506 matches
-
sun." Când nu mai știam ce să o întreb, intermediara mea lua inițiativa,vorbea cu ea fără ca eu să mai aud și apoi îmi făcea rezumatul conversației. "Hai, că-i fată bună, da' ce școală face ea acolo?" Școala de supt pula, îmi venea să-i răspund și mi se urca sângele la cap. Te întrebi oare de ce gândeam așa urât despre Valeria, că doar ți-am vorbit foarte frumos despre ea și câtă gelozie puteam să adun în câteva zile
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o dimineață țeapăn, încovrigat și rece. Finitudine. Fi-ni-tu-di-ne. Îl vor plânge și-și vor vedea mai departe de viață. Sfârșit. Punct. Gata. Simplu. Atât de simplu. Atât... de simplu. Nu se hotărâse să-i părăsească până-n primăvară. Era slab și supt. Dominique îi vorbea pe vocea posomorâtă, cu mulți de ce ai? și de ce? și totuși, de ce? care nu-și găseau răspuns. Cutiile de cretă colorată se înmulțeau pe zi ce trecea, stivuite lângă sobă, așteptându-l să-și picteze curcubeele prăfoase
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Hotel, în aceste zile. Nu mai sînt ziare pe măsuța lustruită din hol și nimeni nu stă pe fotoliile de pluș așteptînd pe cineva. Toată lumea așteaptă, dar nu pe cineva anume. Orașul așteaptă cu vitrinele lui goale și oamenii lui supți. Nu pentru că ar avea o întîlnire, ci pentru că nu prea poate face altceva decît să aștepte și să se gîndească la trecut. Sub fereastra camerei mele, trei etaje mai jos, este canalul. Negru și mort precum o hazna, un heleșteu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut să fie aievea și definitivă. Târgovețul purcedea la drum spre casă mulțumit, cu convingerea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unui colț din camera Bătrânului, obligându-l de fiecare dată să reia experimentul de la început. Despina era o femeie încă tânără, de vreo 35 de ani, cu trăsături delicate, cu ochi melancolici, care nu priveau niciodată la ceva anume. Obrajii supți și pielea pală și străvezie lăsau să se vadă mici vinișoare de sânge și să se bănuie forma oaselor craniene. Purta părul strâns la ceafă și bluze simple, de pânză topită, care lăsau să i se ghicească bustul cu sânii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
măturau podeaua. Cămășile în carouri se revărsau peste ei, căzând de pe umeri, acoperind degetele și unghiile celor doi puști de parcă nici nu le-ar fi avut. Unul era blond, cu fața roșie și cu piercing în nas, celălalt avea obrajii supți și oasele în afară. Cel blond îi aruncase priviri seducătoare Deliei înainte ca trenul să ajungă în stație. Vrând să-i evite, Delia se așeză cât mai departe, acoperindu-și genunchii cu florile. În timp ce lumina de neon se pierdu în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
barul Banca - Sat, s-a făcut liniște. Cei câțiva vânători și-au apucat paharele În mâini, le-au dus la gură și Înghițea, ce era În pahar, fiecare, după propriul obicei: care mai repegior, care mai pe Îndelete, care mai supt, care mai sorbit, care mai descântat, și, În fine, care mai prelungit și mai savuros. În sfârșit, iată-l și pe Ștefăniță Vintilă. Pe cel de după ușă. Pe patronul vestitului bar de la Banca-Sat, În care se aflau nu mai puțin
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a revărstat În stradă... „Lilith, Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii aflați Încă În derivă, care ar vrea să se ascundă undeva În fundul capului. Curaj, hai, priviți Încă o dată În jur. În prag, stau oameni-mâini și oameni-degete, cu fața suptă și privirea dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe fundul piscinei. Fac asta din nou și din nou. De-asta trebuie că vor fetele să ți se-așeze pe față. Suptul ăsta e ca și cum te-ai căca și nu s-ar mai termina. Cu pula sculată și curul supt încet, nici n-am nevoie de aer. Cu inima bătându-mi în urechi, rămân sub apă până când încep să-mi viermuiască steluțe luminoase prin fața ochilor. Stau cu picioarele întinse, pielea din dosul genunchilor frecându-se de beton. Degetele mari de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
