4,066 matches
-
o droaie de țigănuși o urmează, se opresc sub un pod, Zinzin cântă amarnic, se lasă întunericul peste oraș, Sandei apăsă clapele pianului cu furie, aruncă o privire spre loja unde Alex stă lângă femeia "regină" cu un fel de surâs pe față, închide ochii, o grămadă de bărbați se năpustesc peste ea cu respirația împuțită, îi rup carnea, mădularele, o umplu de mâzgă puturoasă, se îneacă, alunecă în tunelul abrupt, băiatul, băiatul din Clădirea Albastră, n-o să-l mai vadă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bântuit de amintirile încărunțite în calvarul pătimirii care mi-a rupt irevocabil o bucată de suflet. Mărturisesc cu sinceritate astăzi, că, de-a lungul vremii, gândul confruntării dintre plumbul nefericirii evadatului din lumea inocentă a zâmbetelor de copii, și aura surâsului de bucovinean osândit la o viață zbuciumată, m-a urmărit cu obstinație. Drept consecință, inevitabilul s-a produs, și iatămă dedicat unei narațiuni subiective, tragico ironice, care să consemneze sfârșitul vindecării spiritului, după acei primi ani blestemați de captivitate comunistă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
U.R.S.S., cu concursul unor trădători de neam și de țară aflați la putere, blând judecați doar de instanțe ale moralei și istoriei! Nu am putut să nu imortalizez această uzurpațiune monstruoasă, o pată neagră a istoriei noastre, în sonetul Surâsul Bucovinei: Mă tulbură un chip fermecător, Cu zâmbet cald și fin, ca de Giocondă, Cu gâtul sugrumat de-o anacondă Prin rapt istoric cutremurător. Aș vrea să scriu cu o peniță rondă Mesajul clar, un gând înălțător, Spre-al tău
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
râsului. Râsul este un fenomen social și cultural al progresului uman, din latura biologică în cea socială, net superioară însușirii fiziologice, proprie speciei umane, care a evoluat prin forma sa reținută, zâmbetul, și, în ultimă instanță, prin forma sa rafinată, surâsul, pe fondul superiorității idealului în detrimentul realului inferior. Râsul în concepția mea este o manifestare spirituală critică, de superioritate a rasei umane asupra naturii înconjurătoare, dar nu este doar un hohot fiziologic, ci semnificația gândirii în actul critic, pusă pe muzica
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la plimbare În parc, la teatru ori la film, copleșind-o cu valuri de complimente. Ba chiar se mai și băteau până la sânge În Încercarea lor de a o impresiona, de a obține mai mult decât un salut colegial, un surâs de complezență sau o vorbă politicoasă din partea ei. Blonda Înaltă și cu gropițe În obrăjori părea neclintită, imperturbabilă și insensibilă ca o cariatidă. Unii s-au simțit vexați În amorul lor și, considerând-o prea mândră, prea infatuată, au amenințat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cetățean pașnic” (ha,ha,ha - chiar așa s-a exprimat), aflat În căutarea cuvintelor frumoase, a cuvintelor ... bune de pronunțat (ce-o mai fi-nsemnând și asta! mi-am zis). A rostit totul cu o fericire vădită, deschizând buzele Într-un surâs larg, dezvelindu și dinții mărunți și ascuțiți, de pește răpitor. Fața prelungă, osoasă, pletele răsfirate, nasul În vânt și o anume balansare a brațelor, ca și cum ar fi dirijat o orchestră invizibilă, Îi dădeau un aer atipic, dezordonat, făcându-l să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a bazinului. Surâs Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inima bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este Îndurător pentru faptele tale. Ecclesiastul Senin, cu părul său aproape alb pieptănat mereu Într-o parte și cu obișnuitul surâs pe buze, tata s-a Îmbrăcat elegant În dimineața aceea, În costumul bej cu dungi subțiri, după ce, mai Întâi, s-a bărbierit apăsat (expresia lui), cucerind aerul din jur cu un miros intens de after shave, care o Înnebunea pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
neputincios Între pereții casei. Misterul s-a dezlănțuit a doua zi, seara, când domnul Martin, Învățătorul, a venit la priveghi, la capelă, unde tata (bunul său prieten) fusese depus pe un catafalc plin de flori roșii și albe, cu același surâs cimentat pe buze. Îl privi grav, atingându-i cu degete tremurătoare obrazul și se miră văzând cât de mult se schimbase. De afară străbătură vocile unor copii care țipau fugăriți. În capelă eram eu cu tanti Valeria (care mă exaspera
