1,054 matches
-
numai dorul... Călătorule, te-opreste, Numai puțin mă privește Și durerea mi-o topește... Căci ‘mi-e sufletul ca piatra, Si de-ai trage cu săgeată, Tot nu s-ar deschide poartă... Dar, inima ‘mi-e blajina Plange-ntruna, în surdina: Lume, nu mai fi haină!... Referință Bibliografica: PUI DE CUC, ÎN PUI DE NUC... / Sofia Raduinea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1186, Anul IV, 31 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Sofia Raduinea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PUI DE CUC, IN PUI DE NUC... de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353697_a_355026]
-
și tu ești îndrăgostită de Condurache, că mor. - Nu, nu sunt îndrăgostită, stai liniștită, însă dacă vrei să știi, nu știu cum ar fi să mai rămân singură cu el undeva într-un spațiu în care să se audă o muzică în surdină, lumânări aprinse în locul lustrelor și un pahar cu ceva rece și spumant... - Zi, tu, dacă Emanuela nu-i îndrăgostită! Fato, nu ai atâți colegi care îi pot lua locul lui Condurache în fanteziile tale erotice neconsumate? Sau mă înșel eu
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
Arareori, foarte rar, slobozeau vorbe de neînțeles atunci pentru mine: pass, blind, full... Misterul jocului lor, demnitatea posturilor, distanțele dintre ei și mișcările rezervate mă făceau să înțeleg că oamenii aceștia își beau cafeaua cu stil, vorbind puțin și în surdină, ca personajele masculine din „Forsyte Saga”, serial ce rula pe atunci la TVR. Dar nu puteam să îi filez prea mult, fiindcă bunica îmi remarca imediat absența și mă certa că nu stau unde mi-e locul. Noaptea însă, trebuia
CAFEAUA VORBITĂ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347209_a_348538]
-
aștepți vei putea primi cu simplitate și smerenie, cele mai frumoase daruri ale naturii: mugurii, florile, veselul ciiripit al păsărelelor, ca pe cele mai de preț daruri. Iată că poeta se și autodefinește: „Eu...sunt doar tăcere, / Când / Muzica-n surdină / Plutește și-alină, / Prin chemare la dans / În ritmuri de vals” (Vals). Dihotomia eu-tu - apare în mai multe poeme și creează, nu numai imagini sugestive, dar și completarea unui rotund care se numește Iubire. Poeta e când exaltată, scriind
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
schițând interiorul unei capele ortodoxe situată pe un mic vas de croazieră. Printr-un hublou se vede oceanul nesfârșit. Dreptaciul îngenunchează, se închină cu mâna pe care o are, la Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, așezată în partea dreaptă. În surdina se aude un cântec bisericesc, impletindu-se cu vuietul valurilor. Se roaga.) Dreptaciul: Îți mulțumesc Doamne că mi-ai lăsat mâna dreaptă. Să pot a ma închină în fața icoanelor tale. (Se închină). Bun ai fost și ești cu mine. M-
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
de suferințe. „Doctorul face minuni. Nu este de mirare că sala de așteptare are întotdeauna fotoliile ocupate. Și ce fotolii comode, de piele moale în care tot să stai. Nu te plictisești în timpul lunguț al așteptării, datorită unei muzici în surdină care parcă mângâie sufletul.” îi spuse ruda după fructuoasa vizită făcută acolo. Medicul a privit condescendent gestul prin care pacientul scotea din ascunzișuri plicul și a glăsuit: „Am uitat să-ți spun că, acum sănătos fiind, nu va mai fi
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
a fost grea ca toate despărțirile între ființe apropiate. Pui de pom Dan s-a reașezat pe băncuță puțin mișcat de întâlnirea romantică cu ursul. Asociații de idei i-au readus copilăria în minte. Se trezi fredonând cu voce în surdină dar inteligibil: „Nu mai rupe-ți flori copii / Că și ele este vii / Ele este pui de pom / Cum voi sunteți pui de om” - Puțintel cam agramată, dar sună frumos. Ai dat în mintea copiilor? - Nu chiar. Amintiri de pe vremea
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
eficiență, precum volumul proxim, din 2005!) - ceea ce, evident, nu este echivalent, în niciun caz, cu sterilitatea semantică! Dimpotrivă, semantica se dezvoltă maiestuos, într-un ritm perfect al Armoniei Sferice. Doar că, ceea ce, în volumul Lacrima de diamant, era învăluit în surdine, aici, în volumul Ochiul de foc, explodează într-o apoteoză steiner-iană/antropozofică! Avem, la pagina 110, enumerarea tuturor perioadelor de evoluție spirituală a Pământului: 1-perioada polară; 2-perioada hiperboreeană; 3-perioada lemuriană; 4-perioada atlanteeană (și postatlanteeană), sugerându-se, ulterior, și „cele 7
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
iluzie că dansatorii pot zbura în aer. Costumele dansatorilor lungi, de culoare neagră, cu volane ca niște aripi par a avea rolul de a ajuta - ușura zborul dar și de a îngreuna aterizarea care se face totuși, precum ai apăsa surdina unui pian. Par niște lilieci - mamifere zburătoare ale căror aripi sunt de fapt niște mâini. Este o luptă între libertate și lanțul cu care este omul pironit. Am avut, pentru o clipă, senzația că văd bărci ancorate la mal, pe
