4,234 matches
-
Vântu-Popa impune priorități în abordarea subiectului: recurs la cazul FNI, la păgubiți, la profilul penal al personajului Vântu, la conținutul dosarului, la stenograme, la interesul public. Restul detaliilor, că avea talent literar, viziune de geniu și un câine orb și surd împușcat în picior TEMA IV: PRESA, SERVITORII șI STĂPÂNII 159 de polițiști fără inimă, sunt povești de zăpăcit lumea la televizor. Umanizarea prin câine, umanizarea prin talent literar. Prima-i o metodă tembelă, a doua parșivă. Complicii penalilor au umplut
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
spre ușă. Nu cumva te grăbești, Pâcule? Nu mă grăbesc, dar nici nu am pentru ce sta - a răspuns Pâcu, privind cu înțeles către ulcica goală. Apucă-te de ulcica ceea, Pâcule, că... Că ce, Dumitre? Că pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. Bine zici, Dumitre, pentru că simt așa ca o gâdilitură aici în gâtlej și nu trece decât cu o chicătură de vinișor de aista, care ar fi bun, dar vorba ceea: „Bun vin ai cumătre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca cela de care tocmai mi-am amintit. Multe prostii ai spus la viața ta, Pâcule, dar despre morți încă n-ai vorbit niciodată. Ai să auzi, Dumitre. Ai să auzi. Dar mai bine ar fi s-o faci pe surdul. Ce vorbești, Pâcule? Așa-i de grozavă povestea despre care ai amintit? Că îi grozavă n-ar fi nimic, dar îi groaznică. Flăcăi, care vă știți slabi de înger, fuguța la culcare, că altfel... Ce culcare, moș Pâcule? Așteptăm povestea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
adăugit de fiecare dată, până când înțelege și Lucien despre ce e vorba. Reportajul a fost trimis în ultima clipă și nu a mai putut fi editat. Telespectatorii sunt puși în situația de-a asculta un dialog de surzi, cu o surdă autentică: Florica. Singurul care reușește să înțeleagă ceva e Lionel. Iată, pe scurt, ce a spus fosta femeie de serviciu: — Maică, eu am lucrat peste patruzeci de ani la orfelinat și am ieșit cu o pensie de căcat (traducerea franceză
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de ele pentru a putea ajunge cu bine la capătul drumului tău lung și întortocheat. nouă în al cincilea loc: doi iepuri dezbrăcați anamiți tund iarba cu incisivii lor lungi, pământul drumului tău năpârlește. iepurii dezbrăcați-anamiți se nasc orbi și surzi, apoi un pătrunzător văz le crește și un fin auz le dotează urechile lungi. sufletul tău trebuie să învețe să fie un iepure dezbrăcat-anamit, până la capătul drumului tău, până la așteptarea împlinită a prințesei strălucitoare, sufletul tău trebuie să vadă până
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ghețuș, ai? Da' pe cine crezi tu că-mbrobodești? Măi, tu ai fi fost bun de călugărit, măcar să te pustiești într-un cotlon, să nu mai încurci locul și oamenii. Haiti, lipsești din fața mea, și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite și de car, și de boi, și de-așa om. Să nu-ți mai calce piciorul pe-aici, Dănilă, c-asmut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de ea, i-a împrumutat ochelarii ei ca să se descurce cu registrele. Nu știu cum s-o ajut. Ei, o să-i găsiți până la urmă, cine dracu stă să fure o pereche de ochelari? Pe la prânz trec iar pe la bufet. Femeia e cam surdă. Dacă dimineața știe că o să-mi dea o cafea sau un ceai, variații mari de solicitare neexistând, la prânz trebuie să pronunț ce vreau așa, cu toți dinții. Cum să vă spun, trăiesc o frustrare în sensul că aproape niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
peste sat. Primăvara își intrase de-a binelea în drepturi. Costăchel tocmai terminase treburile la primărie . „În seara asta am să mă opresc la nașul. Vine și agronomul de la liceu și am să aflu ceva noutăți. Că așa parcă-s surd și mut” - gândea în timp ce mergea cu povara oboselii bine urcată în cârcă... Sărut mâna, nașă! Ce mai faci, nașule? Să nu mă certați că nu am trecut de atâta vreme pe la dumneavoastră. Ce să fac? Nu mau lăsat treburile - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în bucătăria de vară. Acolo este o laiță - a grăit Grigorosu, gemând sub greutate. Adu niște apă, să-l spălăm, și te rog să aprinzi focul, că tremură ca varga. Cu ochii închiși și cu obrazul ca varul, Costăchel