3,733 matches
-
carafa de rom. M-am transformat În ceva și mai rău decît fața mea, ceea ce Înseamnă mult, nu ți se pare? o Întrebă el În timp ce bea. Ea, care-l privea fix, Îl Întrebă: - Ai fost Întotdeauna așa? Oberlus se Întoarse surprins, lăsînd deoparte carafa. - Așa, cum? vru el să știe. Așa de urît sau așa de violent? Ridică din umeri. Mă rog... Cred că astea două lucruri merg mînă-n mînă... Da, admise el. De cînd mi-aduc aminte, așa am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tu să mi-l pui. Carmen Ibarra zîmbi cu dispreț, refuzînd propunerea, În timp ce se așeza În fotoliul de piele pe care Îl folosea el mereu. - Nu-s chiar așa de proastă, Îi spuse. N-am de gînd să mă las surprinsă atît de ușor... Acum zîmbetul Îi deveni batjocoritor. Nu te credeam atît de prost, adăugă. În prima zi În care renunți la a te mai purta ca o fiară vei fi prins ca un iepure... Oberlus nu făcu nici un comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
anual, ocazie cu care i-a pus pe birou o lădiță cu mostre din vinoteca lui Hariton. Prefectul a ridicat cu două degete capacul, lădița era căptușită cu pluș negru, însă pe dinafară nu părea să fie atît de nobilă, surprins, acesta a zis atunci "splendid, domnule adjutant, ai lucrat splendid!". Se ceruse la raport personal după cel colectiv numai pentru a nu fi uitat, n-avea nimic de cerut, de reclamat, nici măcar de adus la cunoștință. Și fusese o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uite imediat numele și rangul pentru a face față unei noi formule de politețe. "De ce?" Ușor stînjenit, Pangratty îi spuse: "Vreau să-l cunosc. Înțelegi, personal, e o chestiune de alt gen, nu formală, e un aviator, domnule!" Bîlbîie păru surprins o clipă, poate nu-și închipuise niciodată că reîntîlnirea sa cu prințul va decurge așa, să ajungă să-i facă un serviciu pentru că îl roagă, apoi zîmbi, dezvelindu-și larg dinții, urechile clăpăuge se înroșiseră pe dată, "ah, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cumva în ușă, aproape închizînd intrarea în hol, obligîndu-l așa să o atingă, mai bine spus să se frece de catifeaua rochiei și să simtă în nări parfumul discret care o înconjura. "S-a pregătit, bestia" și rămase chiar, el surprins, nu atît de constatare, cît de cuvîntul pe care îl folosise. Străbătând holul, către scara ce urca în sala de primire în care nu mai fusese de atîția ani, se socoti că s-a sălbăticit de tot, tot văzîndu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
izvor, ca‑ntr‑un cântec popular. Fata asta nu e alta decât - ați ghicit desigur - aceea care va deveni mama mea. Mi‑ar veni greu să vă relatez, din ce mi‑aduc aminte, cum era acolo totul atât de bine surprins și ilustrat - de la ziua În care s‑a mers la pețit, până la nunta după datină, prilej cu care s‑a desfășurat o Întreagă producție folclorică, care Însemna de fapt o parte din viața lor - Întrucât totul ar părea sărăcăcios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Că D.M. se apucase să deseneze În clipa În care În el se făcea simțit primul simptom al cancerului. Deci desenarea obsesivă a motivelor florale coincidea cu evoluția bolii. Când i‑am arătat doctorului Petrović desenul, mi‑a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din pântecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața‑n sus pe velința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fu un răcnet animalic și, fără nici un cuvânt, monstruosul individ făcu un pas înainte, ridică o ghioaga uriașă, care i-ar fi putut zdrobi capul așa cum piatră zdrobește o nucă, si o coborî, cu toată forța lui nemăsurata, asupra băiatului surprins, care abia avu timp să sară într-o parte, în timp ce armă asasina îi șuiera pe langă ureche, izbindu-se în cele din urmă de trunchiul de pandanús de care stătuse rezemat, frângându-l în două de parcă ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