VERTIGO de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358112_a_359441]
-
euforie, privind focul șemineului, prin lichidul roșu din pahar. Toropeala dulce o învăluia ... plutea. Închise ochii. -Dansezi? Auzi vocea profundă, voalată. Se dezmetici greu. Se simțea ca o pisică răsfățată la gura sobei. Câteva secunde n-a reacționat. Auzea în surdină melodia lentă, cu acorduri insinuante. El era în picioare lângă scaunul ei, așteptând. Shan îi cuprinse degetele lungi, ridicându-se încet. Mâncarea, vinul, focul trosnind sau pur și simplu prezența masculină îi crea acel sentiment de deja -vu ... Bărbatul i-
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
Acasa > Stihuri > Semne > NOAPTEA AMINTIRILOR Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1456 din 26 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Dezbracă-mă, de amintiri, în astă noapte, Dar și de pacea ce m-a definit, Aprinde-mi în surdina, ce mă doare, O flacără, de tine să mă prind... Într-un topit neant de regăsire, La creștete vom pune, rând pe rând, Doar vise nesfârșite, în nocturne, Doar lacrimi să culegem, nu știu când. Eu te voi îmbrăca, să
NOAPTEA AMINTIRILOR de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357621_a_358950]
-
Costel Tănăsache își definește “Ars poetica” astfel: “îmi venise o idee genială / pentru un poem - / plin de înțelepciune și oftică modernă. / m-a mișcat adânc - / însă, până am ajuns la calculator / să-l scriu / m-a părăsit / ascult acum în surdină / greierii de-afară / și aștept să treacă / noaptea / singurul efort pe care mi-l impun / cu severitate / este / să inspir / să expir / conștiincios / și să casc / cu regularitate / mai mult de-atât / ar fi inutil acum”. Poemele sale ample sunt
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
hohote reținute de plâns. Abia atunci descoperisem la poalele catafalcului, greu de deslușit în ținuta lor de doliu pe fondul negru al îmbrăcătoarei acestuia, trei femei cuibărite pe niște scaune pliante, cu capetele adunate, ca și cum ar fi rostit împreună, în surdină, rugăciuni. În jurul scaunelor erau risipite, călcate în picioare, frunze de ferigă și petale de flori. Simțindu-ne prezența, una dintre ele, cea mai în vârstă pesemne, se ridicase anevoie de pe scaunul său și se apropiase de noi cu mâinile întinse
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
vesminte drapate în nuanțele ruginii ale toamnei. De altminteri, fie direct fie prin atmosfera creată, toamna este, poate, anotimpul cel mai des evocat. Toamnă, în care „triste frunzele cad” și „vin ploi/ și vânturi grele vin”, toamna care „cântă-n surdina” sau, mai rar, poate renaște, dragă, în inimi. Sau: „E toamnă iubito și sunt / Copacul cu verdele-n berna”. Viața s-a sprijinit apăsat pe sticlă subțire a speranței și, scrie autorul, „nimeni nu poate să umble desculț/ la mine
TEAR OF LOVE” DE GHEORGHE ANDREI NEAGU (FOCŞANI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344606_a_345935]
-
ca să-l pipăi, măsoară înălțimile cu înțelepciunea de acum a cornului de aur... turma orelor albastre, început de iarnă sfânt, cine seamănă la stele, cine se culcă pe brațul meu, ce cap de amforă m-adorme, las iarna să cânte-n surdină pe ithaca mea de vis, ca să-mi rotunjească slova între dor și dragoste în paradisurile mele pustii... sâmbătă, 30 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: turma orelor albastre / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1065, Anul III, 30 noiembrie
TURMA ORELOR ALBASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344621_a_345950]
-
pe prietena să din liceu, fiica unor oameni cu bani, așa că erau curioși să vadă ce prietena și-a găsit fiul lor. Aveline pași în holul cu dale din gresie înflorata, îngrijit întreținută de către părinții lui Râul. O muzică în surdina se auzea din sufragerie care-i îmbată simțurile. Stilul casei era unul modest, cu holul lung, din care se putea intra în cele patru camere, bucătărie și două băi, cum află mai tarziu. Era o atmosferă totuși plăcută, multe persoane
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
formă - bănuită doar - și de aceea implacabilă - penumbrelor, suspiciunilor, și monștrilor care, fie îmi taie sufletul în șuvițe subțiri, fie mă strâng de gât fără grabă, urmărindu-mi cu o privire indiferentă, continua diminuare a speranței înspre disperare. Repet în surdină vorbele răsfrâse peste milenii, ale altui Trădat: „Ce ai de făcut, fă repede!” DAR DINTRE TOATE SĂ-MI MAI DAI O TOAMNĂ Zăpezile, mă rog să-mi fie pure Să vad în geam cum geruri înfloresc Pe șube lângă foc