gemea surd... În acea clipă, lui Petrache îi treceau prin minte scene cu răniți din timpul războiului... Știa ce trebuie să facă... S-a apucat să-i bandajeze rana sângerândă cu o bucată de pânză, în timp ce se gândea: „Cum îi spun eu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca aerul și ca apa, mai circulă vorbe șchioape, urmele acestora fiind acoperite cu o peliculă abil țesută pentru a nu fi dezvăluită adevărata fațetă a lucrurilor. După scurgerea unui timp, când cele două prietene nu-și auzeau decât zgomotul surd lăsat de tocurile pantofilor pe asfaltul a toate răbdător, Simona întrebă: Vali, ai început o discuție, dar nu ți-ai dus gândul până la capăt!... Aaaa, nimic, mă gândeam în sinea mea că dacă ai fi mai prudentă, nu ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
frământau buzele. Costache intră în ograda sa mai cătrănit decât plecase. Dechise ușa la tindă, luă toporul și începu să lovească cu sete în tulpina copacului. Maria nu putu suporta scena. Cu fiecare lovitură de topor, parcă auzea un geamăt surd, având simțământul care n-o înșelase niciodată că și copacul acesta era tot o ființă. Intră în casă și-și astupă urechile cu mâinile, așteptând ca soțul ei să termine nelegiuirea, că ce altceva putea fi această răzbunare pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
doar mașina demarând, dar renunță de a o urmări. Se pregăti să plece la coafor. Își luă poșeta, controlă dacă are cheile de la intrare și porni. Călca pe trotuar având strania impresie că sub pantofii ei se auzea un geamăt surd. Întâlnirea cu o colegă, ce urma același drum, o scoase din gândurile negre care erau pe cale să se instaleze. Și zi Doina, astăzi ne facem frumoase!? Cele mai frumoase farmaciste din urbe, ai să vezi! La coafor erau prezente jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
posibil și imposibil, doar pentru a fi cât mai potrivnic voinței divine și pentru a-și înjosi existența proprie, tăvălind-o numai în praf și în mizerii. Ah, mă întreb: asemenea bolnavilor care se tămăduiesc, orbilor care își recapătă vederea, surzilor care încep să audă, ologilor care reușesc să meargă, oare când și cei fără minte vor începe să cugete? Măcar un dram de ar privi lucrurile mai în adâncime și numaidecât și-ar da și ei seama că doar prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ea, parcă dorind să nu se înece, dar, totodată, îți refuză mâna pe care i-ai întins-o spre a-l salva, într-o dovadă a ta de supremă compasiune. Strigi la el puternic, dar nu te ascultă. Nu este surd, dar a auzi este un dat, a asculta-i o calitate. Îți întoarce spatele și te lasă, iar tu, părăsită, suferi în sinea ta, și lacrimile mereu îți mocnesc sub pleoape, dar, de revărsat, nu se revarsă, pentru că ești o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dar supusă, desigur, putrezirii. Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este să-ți cureți bine mintea de toți gărgăunii, ce deocamdată ți-o stăpânesc cu o ceață imposibilă. Numai așa, ochii tăi vor începe să vadă, iar inima ta surdă va deveni cu adevărat sensibilă la lucrurile care chiar contează! În plus, nu uita că, în viață, singurul scop important al omului este să îmbrățișeze nu adevărul acceptat de toți, ci adevărul pe care-l simte el că-i adevărat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca să fiu drept până la capăt, trebuie musai să dezvălui că acea indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine mascată, căci, în realitate, în inima lui încă mai lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul întotdeauna surd, dar, totodată, și foarte asurzitor al conștiinței, glas ce-l biciuia deja de câtăva vreme, clipă de clipă. „Tocmai am devenit un hoț de buzunare, iar acum sunt în drum spre o vizuină de drogați, cugetă el. M-am ticăloșit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-te! Nu mă lăsa aici... Măcar un singur drum... e tot ce-ți mai cer! Trebuie să mi Îmbrățișez măcar o singură dată copilul!” A căzut În genunchi și scuturat ca de friguri, și a pus fruntea pe piatra rece, surdă, nepăsătoare a peronului. Diana! Mai vrei puțină șampanie? Ce-i cu tine? Ești albă ca varul! Parcă ai fi văzut o nălucă... Și tremuri toată! draga mea, dragă. Mama m-a prins de mijloc și mia așezat capul pe umărul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Înălțaseră Înfricoșător Între noi. “Te sun mai spre seară. Acum am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de tine. La revedere!” N-am apucat să spun și eu „la revedere”, deoarece telefonul s-a Închis imediat. Surd, sec, ca un capac peste un sicriu În care zăcea o iubire moartă. O iubire Încă În floare, atât de frumoasă În cumințenia ei, În neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