continuă cu întrebările: Ce vânt bate? Nici unul. Ce vânt sufla de dimineață? —Mara’amú, dinspre sud-est. Asta inseamna ca de dimineață valurile veneau dinspre sud-est și ne loveau dinspre pupă, corect? — Corect, acceptă băiatul, derutat. Exigentul dascăl îl privi mustrător, surprins parcă de neștiința lui, și continuă reticent: Și cum îți explici faptul ca niște valuri care ne loveau de dimineață dinspre pupă acum ne lovesc dinspre babord? — S-o fi schimbat vântul, se aventură Tapú Tetuanúi cu sfiala, nemaiștiind ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încerca să se joace cu părul ei. Fetița se zbârcea toată și-l lovea peste mână. Într-una din zile, el veni la școală cu o cutie mare de carton, legată cu fundă și-o oferi colegei sale de bancă. Surprinsă, Luana deschise cutia și mare-i fu mirarea să descopere înăuntru o pereche de patine cu rotile. Astea sunt de ziua ta, îi spuse Damaschin. Dar ziua mea e în aprilie! Nu știu dacă atunci o să mai am bani să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe umăr și flecăreau verzi și uscate. În colțul străzii, "vrăjitoarea" dădu peste ele. Își înghițiră zâmbetele și o salutară politicos. Ce faci aici, Leon? Merg acasă. Femeia ridică o sprânceană. Ești prietenă cu ea, Emanuela? Desigur. E verișoara mea. Surprinsă, profesoara nu mai făcu nici un comentariu. De atunci, nota cea mai mică a Luanei la istorie a fost opt. Nu toți profesorii erau ciudați ori cu inimi îndoielnice. Luana putea număra suficiente suflete care știau să-și apropie elevii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe masa de operație. Luana se zbătu cu îndărătnicie până reușiră s-o imobilizeze. O asistentă se aplecă peste ea, simți apăsarea unei măști de cauciuc și, fără să știe cum, adormi. Se trezi când afară era deja întuneric. Constată surprinsă că n-o mai doare nimic. Se obișnuise cu suferința într-atât, încât binecuvântata stare de bine i se păru anormală. Se pipăi să vadă dacă e vie. Auzi ușa deschizându-se și în conul de lumină îl văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe Sanda șoșotind cu Bica. Femeile amuțiră brusc la intrarea ei. Tăcerea pluti în aer, ca o amenințare surdă. În timp ce fata se dezbrăca, Bica o atenționă: Nu e cam târzie ora, asta, la care te-ai întors? Luana o privi surprinsă: Întotdeauna vin așa. Strada era plină de oameni și-apoi n-am fost singură. Bica încercă s-o convingă că are o anumită vârstă și că nu-i mai stă bine să întârzie pe străzi. Acum era domnișoară și trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de întrebare față de faptul că nu rămăsese gravidă, deși nu folosise nici o metodă contraceptivă. În seara aceea, se repezi la soțul ei: Ștefan, vreau un copil. Nici dacă ar fi câștigat lozul cel mare, bărbatul n-ar fi fost mai surprins și mai fericit. O întoarcere atât de neașteptată spre el îl lăsă cu gura căscată. Se grăbi să răspundă: Imediat, iubito. Acum îl facem. Dar Luana era serioasă. Cred că nu pot avea copii. Dacă nu am rămas însărcinată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întindea mieros spre ei, convinsă fiind că frumusețea și unduirile trupului său erau unice pe mapamond. Luana făcu greșeala să-i spună că îi place inginerul Noia. Așteptându-se s-o vadă că se bucură pentru ea, fata rămase surprinsă s-o audă spunând că Radu e un tip vertical și pretențios, îndrăgit de toată lumea pentru prezența și comportamentul ireproșabil, care nu se va uita vreodată la o femeie divorțată. Insistă asupra acestei idei de parcă Luana ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o făcu să roșească și mai tare. Dacă lipsa de reacție a bărbatului voia să-i arate că spusese niște prostii mai mari decât ea, atunci, ei bine, se înșela amarnic. Când el o întrebă "Luana, dansezi?", femeia îl privi surprinsă. Se trezi în brațele lui pe ringul de dans, pereche lângă celelalte perechi și, departe de alte trăiri în afara celor profesionale, ei dansară, întreaga noapte, chibzuind cum să pună în practică ideile Luanei. Cam pe la mijlocul lui iulie, Cristian Bariu începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorbești cu mine. Ți-ai pus mâinile scut pentru a te apăra. Atunci, al meu ești!" Doamna Noia se întinse spre el. Spuse clar, privindu-l fix în ochii albaștri ca marea: Domnule Radak, ce aveți în paharul din fața dumneavoastră? Surprins, Ernest Radak avu tendința să-și coboare brațele dar nu se lăsă păcălit. Se uită la pahar. Apă minerală. Dați-mi voie să mă folosesc de replica unui om, la ale cărui calități și realizări departe de mine gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
