28,530 matches
-
că inculpatul Constantin Noica era... poate, poate că era, pe bune, poate că devenise, finalmente, un comunist clasic, asemeni figurilor din REPUBLICA lui Platon în cap cu Socrate, - nu ca analfabeții, semianalfabeții, gorilele, nemernicii, ticăloșii regimului în frunte cu Ignorantul suprem. S-ar mai putea spune, eventual, că, în chestiune, avem, și/sau un Idiot colosal, livresc, sau ceva ce ne aduce nouă aminte de Cavalerul tristei figuri, - și, în general, pe plan intelectual, de toți luptătorii euforici cu morile de
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
spune. Criminalii, liberi, nu par a suferi de ceva. Cînd n-au vrut, n-au putut fi găsiți de poliție. Cînd au fost găsiți, au fost lăsați să se bucure de viața la țară, unde aveau viluțe cochete. Acum instanța supremă (nu uitați! președinta completului se numește Margareta Teodorescu) refuză să o asculte pe avocata fiului lui Ursu care a solicitat să nu mai fie prelungită suspendarea pedepselor. Nu vrea s-o asculte. Pur și simplu. Fără explicații inutile într-o
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
intenții finale. Și astfel, intrăm într-o viziune teleologică asupra lumii, o viziune sub a cărei constrîngere logică va trebui să spunem pînă la urmă care e scopul lumii. Aici fiecare alege ce crede de cuviință: apocalipsa, mîntuirea, nirvana, binele suprem sau damnarea eternă. Sau pur și simplu nimicul.
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
moravuri și legi comune (după sensul dat de J. H. Zedler în secolul al XVII-lea); "totalitatea locuitorilor unei provincii, ai unei țări sau ai unui regat" (în sec. al XIX-lea) sau, după 1884, un stat cu un centru suprem de guvernare comună, "un teritoriu constituit de statul respectiv și de locuitorii săi individuali considerați că un intreg" (conform Dicționarului Academiei Spaniole Regale); ansamblul cetățenilor a caror suveranitate colectivă instituia statul că "un intreg indivizibil" (după John J. Lalor (ed.
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
sau chiar conflictuale) între cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. Așadar, caracterizarea geniului, cu instrumentale lirice atribuite de George Popa lui Eminescu, rămâne memorabilă, fiindcă ajunge să pășească liber în absolut: „Doar geniu-atinge pur si sfânt Supremă libertate.” O viziune integratoare a Luceafă rului, leitmotivul definitoriu în lirica eminesciana, aceea de transcendență spirituală, de transtemporal, spre deosebire de intratemporalul cucerit de Faust. 1. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Critică (1967), membru al Uniunii Scriitorilor din România
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României un mare cântăreț și-a amintit de talentul și virtuozitatea lui Marin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României un mare cântăreț și-a amintit de talentul și virtuozitatea lui Marin Teodorescu, apreciat de marele muzician George Enescu, alături de care, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
it doesn’ț, it never was.” Ultima parte a zicalei era cu totul nedreaptă în cazul meu, pentru că nu încetasem să țin foarte mult la ea. După o perioadă dureroasă pentru toți, ne-am adaptat la noua situație: că gest suprem de înțelegere, a rămas prietena bună cu Netty și a continuat să aibă grijă față de tot ce mă privește... După câțiva ani petrecuți împreună, m’am căsătorit cu Netty și ne-am mutat în Florida, paradisul bătrânilor. Mutarea a fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de iazme și iele! Sufletul meu, rătăcit de iubire va răsări odată cu soarele. Voi lua prânzul mic cu zorelele, prânzul mare cu anemonele, la amiază voi sta cu gladiolele, la cină nu voi merge, la chindii voi dansa cu nuferii Supremului Mag! Tu, Hod, zeul orb al iernii din mine, mă vezi? Cum de te-ai întovărășit cu Loki, înșelătorul, si mi-ai ucis pe Balder, zeul luminii și al bunătății în prag? Și voi pleca! Singur la judecata Înaltului, Marele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și de rezistență culturală și spirituală față de un regim cu