făcut nici un gest. Am plecat la Riana și l-am lăsat să-și facă bagajele. De ce nu s-a despicat pământul, să ne Înghită pe amândoi, nelăsându-ne timp să conștientizăm ruptura definitivă... De ce?! Nu știu dacă universul a rămas surd și orb la zbuciumul meu sfâșietor... Ningea bezmetic, ningea trist și Înduioșător peste Întregul decor al risipirii fără de rost. A doua zi, În jurul orei 11.00, m-a sunat să mă anunțe că pot veni pentru a-mi lua În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
scrie scrisori fără să i le trimită niciodată, și în felul acesta Alex a devenit bărbatul dorit, bărbatul sperat, mai întâi i-a scris ca să poată trăi mai departe, așa reușea să scape de presiunea din interiorul ei, de durerea surdă, de disperarea care o cuprindea aproape zilnic și pe care o alunga cu tot felul de pretexte, în fiecare dimineață când se trezea cu gândul că o mai întâmpină o zi fără rost, o zi în care nu schimbă lumea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
m-a Îmbrâncit cu toată puterea, rânjind samavolnic. Însă rânjetul i-a Înghețat pe gură, căci m-a văzut prăbușindu-mă În aceeași poziție nefirească În care mă aflam, izbindu-mă cu capul și trunchiul de platou cu un zgomot surd, Într-o verticalitate perfectă. Au rămas toți fără grai, Înmărmuriți. Nicio zgârietură, nicio sângerare, niciun vaiet. Auzeam vag și percepeam totul ca prin țesătura unei pânze dese, Într-o curgere Încetinită a lucrurilor, a lumii din jur, dar nu mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu se dezechilibra peste el)... și cum te mai rupea pasărea aia, fratee-le meuuu, cum te mai rupeaaaa nenorocita aiaaa cu ciocul ei mizerabiiil... iar tu... tuuu... Se prăbuși În josul catafalcului și rămase acolo Înțepenit, zbuciumat de murmurul unui plâns surd, care stârni indignare și nedumerire printre cei veniți. Mama făcu iar gestul acela de femeie ce-și duce dosul palmei la gură, iar tanti Valeria o sprijini de braț protector, cu duioșie. Nea Gore căzu În genunchi și, prinzându-se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
le ține Întinse de-a lungul băncii, cu capul atârnându-i peste piept. Pare crucificat. O mare liniște răspândește omul acela... Îl invidiez. Mă Întorc de la fereastră tulburat. Trec prin balta de lacrimi și las În urmă un sunet vâscos, surd. Mă gândesc la Annabel. E cea din urmă zi și s-a Înserat. Dinspre pielea căzută lângă prag vine un miros nesuferit. Ar trebui să-i fac vânt dincolo, peste celelalte. Privesc așternutul. Odios. Seamănă cu intestinele murdare ale unui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cascade, printre șuierăturile admirative și țipetele copiilor care se uitau vrăjiți. Se Întâmplă, Însă, ceva care electriză publicul. Cu o mișcare neașteptată, Grimmi sări brusc În sală, nimerind chiar În brațele soției primarului. Surprinsă și speriată, aceasta scoase un geamăt surd și sări Îngrozită În picioare, stârnind imediat un concert de țipete Întretăiate. Cei din primele rânduri, se ridicară zăpăciți și se Înghesuiră unii Într-alții spre pereții laterali. Priveau cu toții năuciți. Păpușa avea acum ochii și surâsul celui care o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aproape de finalul bătăliei, când lovitura primită - marea și fatala lovitură - am simțit-o din plin. O mișcare greșită, una doar, atât a trebuit să comit pentru a suporta, mai apoi, dezamăgirea. Imensa dezamăgire. Înfrângerea... M-am prăbușit cu o durere surdă la picior. Aveam rotula dreaptă aproape sfărâmată și, ce era mai grav, artera femurală Îmi era perforată. Ce porcărie! Fusesem atât de aproape! Atât de aproape... După un timp, am Încercat să mă ridic, dar durerea se amplifica, vie și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]