747 matches
-
în personajul „dona juana” din a treia carte, nicolae magnificul (2000). Inițial Ț. scrie imnuri în tonalitate orfică și, practicând „o retorică a adorației și extazului” (Constantin Sorescu), încearcă o nouă Cântare a Cântărilor pe fundal paradisiac, numindu-și iubita „surioară”, după modelul biblic. În nota exultantă a iubirii și tinereții, poetul se autodefinește: „eu sunt o sărbătoare fără sfârșit” ( Îmi pare că visez tot timpul, din volumul Sunt fericit că te iubesc). Paradisiacul provine din beatitudinea eului liric de a
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
a. VACANȚĂ PLĂCUTĂ! Scrie o dorință pentru vacanța mare. 5 Scrie trei acțiuni pe care le vei face în vacanță. HORA LITERELOR Măriuca a desenat într-un caiet toate literele învățate. În hăinuțele lor colorate, ele semănau cu niște crăițe. Surioarelor, eu sunt cea mai atentă literă! a rostit cu mândrie litera A. -Iar eu sunt cea mai iubită de copii, spuse litera ,,J".Cu mine începe ,,joaca"! Ha-ha-ha! Eu sunt cea mai harnică! a rostit H. O, o! mai multă
Caietul primei vacanţe. In: Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
discurs axat pe teme cu rezonanțe grave, precum însingurarea, moartea, uitarea. Tot în direcția relativizării tragicului funcționează recursul la soluții metrice similare celor populare, jongleurul cu imaginile zicându-și cu măiestrie cântecul de jale pe uliți, prin crâșme, pe la nunți („surioară, soțioară/ cu mijloc de tămâioară/ cu lacremi de gheață-n vară// lasă-mă să-ți fiu cărare/printr-un fir de lumânare/ care plânge în uitare” - mort pribeag pe sub coline; „soldă risipită prin taverne mici/ jumătate lapoviță jumătate bici// tristețea
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
aiurite, așa cum sunt multe fete simpatice în ziua de azi, nu sunt perverse sau criminale. Și așa devin un ticălos. Foarte bine, nici nu-mi pasă. Am fost insultat de oameni de toate felurile și de toate rangurile, inclusiv de surioara dumitale. Ea m-a înjurat mai rău fiindcă nu m-am culcat cu ea. Am primit cinci sute de dolari pentru a-l găsi pe domnul Rusty Regan, presupunând că-l pot găsi. Acum îmi oferiți cincisprezece mii. Asta mă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sau „Aș vrea ca toată partea corpului dintre buric și genunchi să nu existe, pentru că ea nu servește decât la lucruri murdare” (1974). Isabelle nu-și mai dădea jos chiloțelul pentru că-i era silă să-l atingă, își mustra aspru surioara dacă uita să și-l pună pe al său și-i spunea că săvârșește păcatul necurățeniei (1972). Putem evidenția, în acest caz, o formațiune reacțională intensă împotriva pulsiunilor erotice. Or, Isabelle și-a surprins în repetate rânduri părinții făcând dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
compară experiența cu cea a surorii ei mai mici: „A crezut că ea va fi lăsată la grădiniță și că n-o luăm cu noi”. Acest episod urmează altuia, de această dată fiind vorba despre o separare mai importantă, de surioara care a murit, o experiență formatoare care a contribuit probabil la nevoia Sarei de a-i strânge în jurul său pe cei pe care îi iubește. Sosită în alt cartier, Sara este amenințată de experiențele inerente nou-veniților, dar această amenințare se
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
cu o voce îmbietoare, acoperind cu razele lui întinderea albastruverzuie, îmbrățișând-o, totodată, cu o căldură firească. La ora prânzului, Marea, construind valuri tot mai mari, întreba din nou: -Soarele atotputernic, nu vezi undeva, pe surorile mele dragi? -Sunt aici, surioară! - striga una dintre ele. Nu mă vezi? Sunt chiar în fața ta, bucata asta de gheață care plutește în apele tale liniștite! -Tu ești draga mea soră, vai ce dor mi-a fost de tine! Lasă-mă să te strâng la
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
se întrebau ele. -Nu mă vedeți, dragele mele? Eu sunt, Iarba de pe faleză! Am venit și eu la întâlnirea noastră. Cât mi-a fost dor de voi și cât mă bucură revederea noastră! -Hai să te cuprind și pe tine, surioară dragă!și Marea trimise alte valuri spre țărm care depășiră buzele mării, nisipul ornamental și mângâiară fiecare fir de iarbă, în semn de iubire veșnică. -Acum, numai a patra soră mai lipsește, strigă Gheața, din brațele mării fremătătoare. -Sunt aici