schimbări și orientări majore. Act de cultură, un absolut experiment prin rugăciune, mișcarea duhovniceasca definită prin ea însăși, păstrează în organizarea ei concentrica nume sonore care au scris cu sacrificiul suprem pagina nemistuitei flăcări a Rugului Aprins. Astăzi, nu a rămas decât amintirea faptelor ce se petreceau acolo. Crezul de gândire și de viață al celor de la Rugul Aprins, în autenticitatea literară și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lipsesc informațiile despre toți membrii Rugului Aprins. Revoltător va fi punctul în care descoperim că un poet bătrân - nimeni altul, decat Vasile Voiculescu - de aproape 74 ani este arestat și chinuit în închisori. Poetul se rupsese însă de această lume, supremul țel de-a fi era ancorat în Rugăciunea neîncetata, Rugăciunea inimii pe care o practică de mult timp și eficient. Experiențele spirituale i-au dat forță lăuntrica de a lupta cu vitregia celulei și a statutului său de încarcerat. Colegii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a țării, înseamnă că PSD nu are decât rolul de a cosmetiza o realitate hidoasă. În acest caz, e bine ca buba să pleznească mai repede, decât atunci când va fi prea târziu. E bine să fim pregătiți să înfruntăm răul suprem - cel al unei țări decăzute moral și incapabilă să facă deosebirea între propriul interes și propriile fantasme bolnăvicioase. Nu cred, însă, că lucrurile stau chiar atât de tragic. Mai există șanse de redresare, mai există posibilitatea de a alege între
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
niște Cațavenci! răspundea generalul. Și totuși nu cred că sunt șperțar sau afacerist! etc. etc. Mama lui Averescu era prietenă cu Lise Soutzo. Cinstit, foarte harnic, Averescu era de origine modestă... Credea în oameni. Nu avea acel dispreț permanent și suprem al Brătienilor. Pentru a veni în ajutorul poporului, Averescu a inventat acel Minister al Refacerii de tristă memorie. în frunte l-a numit pe Tăzlăuanu - căsătorit cu un neam de-al meu. Ea era o Sturdza. Ca subsecretar de Stat
File de istorie (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10599_a_11924]
-
de literatură speculează la maximum o tematică altădată interzisă, făcând eforturi de a o transforma în problematică și a o impune ca atare. Când nu își arată entuziasmul, critica literară, dramatică sau cinematografică poate fi redusă la tăcere cu argumentul suprem al întârzierii, retardării unor cronicari încă neracordați la fluxurile contemporaneității; iar când, dimpotrivă, receptarea este entuziastă (cazul Ioanei Bradea, al cărei Băgău a făcut furori), ușor le este competitorilor de pe versantul celălalt să acuze neînțelegeri de fond, diferențe de cod
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
tare,/ Dat la culcare cu petrol lampant,/ Înfierbânta în el orice agrafă./ Iar curul tău gigantic și vibrant,// Cu bucile cum pernele și roșii,/ Purtat în rochii leoarcă de lături,/ Ți-l arătai, pe putini aplecată,/ Punând cu-nțelepciune murături!!!" (Suprema servitoare, dedicată "incomparabilei Profira"). Nu mi se pare nimic obscen în aceste strofe încinse: calitatea estetică a versurilor le ridică mult deasupra simplei pornografii. În câteva rânduri, autorul reușește chiar performanța de a nara și fixa liric uimitoare indecențe caste
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
niciodată, o punte. O făptură vaporoasă, duh din lampa simbolismului, adăpostind, la rîndu-i, personaje cu dublă față. Bunăoară Lia, al cărei pseudo-jurnal, contrafăcut de Darie (aflăm dintr-unul din cam numeroasele inserturi în italice semnate I.V.), ne e servit ca suprema ridiculizare (invidioasă, totuși, pe marea proză...) a matrapazlîcurilor romanului. Lia, aciuită la o școală, încurcată, nu se știe, încă, din ce pricini, cu părintele cam troglodit al lui Darie, e cînd batjocura dezinhibaților ei elevi, cînd un fel de zînă
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
