roman? Aparține acest produs literar unui soi de neo-suprarealism altoit cu o crenguță de existențialism sau unui hiperrealism al subconștientului? Întrebările nu
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
atragă alte și alte întrebări. Dacă în ceea ce privește tehnica scriiturii invocarea suprarealismului nu este deplasată (dicteul automat, absența mărcilor distinctive în cadrul textului, absența segmentelor de legătură la nivelul frazei), este limpede că nimic nu este mai îndepărtat de gratuitatea ludică a suprarealiștilor decît dramatismul existențial care răzbate dintre paginile acestei cărți. La prima vedere ești tentat să spui că Lebăda cu două intrări este o carte tipică de proză (printre altele în ea se vorbește despre alegerile din anul 2000, despre lumea
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
poeme în proză” - e de semnalat și în operele altor avangardiști, ca D. Trost sau Gellu Naum. Ocurențele ei ne atrag atenția asupra unuia dintre demersurile artistice cele mai interesante și mai puțin cunoscute ale celui de-al „doilea val” suprarealist românesc: tendința către Urdichtung, către textul originar, cel de care literatura se îndepărtase odată cu teoria aristotelică a genurilor. Mai departe, capitolul central, intitulat Dialoguri, este alcătuit din cinci texte, dintre care primul, Întuneric, datează din aceeași epocă de creație ca
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
de fapt li se adresa. Știu din gura chiar a lui Victor Brauner că motivele lui de a părăsi definitiv țara - hotărâre luată în 1938, căci până atunci venea frecvent în România, chiar dacă se deplasa la Paris preferând contactele cu suprarealiștii locali - se datora atmosferei antisemite. De asemenea, nu am susținut vreodată că pictorii grupați în jurul revistei Contimporanul ar fi fost ,șefii generației lor din 1945". Cât privește raporturile lui Victor Brauner cu comunismul, domnul Pelin nu s-a documentat, nu
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
pămîntului și altele - par că interes la o distanță astronomica de creațiile cele mai valoroase din fascinantă Belle Époque, nu neapărat ieșite la iveală sub cerul Parisului. Dintre scrierile de maturitate, Pivnițele Vaticanului și-au pierdut caracterul provocator, admirat de suprarealiști, iar Falsificatorii de bani, pseudocapodoperă plicticoasa, a rămas în programa universitară datorită revoluției tehnice aduse. Gîde e un scriitor ajuns relativ tîrziu la celebritate, în jurul vîrstei de cincizeci de ani, după ce lumea, zguduită din temelii de un război mondial, a
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
a început prin a scrie în românește, publicînd două cărți la sfîrșitul deceniului șapte și la începutul deceniului opt, urmate de alte două, în franceză, în deceniul nouă, după ce s-a stabilit la Paris. A fost și a rămas un suprarealist bine temperat, din familia lui Gellu Naum și Gherasim Luca. Cîteva din poeziile recente sînt superbe. Voi traduce doar una singură pentru a da idee de subtilitatea poetului: "Domnul Stillheart tocmai visă cît de bine împăturite erau cearceafurile în noaptea
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]
-
din ce în ce mai greu de suportat, chiar dacă înțelegi că totul e dus spre derizoriu pentru că sensul demonstrației bate spre nimicnicia universală. Era de așteptat ca însuși romanul să fie parodiat, disprețuit, deconstruit, de către un avangardist, pentru că specia e cea mai disprețuită de către suprarealiști (contestarea romanului figurează în primul manifest al lui Andre Breton). De nenumărate ori, VVM ironizează toate formele de roman: tipul realist, epicul fluvial, psihologicul etc. Cel mai mult detestă incontinența epică, dar el însuși suferă de o incontinență verbală sterilă
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
pleșuv, ,cadavrul unui om peste cadavrul unui leu", făcîndu-l să-și scape ,prada" din cătare. Carol pleacă să se sinucidă, nu reușește, ajunge să creadă (iarăși, prea ,problematizant") că Filip n-a fost decît o păcătoasă conștiință, cum aveau, cîteodată, suprarealiștii, un copil inert prăvălit pe o ladă. Phil-hip - iubitorul de cai... Dacă, în privința primei părți a unui roman de vieți în cartotecă, aveam a amenda felul în care-și vorbesc doi inși părtași ai cine știe cărei alergări cu lampă, citind continuarea
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
inutilități cu puteri de noctambul, puterile vieții ce le-a amprentat. Și recunoști, în adăpostul lui, atmosfera simbolistă, din ulița nemților cu coadă, unde galantare de vechituri se destramă sub desuete aduceri aminte, îmbogățită cu floare de sulf din ,oculta" suprarealiștilor. Ritualuri de vînătoare, implorări de ploaie, prostul satului, și el un strîngător de alte ciurucuri. Un hoț de icoane, pescar, pe gîrlă, de sfinți trimiși în procesiune, să facă să-nceteze seceta. Planete de papagal: ,Bătrînul intrase după o țigancă
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
a prins niciodată, ca strategie literară, în America. Wells Tower mă face să cred că nimic din bizareriile închipuite de cineva nu poate fi tot atît de straniu precum viața americană pe care-o trăim. Acel «dincolo» despre care vorbeau suprarealiștii, acela au-delà, este însăși America.“ (Edmund White, în „The New York Times“, martie 2009) Tocmai când ne întorceam cu toții pe insula principală care era casa noastră, cineva a pomenit despre dragoni și despre mana culturilor de dincolo de Marea Nordului. Știam cu toții despre cine era
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