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Zi, ce le place lu’ indivizii ăștia, viermii de mătase? Cum Îi facem, mă rog, să mătăseze? ― Muncă grea. ― Nu contează. ― Trebuie bani. ― Avem destui. Desdemona luă un vierme zbârcit, pe jumătate mort. Îi gânguri ceva În grecește. ― Ascultați aici, surioarelor, spuse sora Wanda și, toate În același timp, fetele se opriră din cusut, Își Încrucișară mâinile În poală și o priviră cu atenție. Această nouă doamnă o să ne Învețe să facem mătase. E mulatră ca pastorul Fard și o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dat cu pomadă În stil Valentino cu niște vaselină pe care o găsise În dulapul cu medicamente. La gât avea un șervet de masă legat ca o eșarfă. Iar pe masă era tăblița, pe care scria În grecește: ― Bună dimineața, surioară. Timp de trei zile a tachinat-o așa cum făcea pe vremuri, trăgând-o de păr și făcându-i spectacole porcoase cu păpuși Karaghioz. Desdemona Îi ascunse tăblița, dar degeaba. Duminică, În timpul mesei, luă un stilou din buzunarul unchiului Pete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se temuse toată viața. Dar Peter Tatakis nu făcu altceva decât să ia stiloul de la Lefty și să spună: ― Se pare că acum Lefty trăiește cu impresia că ești sora lui. Toată lumea râse. Ce altceva ar fi putut face? Ascultă, surioară, Îi spuse toată lumea Desdemonei În acea după-amiază și de fiecare dată ea tresări; de fiecare dată avu impresia că avea să-i stea inima. Dar acest stadiu nu ținu mult. Mintea bunicului meu, prinsă În spirala ei către mormânt, accelera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din urmă, exasperată, am Închis cartea. ― La ce te uiți? l-am Întrebat. Urmă o pauză caracteristică pentru fratele meu. Dincolo de ochelarii lui de bunicuță, ochii Îi erau blânzi, dar mintea din spatele lor Încerca să descurce lucrurile. ― Mă uit la surioara mea, spuse el. ― Bine. Ai văzut-o. Acum dispari. ― Mă uit la surioara mea și mă gândesc că nu mai arată a surioara mea. ― Asta ce vrea să Însemne? am Întrebat. Din nou pauză. ― Nu știu, spuse fratele meu. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Urmă o pauză caracteristică pentru fratele meu. Dincolo de ochelarii lui de bunicuță, ochii Îi erau blânzi, dar mintea din spatele lor Încerca să descurce lucrurile. ― Mă uit la surioara mea, spuse el. ― Bine. Ai văzut-o. Acum dispari. ― Mă uit la surioara mea și mă gândesc că nu mai arată a surioara mea. ― Asta ce vrea să Însemne? am Întrebat. Din nou pauză. ― Nu știu, spuse fratele meu. Încerc să mă lămuresc. ― Bine. Când te lămurești, spune-mi și mie. Acum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de bunicuță, ochii Îi erau blânzi, dar mintea din spatele lor Încerca să descurce lucrurile. ― Mă uit la surioara mea, spuse el. ― Bine. Ai văzut-o. Acum dispari. ― Mă uit la surioara mea și mă gândesc că nu mai arată a surioara mea. ― Asta ce vrea să Însemne? am Întrebat. Din nou pauză. ― Nu știu, spuse fratele meu. Încerc să mă lămuresc. ― Bine. Când te lămurești, spune-mi și mie. Acum am treabă. Sâmbătă dimineața veni iubita Capitolului Unsprezece. Meg Zemka era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
umeri. ― Sunt om, spuse el. Așa miros oamenii. ― Atunci oamenii put. ― Ți se pare că put, Meg? ― Nici pomeneală. Și-i adulmecă subsuoara. ― Mă excită. ― Ce-ar fi să vă cărați de aici? Eu chiar urmăresc emisiunea asta. ― Auzi, iubito, surioara mea vrea s-o ștergem. Ce zici de-o partidă de tăvăleală? ― Mm, beton! ― Te-am lăsat, surioară. Noi suntem sus, in flagrante delicto. Unde puteau să ducă toate astea? Numai la disensiuni familiale, la meciuri de țipete și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pomeneală. Și-i adulmecă subsuoara. ― Mă excită. ― Ce-ar fi să vă cărați de aici? Eu chiar urmăresc emisiunea asta. ― Auzi, iubito, surioara mea vrea s-o ștergem. Ce zici de-o partidă de tăvăleală? ― Mm, beton! ― Te-am lăsat, surioară. Noi suntem sus, in flagrante delicto. Unde puteau să ducă toate astea? Numai la disensiuni familiale, la meciuri de țipete și la inimi frânte. De revelion, În timp ce Milton și Tessie ciocneau de Anul Nou cu pahare de Cold Duck, Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost părul negru, fără strălucire, dar mi-am dat seama repede că fusese vopsit. ― Tu ești cea din piesă, așa-i? ― Da. Jerome dădu din cap. Cu ochii mijiți strălucindu-i, spuse: ― O