cuib... Unul conținând în miniatură un continent întreg de idei, sentimente, destine, conflicte, întrebări. Viața. Nu se poate închipui pe tărâmul mesei de scris altă pasiune decât înfruntarea gâfâită, lupta lui Iacob cu îngerul mut, amândoi încleștați într-o strânsoare supremă, primul somându-l pe cel de-al doilea să-și spună numele... A te așeza la masa de scris, este mai întâi un duel cu Necunoscutul. De aceea, actul are un ceremonial; când nu este plin de ticuri, de bizarerii
Masa de scris by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10664_a_11989]
-
sau chiar conflictuale) între cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. Așadar, caracterizarea geniului, cu instrumentale lirice atribuite de George Popa lui Eminescu, rămâne memorabilă, fiindcă ajunge să pășească liber în absolut: „Doar geniu-atinge pur si sfânt Supremă libertate.” O viziune integratoare a Luceafă rului, leitmotivul definitoriu în lirica eminesciana, aceea de transcendență spirituală, de transtemporal, spre deosebire de intratemporalul cucerit de Faust. 1. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Critică (1967), membru al Uniunii Scriitorilor din România
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României un mare cântăreț și-a amintit de talentul și virtuozitatea lui Marin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României un mare cântăreț și-a amintit de talentul și virtuozitatea lui Marin Teodorescu, apreciat de marele muzician George Enescu, alături de care, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
it doesn’ț, it never was.” Ultima parte a zicalei era cu totul nedreaptă în cazul meu, pentru că nu încetasem să țin foarte mult la ea. După o perioadă dureroasă pentru toți, ne-am adaptat la noua situație: că gest suprem de înțelegere, a rămas prietena bună cu Netty și a continuat să aibă grijă față de tot ce mă privește... După câțiva ani petrecuți împreună, m’am căsătorit cu Netty și ne-am mutat în Florida, paradisul bătrânilor. Mutarea a fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de iazme și iele! Sufletul meu, rătăcit de iubire va răsări odată cu soarele. Voi lua prânzul mic cu zorelele, prânzul mare cu anemonele, la amiază voi sta cu gladiolele, la cină nu voi merge, la chindii voi dansa cu nuferii Supremului Mag! Tu, Hod, zeul orb al iernii din mine, mă vezi? Cum de te-ai întovărășit cu Loki, înșelătorul, si mi-ai ucis pe Balder, zeul luminii și al bunătății în prag? Și voi pleca! Singur la judecata Înaltului, Marele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și de rezistență culturală și spirituală față de un regim cu schimbări și orientări majore. Act de cultură, un absolut experiment prin rugăciune, mișcarea duhovniceasca definită prin ea însăși, păstrează în organizarea ei concentrica nume sonore care au scris cu sacrificiul suprem pagina nemistuitei flăcări a Rugului Aprins. Astăzi, nu a rămas decât amintirea faptelor ce se petreceau acolo. Crezul de gândire și de viață al celor de la Rugul Aprins, în autenticitatea literară și artistică, era îmbinat cu trăirea mistica în prezența
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lipsesc informațiile despre toți membrii Rugului Aprins. Revoltător va fi punctul în care descoperim că un poet bătrân - nimeni altul, decat Vasile Voiculescu - de aproape 74 ani este arestat și chinuit în închisori. Poetul se rupsese însă de această lume, supremul țel de-a fi era ancorat în Rugăciunea neîncetata, Rugăciunea inimii pe care o practică de mult timp și eficient. Experiențele spirituale i-au dat forță lăuntrica de a lupta cu vitregia celulei și a statutului său de încarcerat. Colegii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de Dumnezeu: căci s-a lipsit de bunurile dumnezeiești de care se împărtășise și pe care prin fire le avea în chip desăvârșit<footnote Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale..., p. 5. footnote>. Omul a luat din ființa sa schimbăcioasă criteriu suprem de judecată. Prin porunca lui Dumnezeu se puseseră în primul rând niște granițe și niște măsuri în om. Călcând porunca, aceste granițe și măsuri lăuntrice au fost nesocotite. O graniță s-a călcat prin excesul de simțualitate, alta prin mândrie
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]