495 matches
-
trasă de un cal lihnit de foame, figuri înțepenite, dizgrațioase, înfășurate în zdrențe, apăreau ca să afle ultimele zvonuri. Nu exista combustibil cu care să topească zapada, pentru a avea cu ce se spala sau bărbieri. Chipurile lor cu obrajii supți erau ca de ceară și nebărbierite, cu bărbi jalnic de răvășite din cauza lipsei de calciu. Aveau gâturile subțiri și sfrijite ca de moși. Pe trupurile lor mișunau păduchii. O baie și lenjerie curată erau un vis tot atât de îndepărtat ca
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
trasă de un cal lihnit de foame, figuri înțepenite, dizgrațioase, înfășurate în zdrențe, apăreau ca să afle ultimele zvonuri. Nu exista combustibil cu care să topească zapada, pentru a avea cu ce se spala sau bărbieri. Chipurile lor cu obrajii supți erau ca de ceară și nebărbierite, cu bărbi jalnic de răvășite din cauza lipsei de calciu. Aveau gâturile subțiri și sfrijite ca de moși. Pe trupurile lor mișunau păduchii. O baie și lenjerie curată erau un vis tot atât de îndepărtat ca
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
să deslușesc zgomotul târâtului ei. Ceea ce păruse tăcere compactă se dovedea acum a fi o întrețesere de zgomote vagi, deși nici unul dintre ele nu-mi putea indica direcția în care o luase Hartley. Se auzea leorcăitul ușor și apoi sunetul supt al valurilor care atingeau talpa stâncii, trăgându-se pe urmă îndărăt, ca să se repeadă iar. Se mai deslușea sforăitul îndepărtat al unui automobil pe drumul de lângă hotelul Raven. Și în capul meu, o bâzâială abia perceptibilă, rezultat, probabil, al vinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai puțin frumos, sau poate că doar mai murdar și mai neîngrijit. Avea tenul palid al celor cu păr roșu, dar pletele lungi, nepieptănate erau soioase și ar fi avut nevoie de o baie. Fața îi era îngustă, cu obrajii supți, aducând oarecum cu un cap de lup. Ochii aveau o lucire luminoasă, rece, albastru-cenușie (albastrul era puțin pestriț și stropit, ca una dintre pietrele mele), și-i ținea întruna mijiți. Poate că era miop. Gura îi era mică și drăguță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
realitatea. Nici universul acesta proiectat în viitor nu e menit să dureze pentru că e imediat subminat, incertitudinea intervine și e dată de alunecările imaginației bulversate, "poate până la urmă voi sta resemnat/ așteptând lupii să se scurgă printre nămeți/ cu burta suptă și adulmecând prin ger/ să mănânce cu editorii din farfurii poeți". E aici o atitudine ironică, o referire la o ipostază, o poză poetică. Incertitudinea se asociază constant cu senzația de lichefiere a lumii, cu pierderea în acvatic și cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-te iute și degrab' Du-te-n țara Moldovii, Du-te la grajdul Corbii, La groapa cu șapte nuci Pe Roșul să mi-l aduci Desșelat și desțolat, Ca păunul nerotat; Dar să nu uiți, maica mea, O perniță de supt șea, Nici prea lungă, nici prea scurtă, Cusută cu pietre multe, Bâcsită cu pietre scumpe, Și cioltarul de argint, Face dâră pe pământ, Cum n-am văzut de când sînt. Și cu el de te-ei întoarce, Să vii la oraș
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
un păr bătrân ca veacurile, își vorbesc de dragoste“. Dacă este iarnă, scena se petrece „pe cuptior“Ă. Iar după această nevinovată noapte, „dar nevinovată!“, flăcăul vine și sâmbăta viitoare la amoreză „să-i facă curte pe cuptior sau pe supt păr“. Mă întreb cum ar fi sunat articolul lui Kogălniceanu azi, după nunți ca aceea dintre Monica și Irinel Columbeanu. Cine face curte cui și unde se află lada cu galbeni? CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Sunt zile care se preling
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
în stil bizantin din sec. al-XVIII-lea, așa cum sunt zugrăvite majoritatea bisericilor din Moldova. în urma unor deteriorări, biserica a fost restaurată în anul 1859 de către urmașii hatmanului. Pe lespedea de piatră înconjurată cu un frumos grilaj de fier există următoarea inscripție: Supt această piatră odihnesc oasele robilor lui Dumnezeu din familia Costache Boldur-Lățescu: Mihail, Maria, Ion, Neculai, Zinovia, Gheorghe hatman oștilor, logofăt mare și cavaler, fiu lui Ion Costache, restaurator al acestui sfânt locaș, răposat la 1857, februarie 19, fiii acestuia Gheorghe
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