actriță, ai? Exact ca tine. Așa-i, surioară? ― Fratele meu are o grămadă de probleme, spuse Obiectul. ― Hei, dacă tot vă ocupați cu te-a-thrul, poate ați vrea să jucați În următorul meu film. Se uită la mine. ― Fac un film cu vampiri. Ai fi un vampir grozav. ― Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Obiectul nu-mi spusese nimic despre Rex la telefon. Era deja acolo de trei săptămâni și nu-mi spusese o vorbă. Am intrat În dormitorul ei. Hainele mototolite erau aruncate pe patul nefăcut. Pe o pernă zăcea o scrumieră murdară. ― Surioara mea e o ființă cu apucături cam dezordonate, spuse Jerome, uitându-se În jur. Tu ești ordonată? Am dat din cap. ― Și eu. Altfel nu se poate. Se Întoarse apoi cu fața spre mine. ― Ce s-a Întâmplat cu excursia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se întâmplă. Mulți o șterg probabil pe furiș. O mai supraveghează o dată cu coada ochiului pe Agrippina. Abia acum observă că și-a albit pielea. Cu alifie de crocodil probabil, singura care are efect. I se face milă de sărmana ei surioară. Numai ea a moștenit tenul oacheș al tatălui lor. Își mută privirea pe stola cu care e îmbrăcată și încremenește. Nu se poate! Niciodată nu i-ar fi trecut prin minte că ar purta așa ceva. Ea, care înainte nu se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pachet la Roma, cu copii cu tot. Că mai are trei-patru luni bune până să deșerte sacul. Lângă ea, tânăra tresare spasmodic. Mătăsurile scumpe și grele nu pot să-i ascundă frisoanele. Mânia Vipsaniei se topește pe loc. Sărmana ei surioară! De când se știu, și-au fost reazăm una alteia. Nu te mai frământa fără rost, îi șoptește. Își dă seama că e un sfat banal și prostesc. Dar ceva mai in teligent nu-i vine în cap. Nu mă iubește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vipsania pălește. — Nu e treaba noastră, murmură stingherită. — Ba este! bate Agrippina furioasă din picior. Își flutură pletele smulse și șuieră cu ură: — Poate ar trebui să te intereseze că astea două s-au luat de mână cu iubita noastră surioară... Claudia Pulchra? se înfioară Vipsania. Unealta lui Gallus. — ...Și s au dus la vaca aia grasă de Claudia Appia. — Ce importanță are? încearcă să o calmeze Antonia. — Pentru ce crezi că s-au dus? o înfruntă Agrippina cu ochi scăpărători
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să se cutremure. Nu-i nimic de râs, spuse bucătarul. Râdeți cu toții, da’ nu-i nimic de râs. Voi unde trebuie să ajungeți, băieți? — Da’ tu unde te duci? Întrebă Tom. — Tre’ să ajung În Cadillac. Ați fost vreodată? Surioara mea stă acolo. — Da’ și el e tot o surioară, spuse tipul cu pantalonii de piele Întoarsă. — Nu vrei să-ncetezi cu chestiile astea? Nu putem vorbi ca oamenii? spuse bucătarul. — Din Cadillac sunt Steve Ketchel și Ad Wolgast, vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bucătarul. Râdeți cu toții, da’ nu-i nimic de râs. Voi unde trebuie să ajungeți, băieți? — Da’ tu unde te duci? Întrebă Tom. — Tre’ să ajung În Cadillac. Ați fost vreodată? Surioara mea stă acolo. — Da’ și el e tot o surioară, spuse tipul cu pantalonii de piele Întoarsă. — Nu vrei să-ncetezi cu chestiile astea? Nu putem vorbi ca oamenii? spuse bucătarul. — Din Cadillac sunt Steve Ketchel și Ad Wolgast, vorbi și tipul timid. — Steve Ketchel, spuse una din blonde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hazul și mai mare al băiețelului. Amândoi sunt foarte fericiți și se simt, se pare, tare bine. Fiecare din alt motiv, firește: Sorina e bucuroasă că frățiorul ei nu-i mai pune nici o întrebare, iar lui Sorin îi plac giumbușlucurile surioarei lui. Dar, ce-i asta? De necrezut! În parcarea din fața blocului a apărut, din nou, Tinuța. Împreună cu tăticul lor. Sorina uită de jocul cu mingea și fuge înspre ei. Sorin, care n-a prea înțeles ce se întâmplă, vine după
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vitrină, m-ai ales tocmai pe mine. De cum te-am văzut în magazin, am și gândit: ce bine-ar fi dacă m ar lua această fetiță cu păr negru și ochișorii tot negri! Cum mai semănăm! Parcă am fi două surioare!” „Nici nu puteam să aleg o altă păpușică. Tu erai cea mai frumoasă. De-acum încolo, vom fi nedespărțite. Am să te iau cu mine în parc, la film, la plimbare, chiar și la grădiniță”. „Vai, vai, la grădiniță nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]