419 matches
-
cînd cei expulzați în imperiul babilonian își adunau veninul pentru a-l turna în sufletul filistenilor și celorlalți băștinași din Canaan, ivriții rămași acasă au dus o existență de înțelegere cu aceștia avînd loc numeroase căsătorii mixte. După întoarcerea din surghiun a înveninaților luminați, ivriții care și-au luat soții dintre populațiile băștinașe ale Palestinei, au fost obligați să le trimită la părinții lor altfel pierdeau dreptul de a fi incluși în Frăția satanistă a lui Iahwe. Cu Ezra și Neemia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
frații Căpitanului, Văcăreștenii și multe vârfuri legionare. Reduta fortului sau reduitul, cum se mai numește, a fost pumnalul cel mai feroce al tuturor prigonitorilor noștri. Mi am dorit și eu să cunosc Jilava și soarta nu m-a iertat. Prin surghiunul ei, prin beznele ei, mi-a fost hărăzit să trec în trei etape, ultima dată ferecat în lanțuri și am îndurat greu tristul ei amar. Directorul Maromet și țiganii lui, când ne mai scotea la aer, se înșirau de o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Nistrului a fost transferat la Zarca Aiudului și de aici la Canalul „morții” timp de trei ani, de unde a fost pus în așa zisa libertate într-o temniță de dimensiuni cât pământul românesc, după douăzeci și trei de ani de surghiun, care i-a nimicit cei mai frumoși ani ai tinereții, cele mai frumoase bucurii și aspirații. Suferința și rănile sufletești nu sunt niciodată vizibile, dar o viață de om distrusă rămâne pururi distrusă. În acel asalt diavolesc asupra ființei umane
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Chișinău, de unde va fi transferat la închisoarea dintr-un port rusesc apropiat. Aici, în anchetă fiind încă, se căsătorește în 1885 cu Maria Grosu, sora unui coleg. Învinuit de terorism, este pedepsit, „pe cale administrativă” (fără a fi judecat), cu un surghiun de trei ani în Siberia, anume în Kurgan. De acolo va fi mutat în zona nord-estică, în cătunul Iamalsk. În 1888, acuzat de noi acțiuni subversive, i se prelungește cu trei ani exilul, pe care îl va executa în Serghinsk
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
tot cu Ibrăileanu); în „Lumea nouă” iscălea Visător. În preajma susținerii licenței (teza, tipărită în 1897, se intitulează Evoluția individualității și noțiunea de persoană în drept), insera în revista „Arhiva”, sub titlul Încercări filosofice, fragmente din tratatul proiectat și scris în surghiunul siberian. Deși nu intră în Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România, S. are un rol important în decizia „tinerilor generoși”, care în 1899 aderă la Partidul Liberal. Ales consilier municipal (ajutor de primar) încă în 1898, devine deputat independent
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Crăciun, În baraca unde eram cu colegii, am colindat și noi... Este drept că n-am colindat noi numai „O, ce veste”, că am colindat pe melodia lu’ „O, ce veste” și „A venit și-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul”, deci după versurile lui Radu Gyr, și „O, brad frumos”... Și ne-a chemat ajutorul de comandant: „Ce-ați colindat?”. Și era unu’, Mușat, un dobrogean, mai fără frică așa... „Ei, am colindat «O, ce veste»”... N-o spus, de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
află În București, la fiica acestuia. Am realizat portretul, când se afla la Buftea. Ce s-a făcut cu biblioteca sa, când fiica s-a mutat În Capitală? Profesorul Vasile Ciurea. I-am făcut portretul, după ce s-a Întors din surghiun de la Mărășești. L-am donat Muzeului din Fălticeni, am pus 747 să-l caute, dar nu l-au mai găsit! Maestrul (pictorul) Adam Bălțatu - donat la Muzeul „Ion Irimescu” În Fălticeni. Învățătorul Vasile Tomegea, donat la Muzeul comunei Boroaia, care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
doua jumătate a sec. XVIII), traducător. Ispravnic de Neamț (1772) și de Vaslui (1780), velpaharnicul D., ajuns în 1796 mare ban, a fost unul dintre principalii adversari ai domnilor fanarioți Grigore Ghica și Dimitrie Moruzi, ceea ce i-a atras repetate surghiunuri și persecuții. Cărturar cu vederi înaintate pentru vremea sa, francmason, el este unul dintre primii propagatori ai literaturii franceze în cultura românească. A tradus sau a îndemnat pe altcineva să traducă, suportând cheltuielile, romanul neterminat al lui Vincent Voiture, Istoria
DARMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286690_a_288019]
-
și anonime. Modalitatea contemplării naturii, antropomorfizarea peisajului, învestit cu corespondențe culturale și o sugestivitate motivată subiectiv, mărturisesc afinități cu viziunea unui Geo Bogza. Romanul O lacrimă de privit (1970) și culegerea de schițe Tu care treci pe-aici... (1973) evocă surghiunul tomitan al poetului latin Ovidiu; interesul prozatoarei vizează nu reconstituirea istorică în sine, ci o problematică perenă - situația artistului față de societate -, asociată unui demers și unei recuzite în fond comune cu cele ale prozelor sale de inspirație contemporană. Eseuri pe