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
ori sandale. Singura alternativă rezonabilă rămasă era să ne stăpânim disconfortul, să închidem ochii și să ne prefacem somnoroși, că nu ne-ar păsa, acceptând blazați starea de iminentă sufocare. Chiar și așa unii reușeau să doarmă, emițând sforăieli în surdină și plescăituri de limbă la intervale neregulate, vrând parcă să spună „ce plictiseală, domnule!... ce plictiseală!” totul contopindu-se în final, dându-ne senzația că suntem instrumente medicale supuse unui proces de sterilizare, în interiorul unei etuve în funcțiune.” (Trenul). Sau
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
unele, altele peșteri, /Printre stalagmite / Strig eu, eu, eu...se aude / Din adâncuri / Noi, noi, noi...// Străină mi-e poezia mea” (Străină). Trecerea de la „eu” la „noi” reprezintă o etapă importantă. Autorul nu se mai mulțumește cu acel monolog în surdină, menit să-i astâmpere orgoliul liric, ci trimite semnale, reverberate-n ecouri, spre ceilalți, „noi, noi, noi”. Și feed-back-ul nu întârzie să apară. Poetul are deja „revelația orizontului”. Dincolo de care, poezia lui se face fluture în căutarea pajiștilor unde explodează
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
ca o acvlă risipind ruine, chip de zeiță, îți răvășesc ființa pe-o aripă de nor, să nu te doară clipa ce se duce, miresme suntem, trecătoare suntem, murind tot singuri, chip nemuritor, aplecați peste întrebările noastre, clipa cântă-n surdină pe vechile străzi, seara e lacrimă, luna mai tot suspină, ești prea departe să te cuprind, unde e timpul nostru cel dedemult, când orele serii strigau cântând, noi fericiți: râzând și plângând... duminică, 11 mai 2014 Referință Bibliografică: lunecând prin
LUNECÂND PRIN VISE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350710_a_352039]
-
Autorului Departe Am întâlnit pe ambele versante Poieni scăldate-n liniști și lumină, Străine de rumoarea citadină. Văd albe margarete, elegante. Senzație de operă divină Cum nu e evidentă în pliante: În vii alcătuiri luxuriante Și cântece de îngeri în surdină. Pe-aici vin filozofii și poeții Și pictorii purtându-și șevaletul... Transfigurarea calmă-a dimineții - Miracolul învăluie brădetul... În ceas de reculegere - profeții... Tăcerile se deapănă cu-ncetul. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: DEparte / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DEPARTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359490_a_360819]
-
comand. Nu există nicio problemă. Le dorești? - Ba da, există. - Ce anume lipsește? - Starea sufletească care să te ridice pe un piedestal invizibil, ce numai ochii minții îl poate distinge. Degeaba ai lumânări parfumate, menestreli care să-ți cânte în surdină la ureche și cupa de șampanie din care să picure stelele strălucitoare pe buzele fierbinți, mângâiate de răcoare licorii. Ai nevoie să simți lângă tine acea persoană care tremură de nerăbdarea să te cuprindă în brațe, să-ți invadeze buzele
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
lac, o seară descinsa din basmele nipone, așteptată cu nerăbdare și emoție, deopotrivă. Evenimentul cultural artistic s-a numit: “SEARĂ JAPONEZĂ”, aceasta sintagma cuprinzând mai multe manifestări inedite. Încă de când am descins pe poarta Grădinii Botanice, ne-au învăluit în surdina, ca o mătase azurie, acordurile unei muzici tradiționale care venea de undeva, din Înalt să ne bucure auzul și inimile. Totul te conducea la visare, la acea splendoare pe care, numai în Templul Naturii poți să le simți. Nu lipseau
ÎN SPAŢIUL MIRIFIC AL GRĂDINII JAPONEZE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360435_a_361764]
-
o scurtă ascultare, decisese să ne înscrie tocmai în clasa treia, noi știind să citim și să scriem dinainte de la părinții noștri... Iar se lăsase tăcerea în camera Aniței. Prin fereastra deschisă pătrundeau sonuri de primavară, bâzâit de bondari în surdină și ciripitul intermitent al păsărilor. Totul era așa de calm, încât Anița își culcă pleoapele, părând că ațipise. Eu stam, pe fotoliul de lângă patul ei de suferință, nemișcată, ciulind urechile să-i aud respirația plăpândă, încordată, gata să-i ascult
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
cu rapiditate în aerul din jur. O ținu așa circa cinci minute, după care, cu siguranța celui care cunoaște bine damblalele lucrului pe care-l posedă, luă piciorul de pe pedala de accelerație, moment în care motorul începu să bâzâie în surdină, oarecum regulat. Coborî din autoturism, deschise portbagajul, printr-o lovitură puternică dată cu podul palmei, dintr-un anumit unghi, în încuietoarea acestuia, așeză cu grijă înăuntru sacoșele și sticlele aduse și lăsate lângă perete de nevastă-sa, apoi îl închise
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]