olandeză, sonoritatea amplă și tăioasă a cuvintelor Îl emoționa pe Adam. Karl răspundea Însă scurt În engleză sau, pur și simplu, nu spunea nimic. Aha, vasăzică așa sună, și-a zis Adam și, dintr-odată, cuvinte separate ori expresii simple surprinse pe când privea cărțile olandeze de pe rafturi Începeau să capete un Înțeles. Era necăjit atât de respingerea limbii olandeze, cât și de refuzul lui Karl de a se arăta mai primitor. Adam nu Înțelegea de ce Karl nu era prietenos cu acei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să plece. Avem Într-adevăr nevoie de ajutorul tău. Ai idee unde-ar putea să fie Din acum? Z s-a oprit și s-a Întors spre ei pe jumătate. Era tot Încruntată, dar expresia i se Îndulcise și părea surprinsă. și-a scuturat capul, părul i-a mângâiat bărbia și i-a dat o Înfățișare copilărească. — Nu știu pe unde poate să fie. V-aș spune dac aș ști. Îmi dau seama că e foarte important pentru dumneavoastră. — N-ai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de la telefon, pe covor, pe scaune, pe etajeră, peste tot zăceau, în dezordine cărți, articole din ziare, interviuri, recenzii, fotografii ale creatorului total, o devălmășie, așa cum rămăseseră încremenite după șocul primit cu câteva seri înainte. A, uite, Nik, izbucni plăcut surprinsă Nina, culegând de pe speteaza unui scaun o carte a creatorului total, mai ții minte, e o lucrare excelentă, cutremurătoare, ca o biblie. Știi, Carmina, cartea asta a fost pentru mine multă vreme ca un cult, când aveam vreo problemă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
călise sufletește, se hotărâse să-și lepede orgoliul. Se ducea spășit la profesor, își lua pilula, venea acasă, îi savura efectul sub cupola de lumină de la birou și devenea din nou cel mai obișnuit om cu putință. Uneori Marcu rămânea surprins atunci când o vedea pe soția lui, șocată de cine știe ce, intrigată. Stările ei nervoase se legau de întâmplări absolut banale, o cumnată mai bună de gură care lansa cine știe ce zvon despre ei în familie, o lucrare de control de-a fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai înainte pare a fi de domeniul fantasticului? Atrage-mi atenția asupra unui singur aspect și voi încerca să-ți explic, mă, poate ceva îți este neclar. Tăcu privind-o acuzator, cu buzele țuguiate. Ea se simțea ca un elev surprins nepregătit de profesor. Un vid îngrozitor îi stăpânea mintea. Nimeni nu-i sărea în ajutor, privea țintă către ciucurii draperiei care se mișcau ușor. Poate bătea vântul. Nu se poate, se auzi, ea singură mirată de curajul vorbelor sale, rostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub coroanele lor umbroase își regăsi umorul și dorința de a reintra în normal și în momentul când se ridică de pe bancă era decisă să pornească spre casa Fanei. La apelul soneriei deschise ușa mama Fanei. La început o privi surprinsă, pe urmă, recunoscând-o pe prietena fiicei ei, fața i se umplu toată de ridurile înmănuncheate sub ochi ca razele soarelui, riduri prelungite pe tâmple, pe sub firele părului șaten, pieptănat peste cap, strâns sever la spate într-un coc minuscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la treabă, să facă și el o facultate la zi? Dar e bine și așa, destul de bine decât deloc. Să ne mulțumim cu ce avem, nu? Trebuie să ne mulțumim, de! Sidonia o privea, o studia pe Carmina, părea plăcut surprinsă și sinceră. Da, e bine, e foarte bine, îi spuse fata și nu găsi în tonul ei nici urmă de complezență, îi privi brațul gol, subțirel, parcă neatins de soare. Părea atât de ambițioasă! Uite, își zise, o fetișoară care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aerul prea sever din holul de primire, despre florile de câmp și despre funda lucioasă ce ține trasă într-o parte draperia de pluș albastru, despre părul blond al Elei și despre mirosul plăcut ce plutește prin aer. Carmina tresări surprinsă de privirile lui Ovidiu. Unde erai cu gândul? o întrebă el și se lăsă să alunece într-o parte pe canapea până ce cotul i se sprijini de margine. Știi, mama e de părere că nu-i cazul s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]