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
-și mai dorește decât moartea în acel loc fără oameni și fără viitor. Ospitalitatea preschimbată în claustrare nu mai e întâlnire, ci alienare, expatriere de sine într-o imensă îndepărtare în același timp spațială, dar și temporală. La sfârșitul acestui surghiun, Calipso va trebui cu regret să îl lase să plece, declarându-i dragostea și suferința unui suflet tandru și plin de compasiune. Însuși faptul că Ulise, Vicleanul, crede că propunerea lui Calipso în favoarea plecării sale ascunde o capcană, arată că
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
exilul. Cele două vocabule nu corespundeau întocmai aceluiași sens deoarece emigrația se transformase, din nefericire, într-o disperată fugă din țară, într-o formă de evadare, mai gravă și dezonorantă, pentru individul în cauză și pentru țara sa, decât exilul. Surghiunul urmează, legal, unei judecăți sau unei decizii adoptate de o instanță sau un grup de persoane, în timp ce abandonarea țării, prin fugă, survine după o lungă disperare. Dezrădăcinarea, care e mai cumplită, într-un anume sens, decât desțărarea, ajunsese singura speranță
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
păreau altfel: „Autoritățile s’au Îngrozit la vederea convoiului nostru, căci cea mai mare parte din noi am fost desfigurați de bătăile la care am fost supuși și imediat autoritățile locale au avut bunăvoința de a ne ușura mizerabilul nostru surghiun”43. Acest evreu nu a știut câte eforturi și câți bani au fost necesari pentru a ușura situația evreilor. Căpitanul Nicolaie Pitiș XE "Pitiș, Nicolaie (căpitan)" , ofițer din garnizoana Călărași XE "Călărași" , a fost numit la 7 iulie comandantul „lagărului
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
nu depășea doi ani. Erau domnitori care nu apucau să domnească niciodată. Iar un domnitor de bună credință, vrednic și cu milă de popor, care își propunea să realizeze ceva pentru țară era oricând sortit să fie “mazilit”, dus în surghiun sau ucis fără judecată la porunca sultanului sau a vreunui mare vizir. Acestea au fost condițiile istorice în care jumătatea de est a Moldovei a suferit o separare și aproape un milion de cetățeni moldoveni au fost despărțiți pentru o
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
obsedantă", din păcate, nu prin prea insistentă tratare, așa cum se pretinde uneori în legătură cu colaboraționismul, ci, dimpotrivă, printr-o ignorare bizară și, de la un punct încolo, culpabilă. Ne propunem a înfățișa în prezentele rînduri un volum reprezentativ al publicisticii românești din surghiun, Dreptul la adevăr al lui N. I. Herescu. Cărturar de prestigiu, profesor de istoria literaturii latine la Universitatea din București și, o perioadă, președinte al Societății Scriitorilor Români, N. I. Herescu n-a fost scutit de un destin frămîntat. A părăsit țara
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
stare a mai cumpăra măcar două ouă". Pe bună dreptate, îngrijitorul ediției socotește că drumul acestei nefericite personalități, stinse din viață prematur, în 1961, într-o cameră de hotel din Zürich, ,la alt nivel, și într-o altă epocă de surghiun, repetă, în alt spațiu, însoțit doar de-o valijoară, drumurile pribegiei lui Gheorghe Șincai". Din paginile publicisticii lui N. I. Herescu, deloc ofilite, reținem cu precădere o caracterizare a emigrației din care i-a fost dat a face parte. Inflamarea verbelor
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
desăvârșita formă a melosului intraverbal, elegiac și aforistic. Reabilitarea prozodiei clasice, pe baza unei rarissime erudiții poetice singularizează acest repertoriu al rezistenței prin poezie în contra suferinței, singurătății și bruiajului istoric. O voce singulară ce, asemeni elegiacului Ovidiu, își psihanalizează doliul surghiunului. Doliului de a exista crucificată în ger, poeta îi opune alternativa dispariției („Da! M-aș cuibări’n ether”), de vreme ce acel ieri, odinioară, acel illo tempore (cronotop anistoric) paradisiac s-a destrămat. Reînsuflețirea lui este sinonimul poeziei, singura motivație spre a
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
care trece prin Cuca, a fost călcat de mai toți domnitorii Moldovei care veneau cu firman de la Poarta să ocupe tronul țării sau a celor care au fost maziliți, îmbarcați pe galioane, barcaze, corăbii sau alte vase și plecau în surghiun către Istambul pe la portul de la Dunăre, Galați. Se știe că oastea otomană a fost urmărită și decimata în nenumărate lupte duse de domnitorii Moldovei (Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Ion Vodă cel Viteaz (Cumplit)), până la trecătorile de la Vadurile Dunării, Șiretului