știe, dar ziua respectivă sosise. Criza se produse la zece noaptea. Un mesaj din partea doctorului Telinger îl scoase pe Hedrock din biroul și-l chemă în apartamentele imperiale. După cum constată Hedrock, Telinger era un bărbat între două vîrste, cu fața suptă și acum încruntată de o îngrijorare vecină cu spaima, cînd îl salută pe noul-venit. Hedrock știa că doctorul Telinger nu e vinovat de nimic altceva decît de slăbiciune. Fusese recrutat în serviciul imperial ca înlocuitor al doctorului Snow, care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în cor a nunților, Din zece Lune, în rampă, O foarte cerească și amplă Mătanie a Frunților! Salut de pe scară de noapte, La sceptrul seral De trei ori spiral: Al lumii râu static de lapte; Plecăciune joasă, La fața păroasă, Suptă, care ajună Apusă-n cărbunii din lună; Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1 Edgar Poe Pudrează râul tragic în oglindă, Cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhù la Zodie. Uhù, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-ndarate, Să nu-i rupă vreun picior Câine ori Săgetător! - Ai văzut? Muri o stea. Ca o Zmieură mustea; Stea turtită,-în hăuri suptă, Adu-mi-l pe-o coadă ruptă, Ruptă și de lingură, Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Te roagă lângă hodoroage! - Hai dați din bețe, spargeți doage. Să plângă lemnul ca la strung Când hohotit, când mai prelung Din bețe, doage și Nimica Ieși, cântec pentru Răsturnica. Vii lumânări, burați polen! E cimitirul un desen Cu linii supte, slăbănoage Frânturi de bețe și de doage... Oh, nu-mi clintiți Regina Mab Să nu se surpe trupu-i slab Și dați vin galben la miloage Nu din păhar, din scob de doage. Oh, pentru Ea găsiți un dric, Un dric
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
solemnitate de adorație, ca o supremă invocare a sositului la Marea Curte a cerului și a pămîntului: "Salut de pe scară de noapte,/ La sceptrul seral,/ De trei ori spiral: / Al lumii râu static de lapte; // Plecăciune joasă,/ La fața păroasă,/ Suptă, care ajună/ Apusă-n cărbunii din lună;// Mătanie adîncă,/ Îndoită încă/ Norului violaceu,// Fumat lung, de soare,/ La ziua-n revărsare,/ Când pipăi sufletul meu" (Paznicii). ă...î Poezia lui Ion Barbu este o închinare la misterul care Naște și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
astea, ne spuse ea În timp ce ne conducea pe un culoar Întunecat ce mirosea a umezeală și a amoniac. — Înțeleg, murmura tata. Strigătele lui Fermín Romero de Torres se auzeau năruind pereții În fundul coridorului. Îrin ușile Întredeschise se iveau felurite fețe supte și Înspăimîntate, fețe de pensiune și de supă botezată. — Haide, ceilalți la culcare, ce pizda mă-sii, că nu sîntem Într-o revistă de la Molino, exclamă doña Encarna cu furie. Ne-am oprit În fața ușii camerei lui Fermín. Tata bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și alti dugheni cari stăpînesc acum di Biserica Catolică”. Și vodă Grigorie Alexandru Ghica la 2 mai 1777 hotărăște: „fiindcă s-au adevirit și s-au dovedit că fără dreptate și cu împresurare de la o vrme s-au fost cuprinsu supt numile Bisericii Catolicești acel locu a lui Locmanu, pe care iaste tractirul și alte dughene, în fața Uliții Mari, pentru aceea nici odănăoară Biserica Catolicească se nu se atingă de acest loc”. Și acum cred că ai băgat de seamă că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
avut întăi, după cum pre largu arată toate pricinile în anafora și fiindcă acmu să stâpînescu dughenile tot de vițe prefectorul, mă rog mării tale să mi se întărească anafora, și de cătră mărie ta și să mi se de dughenile supt stăpînire me...Robul mării tale, Locman gherah din Iași”. Și jalbele lui Lohman se țin lanț: una la 22 decembrie 1778 și alta la 18 noiembrie 1780. De această dată, însă, se plânge că feciorii lui Fote „neguțitoriul” i-au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