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o mătanie Împietrită, pe când domnul Martin, care-l urmări pe Conte gâtuit de emoție, se prăbuși ca o marionetă fără sfori, cu sufletul spart În mii de cioburi. Iar tata, dintre florile frumoase Între care se afla Întins, risipea un surâs blând și luminos, În care Încăpeau toți cei care-l cunoscuseră vreodată. 42 Alte trei zile (file de jurnal) Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte. Cântarea Cântărilor Prolog Pe Annabel am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
scoase un geamăt surd și sări Îngrozită În picioare, stârnind imediat un concert de țipete Întretăiate. Cei din primele rânduri, se ridicară zăpăciți și se Înghesuiră unii Într-alții spre pereții laterali. Priveau cu toții năuciți. Păpușa avea acum ochii și surâsul celui care o mânuise. Și mersul său puțin săltat Îl avea. Zâmbi sarcastic celor din jur, rămași Împietriți În Învălmășeala lor, și trecu vioi prin culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aerul pătruns de mirosul greu al florilor, se Întâmpla să aibă reverii bizare. Atunci, Îi fluturau pe dinainte crâmpeie dintre cele mai neașteptate: chipul unui băiețel cu părul Încâlcit și genunchii juliți, care alerga săltând după un cârd de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
putere și se zgudui de o trăire izvorâtă din adânc, care-i Înrâuri toată ființa, Învăluind-o cu un dulce semn de Întrebare: era ea? Marea lui dorință, eterna lui așteptare, dorul său fără margini era acolo!?... Tresări cu un surâs reținut și, ridicându-și mâna fremătător, Își deschise pleoapele. Se cutremură dezamăgit când constată cu stupoare că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche la picioarele scaunului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
meu de burlac absolut, am Întâlnit un cortegiu funerar. Mortul avea un chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-a inundat nările până În sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să cumpăr pâine. Din același loc de unde cumpăr de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu pot accepta ideea că aș putea vreodată să-l împart pe Alex cu o altă femeie, își spuse ea, căutând să tempereze, poate chiar să temporizeze povara care îi copleșise sufletul. Se spune că dragostea se naște cu un surâs, crește cu un sărut și se termină cu o lacrimă. Dar Ina nu voia să ajungă la lacrima aceea. Înțelepciunea o învăța că și Timpul o putea ajuta. Așteptarea a fost întotdeauna apanajul forte al femeii. Dar prea m-am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nufăr albastru cu mâna dreaptă; bătrânul își rodea unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fata era chiar în fața mea, dar nu părea să acorde vreo atenție la nimic din ce se petrecea în preajma Ei. Privea fără să vadă, un surâs extatic și inconștient Îi înghețase pe buze, ca și cum S-ar fi gândit la cineva absent. Prin lucarnă I-am văzut atunci ochii teribili și fermecători, plini parcă de un reproș amar, ochi tulburători, mirați, amenințători și promițători totodată. Scânteia vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
măcelăriei. Mârțoagele pornesc sforăind, în timp ce măcelarul le pipăie corpurile sângerânde, cu gâtul tăiat, cu ochii sticloși, cu craniul violet din care le ies pleoapele însângerate. În sfârșit, ia un cuțit cu mâner de os, le tranșează cu grijă și, cu surâsul pe buze, le vinde carnea dezosată clienților săi. Cu ce plăcere face treaba asta! Sunt sigur că e chiar un fel de voluptate. Chiar câinele acesta mare și galben care și-a făcut din cartierul nostru teritoriul lui de acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nu intre diavolul în corpul său. Ridicai pânza care-i acoperea fața. Fața gravă și atrăgătoare părea modelată de amprenta tuturor iubirilor pământești: expresia ei mă făcu să mă prosternez. Totuși, moartea mi se părea un eveniment natural, banal. Un surâs disprețuitor înghețase în colțul buzelor dispărutei. Mă grăbeam să-i sărut mâna și să mă retrag, când, întorcând capul, o văzui intrând, spre marea mea surpriză, pe târfa asta, acum soția mea. În fața rămășițelor pământești ale mamei sale, ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de mine, și cu ce ardoare! Mă atrase spre ea și mă copleși cu săruturi pasionale. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu știam ce să fac. Cadavrul, dinții încleștați aveau aerul că-și bat joc de noi; surâsul moartei își schimbase expresia. Pierzându-mi controlul, am tras-o spre mine și am îmbrățișat-o, dar, chiar atunci, draperia neagră, de doliu, care masca intrarea în cameră, se dădu de-o parte: încovoiat, cu un fular legat la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ajungi la un asemenea nivel de cunoaștere. Îți scapă mereu din vedere că joci la masă cu un maestru cu puncte de expert. Vezi? Mă provoci mereu să-ți atrag atenția asupra acestei evidențe." "Maestre", m-a interpelat Doru cu surâs în care picuraseră și câțiva stropi de ironie amicală, "ai grijă și nu mai fă ghidușii de-astea, că dacă nu-ți punea asu' de caro din prima, furai două banane ca nimic și se scria în dreptul lor!" Știam și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acu'? Ă? Ce faci? Ia zi!" "Ete, se fac! Ic că am venit să repar un robinet, o treabă. Sunt văru' tău si m-ai rugat să te rezolv cu o chestie." Femeia îl privește, reprimându-și cu greu un surâs admirativ: Da' știu că te pricepi să te scoți la tot momentul ". "Normal, fă! Măndel o fi trăit dezeaba sinzesi de ani bătusi pă muchie!?" Și o prinde pe după umeri, pupând-o zgomotos. Avântul lui erotic o dezechilibrează. Caută un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și-o dau dracului. Nu să există să nu apară în perioada asta, dă Sărbători, dă vacanță, dă alea, alea, să nu să ivească ceva. Nu, nu!", zise tot mai încrezător domnul director. Ea se uită la el cu un surâs cald și o duioasă fâlfâire din gene: "Vezi, mă, Relule, mă? Cân' ești la necaz și la supărare tot io sunt alăturea dă tine. Nu ca altele, niște izmenite care te tapează dă bani și te aburesc din cuvinte. Și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și i-o înmână femeii. Aceasta se aplecă, doar atât cât să arate o imagine și mai cuprinzătoare asupra bogăției pieptului și, după ce meșteri un pic prin interiorul gentoiului, vârî pachetul într-un colțișor. Apoi îl privi iarăși cu un surâs larg, spunând: "Mersi, dragă! Ești un scump". "Cum dracu' să nu fiu dacă-ți sar cu cinzeci dă mii dă euroi, jean-cote, la tot momentu'!", își spuse Relu. Zise cu glas tare: "Sunteți dumneavoastră prea drăguță...". Ea râse șăgalnic, dându
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Abia atunci mi-am văzut mâinile. Erau mâinile mele! Chiar în momentul în care mi le priveam extaziat, tanti Cateluța pătrunse în apartament și îngheță, de parcă ar fi dat nas în nas cu o fantomă: "Aoleo!", exclamă dumneaei. Încercă un surâs, deși cred că bucuria revederii nu era chiar atât de puternică: "Vai, dom' profesor! Ăăă... nu mă așteptam să vă găsesc". Viața e plină de surprize, tanti Cateluța. Oricum, văd că v-ați hotărât la niscaiva ore suplimentare...", am zâmbit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îndreptățire de la dumneavoastră, însă asta e, faptele s-au petrecut. Îmi cer sincer scuze pentru eventualele neplăceri pe care absența mea vi le-a pricinuit." S-a uitat așa, cam dintr-o parte la mine, a oftat, schițând totuși un surâs mic, după care, dând încetișor din cap, a zis: "Mare zăpăcit ești dumneata, domnule Dan C. Mihăilescu, dar acum, poftim, m-ai dezarmat total. Recunosc că în urmă cu câteva zile mă gândeam să-ți trag un perdaf, de numa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
1 Aprilie, nebunia necumpătată a primăverii. Mihai de Giulești, nobil ereditar, se opri și privi grupul care hohotea de râs și la început, ușor încurcat, le răspunse și el, zâmbind, gata să participe cu voie bună la veselia lor. Dar surâsul nu dură decât o singură clipă pentru că-și dădu seama că râd de el și râsul lor îl făcu să se regăsească, ieșind din fascinație (...) Era el împotriva celorlalți. Și în clipa aceea îl deosebi, pe tânărul care cânta veselul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]