îi apară ca avînd o funcționalitate și o valoare îndoielnică, sau chiar nici una. Dacă cineva ar întreba ce utilitate poate avea salutul răstit, sacadat "Să trăiți dom-nu-le comandant" însoțit de o ținută corespunzătoare a corpului (pas cadențat, trupul drept, burta suptă, privirea înainte etc.), nu va găsi nici un răspuns. Dacă ar face însă efortul mental de demontare a acestor ritualuri și de înlocuire a lor, le va înțelege semnificația. Căci un deținut care s-ar adresa directorului închisorii cu "Hai noroc
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
curățam cu briceagul sub vigilența șefului nostru, un tânăr, poate student, căruia îi spuneam chiar „șeful“ - după cum ne învățase el. Locuia în demisolul universității, într-unul din apartamentele personalului de serviciu; era probabil fiul cuiva de acolo. Firav, cu fața suptă și parcă mâncată de vărsat, cu trupul deșirat în hainele ce fâlfâiau pe el, dominându-ne în primul rând prin înălțimea lui, în ochii noștri considerabilă. Nu părea să aibă mai multă minte decât noi. Îl ascultam respectuoși, ca pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
n-ar fi și celebrată; a reușit și în privința aceasta, devenind prietena declarată a Domnului de Voltaire; el este cel care dă strălucire vieții ei și lui o să-i datoreze nemurirea. DUCESA D’AIGUILLON Doamna ducesă d’Aiguillon are gura suptă, nasul strâmb, privirea zănatică și cutezătoare, și cu toate acestea este frumoasă. Strălucirea tenului produce o impresie mai pu ternică decât neregularitatea trăsăturilor ei. Talia îi e grosolană, bustul, brațele sunt enorme; totuși nu are aerul greoi și îndesat: forța
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
momentul acela am văzut că, la rândul său, apare la tribună un om pe care nu l-am văzut decât în ziua aceea, dar a cărui amintire m-a umplut pentru totdeauna de dez gust și de oroare; avea obrajii supți și veștezi, buze albe, aerul bolnav, rău și scârnav, o paloare murdară, înfățișarea unui trup mucegăit, nu i se vedea nici urmă de cămașă, o veche redingotă neagră lipită de niște mădulare subțiratice și descărnate; părea să fi trăit până
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dispărând putoarea din gură. Pentru a nu rămâne pete după vărsat. Când urmează a se usca vârsatul, întinde pe față (de 4 ori pe zi) pasta făcută din linte fiartă în lapte dulce. Pentru gurguiul țâțelor. Dacă pruncul aspru la supt țâță rănește mamela, ia unt de ceară și unge de câteva ori pe zi, apoi dă cu alifie de morcovi. Pentru a nu se sfârși banii din pungă. Ia un ou din cuibul de rândunică, fierbe-l și pune-l
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
dispărând putoarea din gură. Pentru a nu rămâne pete după vărsat. Când urmează a se usca vârsatul, întinde pe față (de 4 ori pe zi) pasta făcută din linte fiartă în lapte dulce. Pentru gurguiul țâțelor. Dacă pruncul aspru la supt țâță rănește mamela, ia unt de ceară și unge de câteva ori pe zi, apoi dă cu alifie de morcovi. Pentru a nu se sfârși banii din pungă. Ia un ou din cuibul de rândunică, fierbe-l și pune-l
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
vegheate fiecare avar de proprietarul ei. Deși Dedal nu avea cum să înțeleagă imediat - și cu atât mai puțin zidarii, în starea de abrutizare în care se aflau - ajunseseră atât de departe peste vreme încât zăceau de afecțiuni psihosociale futuriste, supte profetic de piatră înspre prezent asemeni unei igrasii nesănătoase. Ca și cum nu cioplitorii ar fi ajuns peste timp, ci viitorul le-ar fi ieșit în întâmpinare incisiv, prematur și bulversant, precedând și Sfinxul de pe drumul către Teba, și alte forme de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și șobolanii... dulcele miros al cloroformului... ah! Dar să nu te mai rețin, sunt sigur că ai și altceva de făcut în această zi minunată. La revedere.“ Din cuvintele lui ies proze stranii, ilustrate cu driade și bărbați cu obrajii supți. Kouvostoliitto trebuie să fie un loc teribil de trist. Markku ar vrea să scrie o poveste dark pentru copii. Probabil că eroina principală ar fi o fetiță cu mască de gaze și la fel de probabil ea s-ar plimba prin păduri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