hatmanului Vasîlie Rosăt, prin care afierosești și dăruiește monastirii Sfîntului Spiridon o cîrciumă cu tot locul ei...pe Ulița Cizmăriei, precum și doaî ceti de țigani ce le zîc Comăneștii și Coroeștii, însă acești țigani cu primire monastirii s-au lăsat supt purtare de grijă, adică a dăruitoarei și a fiului său comis Vasîle Rosăt”. Și tu crezi că acești țigani au fost lăsați de mănăstire în seama donatorilor așa pe ochi frumoși? Nuuu! Onorații donatori tot cu inimă curată spun că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
jos, o asistentă cu chip somnoros și nemulțumit de viață, apoi, asistenta cea în vârstă, mișcându-se lent, cum o învățase îndelungata sa experiență pe linie profesională... Din cadrul ușilor, deschizându-se, rând pe rând, ies capete de bolnavi cu obrajii supți, în pijamale roase și în halate tocite... Doctorul Spătaru dădu neputincios din umeri: Septicemie, diagnostică el. Posibil și un tetanos. Aceasta o arată fălcile lui țepene... Cine mai știe?... Dacă primeam antibioticele mai din vreme, poate-poate... N-a mai scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domni și de alți ctitori, că aicea domniia mea întâlnescu precum... multă scădere, și lipsă s-au făcut sfintelor monastiri... Și veniturile ce avea sfintele monastiri...într aceste cumplite vremi...era supt stăpânirea a streini, și ce au voit ei supt puterea lor aceea au făcut. Și încă și egumenii și călugării au fost jecuitori împreună cu acei stăpâni și au făcut multă stricăciune... Pentru aceea, sfinția sa părintele mitropolitul...să ia seama tuturor egumenilor pre izvoadele cele vechi, până a nu fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
treaba cailor mării sale pașii...” Unul „pe la satile de penpregiurul Iașului și în târg în Iași și de unde or găsi fân să aibă a încărca păr-la 60 de cară de fân,...pentru caii măriii sale pașii...” Unul „la oamenii de pe supt Codru pentru făcutul șoproanelor...însă 30 grinzi și 100 cară frunzari.” Apoi dă poruncă strașnică unui vornic să repare cu oamenii de sub Codrul Iașilor podurile de la Șanta până la Iași „ să fie toate tocmite când va sosi măria sa pașa ce merge
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
acesteia (1672 n.n)? „Uite cum povestește Ion Neculce cronicarul acea vizită: „Vinit-au în primblare împărăția de la Țuțora în Ieși și s-au scoborât pe la Nicoriță în Căcaina și s-au suitu prin târgul boilor ș-au descălecat în câmpu, supt saivan, de la deal de târgul boilor. (Sărărie n.n)...Și iar după acie au mai vinit împăratul în primblare și s-au suit în deal la mănăstire la Cetățuie, de au vădzut-o și prăvind locul în toate părțile. Și iar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în moarte. Incertitudinea este precum o pecingine peste fereastră. Mă trezesc, adorm, mă trezesc, sorele se împarte aleatoriu în fotografie, soarele sfidează așteptările, incertitudinea bifează așteptări în icoană. Viața este o aberație a lui Dumnezeu: resturi menajere intoxică conștiința laptelui supt, ambalaje de unică folosință ornează iluzia și o atârnă de memorie, etichete lucioase definesc intențiile, doar intenții, identitate nici măcar în lemnul crucii. Incertitudine proiect, incertitudine menire, incertitudine scop, incertitudine rugăciune. Definitive iluzorii. Realitatea culege semințe în cimitir, amăgirea decupează dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
chiar ieșise să ia puțin aer. Din pragul unui local din josul străzii, o fată Își fluturase spre el mîna. Fiul său ar fi putut să intre și aici, ce l-ar fi oprit ? Un os cu măduvă, trebuia ros, supt. Așa ar fi zis Thomas odinioară; ar fi pășit după fată imediat; altfel, acum, i se părea că ar trebui să Își așeze viața urmașul său madrilen. După cele petrecute la Amsterdam, nimic - atunci cînd era vorba de plăcerile trupești
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avertiza grecul din Alexandria. Mută cartea de pe masă pe noptieră, de acolo pe radio, pe canapea. „De ce în Senat e această apatie? De ce stau senatorii și nu legiferează? Pentru că azi vor sosi barbarii...“ Liniște, umbre leneșe în jocul zilei, fețe supte, furișându-se pe străzile întunecate și murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți, eu sunt Toma... Să-l legitimeze, neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]