fantast, de factură avangardistă. La polul opus ipocritei "angajări" pe care o promova regimul totalitar, obișnuind a parodia cu voluptate "limba de lemn" a acesteia, Augustin Pop se pronunță în numele libertății, al prospețimii, al spontaneității spiritului pe care le urmăreau suprarealiștii. Fiind o modalitate de emancipare de sub tutela convențiilor de tot felul, imaginarul suprarealist intervine în real, este, după cum spunea Breton, "ceea ce tinde să devină real". Aparent deconectat de realități prin extravaganță, suspendat prin absurd, suprarealismul e o instanță de sancționare
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
de sancționare a imposturii ("Civilizația contemporană este prea complexă și prea contradictorie pentru ca să o putem lăsa în seama unor impostori sau incompetenți"), o instanță care nu șovăie a recurge, în fața structurilor oneroase, la negația vehementă, la soluția explozivă. Raportîndu-se la suprarealiști, Walter Benjamin înscria următoarea relevantă apreciere: "înaintea acestor clarvăzători și a acestor cititori de semne, nimeni n-a priceput în ce fel mizeria, nu doar mizeria socială, ci deopotrivă mizeria arhitecturală, mizeria interiorului, a obiectelor aservite și care aservesc, se
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
la construcția lui. „Un păstorel însingurat jelește, Desfăt și-alin pe lume-i sunt străine, Doar păstorița lui în gând îi vine și pieptul de iubire-i pătimește.” De reținut, în acest caz, că una dintre lucrările celebre, semnată de suprarealistul Salvador Dali, în care Hristos este reprezentat pe cruce, privit de Dumnezeu - Tatăl din perspectivă cerească, își are originea într-un desen de Sfântul Ioan al Crucii. Repet, acești poeți-sfinți sunt de o modernitate uluitoare. Care dintre poeții anului 2011
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
o poietică - pe care volume precum Ulysse, Titanic și, mai ales, L'Exode o vor ilustra. Fundoianu-Fondane nu a aderat la niciuna din mișcările de avangardă românești sau franceze (cu excepția grupului Discontinuité în 1928) și a formulat obiecții severe la adresa suprarealiștilor. Din climatul avangardist nu reține nici retorica revoluționară, nici extremismul politic, nici măcar experimentalismul artistic, ci doar impulsul - înscris în formula sa genetică -, de a pune spiritul în stare de criză, de a cultiva o libertate împinsă până la absurd: comentariile sale
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
moderniste "Prometeo" din Madridul anilor 1910-12, că a scris mai târziu, în 1931, o carte intitulată Ismos, sinteză a reflecțiilor sale despre diversele avangarde ale veacului, că a fost un intim cunoscător al operelor deschizătoare de drumuri, de la Apollinaire la suprarealiști, spune destul despre implicarea sa în actele majore, decisive în bună măsură pentru evoluția literaturii și a limbajelor sale în secolul XX. Numele său n-a lipsit nici dintre referințele europene înregistrate de revistele românești de avangardă. Nu e de
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
destinul lui poetic a făcut ca receptarea poeziei sale să fie discontinuă. Și stilul poetic a cunoscut discontinuitățile și sinuozitățile timpului, în prefaceri și creșteri subterane. Ora 25, volumul din 1946, are aplombul, aplecarea spre discursivitate, citadinism și oniric a suprarealiștilor români de după război, cu titluri-șoc (cum ar fi Madona cu pulpele goale) și poezii de război. O poezie a tranzitivității și a răsturnării obișnuințelor contemporanilor, din care cu greu s-ar putea bănui vocea care oficiază în volumele următoare: "aprind
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
alte "credințe" ale lui Artaud ajută la conturarea acelui suprarealism care va fi regăsit la Naum. Povestea este presărată cu faptele de nebunie ale unor extraordinari Crevel, Saint-Paul Roux, Dali etc. Ipoteza de la care a pornit autoarea, aceea că fiecare suprarealist a avut două opere paralele (opera propriu-zisă și însăși viața lor), este foarte bine demonstrată. În stabilirea valorii unui poet suprarealist, criteriul estetic se arată neputincios. Iată un alt punct "greu" al cărții. Pînă acum la noi criteriul estetic a
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
o perioadă clasicizată care a fost o "victimă" exemplară a viziunii exclusiv estetice asupra literaturii. Viața autorului nu are ce căuta în text - iată o teoremă care mai poate fi valabilă doar dacă o completăm cu una nouă: opera unui suprarealist este mai mult decît incompletă fără recunoașterea valorii... biografice a poetului. Altă reușită importantă a acestui studiu este plasarea suprarealismului românesc acolo unde îi e locul - adică undeva în marginea avangardei (dacă se poate mai în margine de atît), la fel de
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
poate mai în margine de atît), la fel de neînțeles atît de către criticii contemporani cît și de chiar exponenții mișcării. Manifestele sînt mai mult jucăușe decît substanțiale - lipsește componenta cu adevărat subversivă care a făcut succesul în Franța. Analizînd revistele vremii, scrierile suprarealiștilor noștri, autoarea ajunge la o concluzie clară: singurul suprarealist autentic român este Gellu Naum. Apropierea de poet se produce în etape. Asistăm la povestea clasică a discipolului și maestrului: dificultăți de comunicare la început, falsele idei ale discipolului despre maestru
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
lui Naum. Șocul principal a fost constatarea "realismului" suprarealismelor poetului. "Povestea" este alcătuită perfect, demonstrînd importanța stăpînirii tehnicii literare în alcătuirea unui discurs critic. Mai întîi a fost întrebarea " Cum o fi să fii, pur și simplu, un dur de suprarealist?". A urmat o întrebare a poetului: "Te învîrți - și tu! - în jurul celor pe care îi slăvește toată lumea?". De multe ori așteptările sînt contrazise de gesturi imprevizibile. Astfel, Gellu Naum îi împrumută o carte despre Sex pistols într-un moment în
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]