prevestitoare. Când fata îi invocă pe zeii cei noi cinstiți de ea, doica o avertizează să nu-i mai pomenească dacă nu vrea să se declanșeze incendiul : nu mai vorbi de dânșii/ Voiești ca încăperea să ardă în foc cumplit/ Supt fulgerele care adâncul le-ar trimite ? (I 1). Din groapa sacrificiilor se înalță flăcări, iar Casandra are viziunea Troiei aprinse ( În jurul meu sunt flăcări... Cetatea arde...), în timp ce doica amintește de dușmănia zeilor din adâncuri întrevăzută în vâlvătaia funestă (Ura lor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Publice prezintă la 27 august Isprăvniciei jalba înaintată de Vasile Glodeanu și Mihălache Iotu care „s-au jăluit acestui Departament că isprăvnicia ar vroi să le desființeze zalhanaua ce o au făcută de mai multă vreme în marginea târgului Huși supt cuvânt că ar fi primejdioasă de foc, ar strica aerul orașului și ar pricinui necurățenie pe ulițe.” Obștea târgului prin jalbă arată utilitatea salhanalei și înlesnirea traiului locuitorilor. Isprăvnicia stăruie pentru desființarea salhanalei. Salhanaua stolnicului Vasile Glodeanu era amplasată în
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
mult sec nu se poate menține curățenia. Copii di pi jaloba boierilor vețuitori în târgul Hușii cătră isprăvnicia țânutului Fălciului din 30 avgst 1834 În vara anului trecut s-au înființat în mahalaoa Plopenii di aici din târg o zalhana supt cuvânt de a fi pentru tăiere unui mic număr di capri, după puțân au și început lucrare și au urmat tăieri în No piste 3000 vite mari. Această zalhana este făcută pe un pârâu de apă încât îl poati păși
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
viețuitori din târgul Huși adresată Isprăvniciei de Fălciu pentru desființarea salhanalei din mahalaua Plopeni a târgului. Către cinst(ita) isprăvnicie țin(utului) a Fălciului, În vara anului trecut s-a înființat în mahalaua Plopeni, de aici din târg o zalhana supt cuvânt de a fi pentru tă(iăere(aă unui mic număr de capre.După puțin, a și început lucrare și a urmat tăierea un(uiă No peste 3000 vite mari. Această zalhana este făcută pe un pârâu de apă încât
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
răgazul să caracterizeze fizic, un loc și oamenii trăitori acolo: biserica schitului este de lemn, scundă, umbrită de pomi roditori sădiți de jur-împrejur, iar înăuntru plină cu icoane reprezentând pe sfinții Rusiei Mari. Călugării au capetele cărunte, fețele galbene și supte, iar tăcerea în care își îndeplinesc toate sarcinile e întreruptă doar de cântarea dulce, bisericească. Între două vizite la schitul Kitaev, este intercalată zugrăvirea Lavrei Peșterilor din Kiev, în care, aflăm din text, elevul Petru Velicikovski mergea adesea să se
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
vii Acasă. Doar tu nu ne-ai uitat Te-aștept mereu în nopți târzii Cu ochii triști și sufletul înlăcrimat. Ce e pe front, tu pentru cine lupți? Că cei ce s-au întors curând Sunt invalizi și cu obrajii supți Eu te port mereu în inimă și-n gând. Vino acasă, te iubesc, mi-e dor Nu mă lăsa te rog, că am să mor!". Versurile au continuat multe la număr reușind să emoționeze asistența până la lacrimi. Primarul s a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lumânarea de fața cioplitorului, ca să-i deslușească tră săturile. Părintele Urban Întrebă iarăși: — El e omul? Un sunet slab ca un oftat veni dinspre pat și Simeon recunoscu În mogâldeața de sub cuverturi pe cavalerul pe care Îl ajutase. Avea fața suptă și palidă, iar nasul i se ascuțise. Tânărul Încercă să-și miște buzele și clipi cu mare greutate: — Da, el e! Atunci starețul se Întoarse spre cioplitor: — Omule, să nu te temi. știm acum că n-ai mințit. Spu ne-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe cărare, trecătorii stau și-admiră, „Cum, se poate, atâta viață să stârnească-o biată liră?” Un școlar de latinească, îmbrăcat pe românește, Cu ființa lui întreagă jocurile urmărește... Și-l întreb, de-i plac ostașii, ăștia, ici, cu fețe supte Și de vrea și el să fie dorobanț cu haine rupte. El mă măsură cu ochii și-mi răspunde mândru: „Da, Șinarmat cu-o armă bună, pentru răi, ca Dta!” „Având temperamentul sensibil al lui Eminescu, Vlahuță șia început poezia
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
tot corpul și mai ales oasele. S-a ridicat, slăbit, cu mâinile tremurânde și stomacul ghio- răindu-i de foame. Îi venea încă să vomite, dar n-avea ce. S-a dus să se privească în oglindă. Era un dezastru. Chipul supt și umflat de la pumni, pielea deshidratată, îngălbenită, ochii aproape vineți de cearcăne și o barbă deasă, care puțea. S-a fixat câteva secunde bune și apoi l-a bufnit râsul. „Habar n-aveam cât de urât pot fi, dacă mă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]