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
în rândul populației, lucru teoretic imposibil în rândul unei dinastii așa puternice și cu atâția urmași. Conform surselor mai sus precizate, era de fapt fiul lui Radu Negru Vodă (cca.1255/60 - 1315). Radu Negru (Negru Vodă) a ales drumul surghiunului, descălecând din Țara Făgărașului în Țara Românească, însoțit de supușii lui în anul 1291, și întemeind Țara Românească. Radu Negru era căsătorit cu Marghita (Margareta) și avea, cel puțin doi copii, Vlaicu zis și Basarab și o fată al cărei
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
el a fost nevoit sa părăsescă tronul pentru scurt timp, septembrie - octombrie 1739. Cu toate intrigile împotriva lui Constantin Mavrocordat, si cu sumele vărsate la Constantinopol, a fost înlocuit cu acestă în 1741. Recâștiga tronul Moldovei după 6 ani de surghiun și intrigi, dar numai pentru un an: 1747 - 1748, după care răscumpără tronul Țării Românești. Cheltuielile mari cu recâștigarea și menținerea domniei, l-au făcut să mărească tot timpul sarcinile țării. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mânăstirile
Grigore al II-lea Ghica () [Corola-website/Science/299320_a_300649]
-
doilea război mondial, Stalin, având dubii privind loialitatea calmîcilor, a dispus deportarea făra avertisment a întregului popor calmîc în Siberia. Deportații au fost urcați în toiul iernii în trenuri mărfare. Jumătate din ei au pierit în timpul transportului și în anii surghiunului, acțiunea de epurare etnică rămînînd necunoscută pînă recent. Din cauza răsfirării pe un teritoriu vast, în toată Siberia, limba și cultura kalmîcilor a suferit un declin, fiind amenințate cu dispariția. Nikita Hrușciov a permis calmîchilor reîntoarcerea, însă au găsit casele și
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
însușirea de bani din visteria țării, fuga din țară fără încuviințarea domnului. Intrigile, comploturile, alianțele contra Domnului, ca și trădarea fățișă la vreme de război cădeau toate sub incidența hicleniei. Hiclenia se pedepsea în general cu moartea, mai rar cu surghiunul, și întotdeauna cu exproprierea, în ciuda faptului că nici pravilele și nici obiceiul pământului nu prevedeau că pentru vina cuiva ar răspunde penal membrii familiei vinovatului. Acuzația de hiclenie marca ca o pecete pe toți membrii masculini ai familiei pentru mai
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
Soroca, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus - d. 26 iunie 1936, Bucov, județul Prahova, Regatul României) a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român. În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892). Stere a fost un luptător politic devorat nu de ambiții, ci de idealuri (distingerea aceasta e foarte importantă, deoarece e o trăsătură cauzală care diferențiază oamenii în serii tipologice). Așa s-a dezvăluit contemporanilor și tot astfel
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
ani mai exact) într-o mânastire, și asta la ordinul tatălui său, atunci când tânărul decisese să se căsătorească iar chestiunea moștenirii crease animozități în familie. El evadeaza atunci din "pușcărie" și se căsătorește cu aleasa inimii. Problema moștenirii, banilor și surghiunului în mânăstire le regăsim și în romanul discutat aici. Pe de altă parte, știm că sora lui cea mai mică, pe nume "Angélique", va fi călugărită în ordinul ursulinelor și va muri la vârstă tânără nebună, în 1748. Filozoful a
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
umană ce a trăit-o, a făcut tot ce i-a fost cu putință să zăgăzuiască furia, să îmblânzească pe cel sălbatic, să încurajeze pe cel înfricoșat, să mângâie pe cel disperat și să toarne nădejde în cel plecat în surghiun"". În carte, fostul primar evocă tragedia evreilor bucovineni, pe care el o percepe ca o „barbarie” și ca o tragedie românească. Marcat de tragedia Bucovinei, el a scris versuri cu un pronunțat caracter patriotic, rămase în manuscris. Dr. Traian Popovici
Traian Popovici () [Corola-website/Science/302989_a_304318]
-
program politic urmărea întărirea ortodoxismului în zona Balcanilor drept armă împotriva turcilor. În 1693, Radu Greceanu devine cronicarul oficial al domniei lui Constantin Brâncoveanu, calitate păstrată până la sfârșitul tragic al domnitorului în 1714. Portrivit cercetătoarei Aurora Ilieș, este plauzibilă ipoteza surghiunului lui Radu Greceanu în Asia Mică drept consecință a fidelității sale față de domnitor. Cert este că la 9 iulie 1725 fiica lui, Maria, afierosea Mânăstirii Stravropoleos o bucată din locul caselor ce le moștenise de la părinți, întru pomenirea sufletelor lor
Radu Greceanu () [Corola-website/Science/303359_a_304688]